Biserica si Psihologia

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Atata timp cat la mijloc e vorba de bani, nu mai vorbim de o incercare de vindecare a sufletului din punct de vedere crestin.
Incep sa cred ca aceasta propaganda pentru psihologie , in randul ortodocsilor, are un scop nu tocmai altruist. Pai ce , numai psihologii occidentali sa faca bani frumosi pe seama suferintelor sufletesti ale oamenilor? de ce nu am face si noi acestia mai rasariteni. Dar cum? ca astia, crestinii rasariteni, au credinta in inima lor? pai ia sa ne pliem noi la credinta lor. Suntem de-ai vostrii fratilor, veniti in cabinetele noastre cu banisori, ca si noi suntem acum crestini si va vindecam cu psihologia crestina.

Bună Mihaela,

Atunci din ce să trăiască psihologii dacă tratează oamenii pe gratis în cabinete pentru care plătesc chirie și/sau întreținere? Mulțumirile și recunoștința nu sînt suficiente.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Bună Mihaela,

Atunci din ce să trăiască psihologii dacă tratează oamenii pe gratis în cabinete pentru care plătesc chirie și/sau întreținere? Mulțumirile și recunoștința nu sînt suficiente.

De acord,nici nu ma refeream la "gratis" dar nu pot sa nu remarc polemica si revolta atator oameni care striga impotriva Bisericii si a faptului ca si acolo trebuie sa mai daruim cate ceva.

Deci saracii psihologi, insa preotii....
Cunosc un preot foarte bun, are trei copilasi si a supravietuit cu mare greutate dintr-un salar de 500 lei pe luna. da, 500 lei la o parohie dintr-un sat de pe langa Iasi. Noroc cu parintii lor care i-au sustinut cum au putut. In final slujeste in Grecia unde este platit cat de cat mai corespunzator. Aveti idee ce sume vehiculeaza un cabinet psihologic? mai ales aici in occident?

PS. Dragilor am lipsit ca m-am pricopsit cu o pneumonie lobara dreapta de toata frumusetea.

[Decebal]

În prealabil postat de dobrin7m

(...) Deci saracii psihologi, insa preotii .... (...)

În prealabil postat de dobrin7m

Eu nu spun ca e tedentios pentru ca niciodata nu vom putea compara Biserica deci preotul cu cabinetul unui psiholog, nici la propriu nici la figurat. (...) Iar aceasta comparatie mi se pare extrem de deplasata, am ajuns sa comparam Biserica cu un cabinet psihologic.

Doamnă Mihaela, cred că aveţi un punct de vedere nu foarte just, şi asta pentru că nu faceţi nişte comparaţii între cantitatea şi calitatea de pregătire (chiar şi numai intelectuală, de-ar fi numai atât) între psihologi şi medici psihiatri pe de o parte, şi preoţi (ortodocşi) pe de altă parte. În domeniile ştiinţifice şi medicale cantitatea şi calitatea pregătirii este mult mai mare decât la preoţii ortodocşi; nu mai adăugăm faptul că mulţi preoţi îşi mănâncă pâinea nu pe harurile lor personale, ci pe harul lui Dumnezeu, pe când în domeniile ştiinţifice şi medicale contează foarte mult munca omului, a specialistului, care se pregăteşte ani şi ani grei de zile pentru profesie, în timp ce un părinţel poate să ajungă şi după vreo câţiva anişori lejeri şi fără prea mari bătăi de cap de seminăraş. Atunci când în teologie va exista un alt nivel de pregătire din toate punctele de vedere, inclusiv spiritual, atunci când lucrurile vor fi abordate dintr-o perspectivă autentic mântuitoare, nu doar dintr-una de clasă clericalistă, atunci când accentul pe mântuirea omului şi dezvoltarea lui spirituală şi morală vor ajunge la nivelul în care se pune accent pe calitate în domeniile medicale şi ştiinţifice, atunci de-abia aţi mai avea legitimitatea să puneţi în acest fel problemele.

În prealabil postat de Decebal

Doamnă Mihaela, cred că aveţi un punct de vedere nu foarte just, şi asta pentru că nu faceţi nişte comparaţii între cantitatea şi calitatea de pregătire (chiar şi numai intelectuală, de-ar fi numai atât) între psihologi şi medici psihiatri pe de o parte, şi preoţi (ortodocşi) pe de altă parte. În domeniile ştiinţifice şi medicale cantitatea şi calitatea pregătirii este mult mai mare decât la preoţii ortodocşi; nu mai adăugăm faptul că mulţi preoţi îşi mănâncă pâinea nu pe harurile lor personale, ci pe harul lui Dumnezeu, pe când în domeniile ştiinţifice şi medicale contează foarte mult munca omului, a specialistului, care se pregăteşte ani şi ani grei de zile pentru profesie, în timp ce un părinţel poate să ajungă şi după vreo câţiva anişori lejeri şi fără prea mari bătăi de cap de seminăraş. Atunci când în teologie va exista un alt nivel de pregătire din toate punctele de vedere, inclusiv spiritual, atunci când lucrurile vor fi abordate dintr-o perspectivă autentic mântuitoare, nu doar dintr-una de clasă clericalistă, atunci când accentul pe mântuirea omului şi dezvoltarea lui spirituală şi morală vor ajunge la nivelul în care se pune accent pe calitate în domeniile medicale şi ştiinţifice, atunci de-abia aţi mai avea legitimitatea să puneţi în acest fel problemele.

Nici dumneavoastra nu cred ca puneti corect problema. Nu cred ca medicii psihologi sunt mai culti decat preotii. E riscant sa afirmam asa ceva. Iau un caz particular cunoscut. O persoana care a luat bacalaureatul cu 6 si ceva intra la psihologie, termina si mai ajunge si intr-un cabinet bun pentru ca face toate compromisurile posibile ca sa se descurce. Ce smerenie? Ce morala? ,,Chestii demodate'', domnule! In ce directie ii va influenta pe cei care-i cer ajutorul? Si se pare ca facultatile de psihologie, mai ales, au din belsug astfel de exemple. Dar sunt buni acolo! Sunt docili...

Pe de alta parte, un seminarist ravnitor care nu are bani de facultate ia o parohie intr-un sat uitat de lume si dupa catva timp vine lume din toata tara si-l cauta pentru rugaciunile si sfaturile lui. ,,Litera omoara duhul.'' Ati auzit de asta? In duhovnicie, daca citesti mult si sa nu aplici cum se cuvine esti in urma celui care citeste putin, dar esential, si aplica tot. Caci intervine Duhul Sfant si-l ajuta pe preot sa rezolve orice situatie.


Psihiatria, de exemplu, a fost si e posibil sa mai fie folosita si acum pe alocuri ca arma a regimului. Bine, mai fratilor, in conditiile in care omul chiar era urmarit de cine stie ce servicii secrete, daca mergea si se plangea psihiatrului inregimentat politic ca i se intampla asa ceva, primea si un diagnostic de toata frumusetea, deoarece chestia asta figura lor pe lista de simptome! Asadar, unde e moralitatea? Daca adevarul e relativ, atunci cine detine puterea detine si adevarul! Pumnul in gura si gata!

[Decebal]

Antonia, eu mă refeream în special având în vedere cum se făcea şcoală înainte de a pune şmecherii de după revoluţie ghiara lor satanică pe sistemul de educaţie. Dacă ai fi citit mai mult ce părere am eu despre actualul (şi deja de anişori buni) sistem de educaţie ai fi înţeles. Înainte, şi chiar şi acum, totuşi în domeniile medicină şi ştiinţe se munceşte cu mult mai mult decât în domeniul teologiei. Atât înainte de a practica profesia cât şi după şcoală sau şcoli.


Te rog să mă scuteşti de seminariştii "văzători cu duhul". :)))) Mă faci să râd pur şi simplu. Dar ce te face pe tine să crezi că în religie, teologie contează numai rugăciunea şi tot felul de "vederi" şi "văzători"? Eu cred că tu nu înţelegi cât este de greu de fapt, chiar şi în contextul apartenenţei la Biserică, pentru un om ca într-adevăr duhul să omoare litera. Nu este chiar aşa de uşor cum crezi dumneata să ajungi la Duh.

Dacă citeşti ce scria sf Ioan Gură de Aur cu privire la preoţie, ce taină mare era, cât de mult s-a ferit considerându-se nevrednic, spre deosebire de felul în care se aruncă şi s-au aruncat tot felul de tinerei sau mai puţin tinerei la preoţie îţi vine să te cruceşti. Marii sfinţi ai Bisericii nu au avut atitudinea faţă de preoţie pe care o propagă clericaliştii şi obedienţii lor slugarnici, tăcuţi şi cuminţei. Băieţaşii ăştia se aruncă la preoţie de parcă ar fi stat o viaţă întreagă în umbra lui Dumnezeu; Sfinţii Părinţi erau mai modeşti, mai precauţi, mai conştienţi, mai respctuoşi, mai evlavioşi spre deosebire de inconştienţii ăştia "văzători cu duhurile" care se cred mari teologi după câţiva ani de studii făcuţi şi ăia cum se fac.


În ce priveşte psihiatria, nu aveam în vedere părţile extreme despre care vorbeşti dumneata. Şi ipoteza pe care ai prezentat-o nu se prea susţine, că nu cred că era respectivul obligat să meargă să facă astfel de destăinuiri la spitalul de psihiatrie. Totuşi, până una alta, dincolo de multe feluri ilegale şi perverse în care poate fi folosită psihiatria, totuşi pentru anumiţi oameni a fost şi este necesară, şi va fi în continuare, pentru ca să îşi amelioreze bolile, că de vindecare este mai greu de vorbit; cel puţin după ciunoştinţele mele, nu se prea vorbeşte de vindecare în psihiatrie, mai mult de ameliorare şi de o anumită ţinere sub control a lucrurilor, pentru ca să nu se ajungă la chestii mult mai grave. În schimb psihologia are cred mai multe perspective pentru că nu se ocupă doar de patologii.

În prealabil postat de Decebal

Antonia, eu mă refeream în special având în vedere cum se făcea şcoală înainte de a pune şmecherii de după revoluţie ghiara lor satanică pe sistemul de educaţie. Dacă ai fi citit mai mult ce părere am eu despre actualul (şi deja de anişori buni) sistem de educaţie ai fi înţeles. Înainte, şi chiar şi acum, totuşi în domeniile medicină şi ştiinţe se munceşte cu mult mai mult decât în domeniul teologiei. Atât înainte de a practica profesia cât şi după şcoală sau şcoli.

Cu teologia se intampla ceva nefiresc. Opinia publica trebuie sa intervina in mod constructiv pentru a o ajuta. De ce? Pentru ca in urma presiunilor politice, trebuie sa formeze preoti mai toleranti (cu pacatul si cu ereziile) si mai moderni, cu idei ecumeniste. Asadar, teologia patristica si marii ei traitori sunt marginalizati si sunt inlocuiti cu ,,teologie'' noua si oameni noi cat mai docili.

În prealabil postat de Decebal

Te rog să mă scuteşti de seminariştii "văzători cu duhul". :)))) Mă faci să râd pur şi simplu. Dar ce te face pe tine să crezi că în religie, teologie contează numai rugăciunea şi tot felul de "vederi" şi "văzători"? Eu cred că tu nu înţelegi cât este de greu de fapt, chiar şi în contextul apartenenţei la Biserică, pentru un om ca într-adevăr duhul să omoare litera. Nu este chiar aşa de uşor cum crezi dumneata să ajungi la Duh.

Inainte-vederea e un dar al Duhului Sfant si e intr-adevar pagubos sa tanjim dupa daruri mari, insa Duhul Sfant se poate cobori adesea peste noi sa ne lumineze. Daca nu se coboara Duhul Sfant, se coboara duhurile rele si ne insufla idei gresite. Asadar, eu nu m-am referit la darul inainte-vederii, ci la castigarea pacii divine in suflet si la intelepciunea primita in dar de la Dumnezeu. Eu am spus ,,Litera omoara duhul.", nu invers. Scopul vietuirii noastre pe pamant este dobandirea Duhului Sfant.'' (Serafim de Sarov) Sa incercam sa ne abtinem de la pacate cu vorba, cu gandul si cu fapta si sa-i iertam pe toti si sa vedem ca e posibil sa simtim acea pace divina in suflet.

În prealabil postat de Decebal

Dacă citeşti ce scria sf Ioan Gură de Aur cu privire la preoţie, ce taină mare era, cât de mult s-a ferit considerându-se nevrednic, spre deosebire de felul în care se aruncă şi s-au aruncat tot felul de tinerei sau mai puţin tinerei la preoţie îţi vine să te cruceşti. Marii sfinţi ai Bisericii nu au avut atitudinea faţă de preoţie pe care o propagă clericaliştii şi obedienţii lor slugarnici, tăcuţi şi cuminţei. Băieţaşii ăştia se aruncă la preoţie de parcă ar fi stat o viaţă întreagă în umbra lui Dumnezeu; Sfinţii Părinţi erau mai modeşti, mai precauţi, mai conştienţi, mai respctuoşi, mai evlavioşi spre deosebire de inconştienţii ăştia "văzători cu duhurile" care se cred mari teologi după câţiva ani de studii făcuţi şi ăia cum se fac.

Da, preotia este o misiune, nu o functie oarecare. Implica o mare responsabilitate. Nu mai vorbi cu dispret despre darul inainte-vederii. E un dar al Duhului Sfant, iar hulirea lui e un pacat. Ti-o spun frateste.

În prealabil postat de Decebal

În ce priveşte psihiatria, nu aveam în vedere părţile extreme despre care vorbeşti dumneata. Şi ipoteza pe care ai prezentat-o nu se prea susţine, că nu cred că era respectivul obligat să meargă să facă astfel de destăinuiri la spitalul de psihiatrie. Totuşi, până una alta, dincolo de multe feluri ilegale şi perverse în care poate fi folosită psihiatria, totuşi pentru anumiţi oameni a fost şi este necesară, şi va fi în continuare, pentru ca să îşi amelioreze bolile, că de vindecare este mai greu de vorbit; cel puţin după ciunoştinţele mele, nu se prea vorbeşte de vindecare în psihiatrie, mai mult de ameliorare şi de o anumită ţinere sub control a lucrurilor, pentru ca să nu se ajungă la chestii mult mai grave. În schimb psihologia are cred mai multe perspective pentru că nu se ocupă doar de patologii.

Da, e deranjant faptul ca medicina poate fi atrasa si intr-o directie gresita, dar asta se intampla si din cauza pacatelor noastre. Eu as dori sa existe cat mai multi specialisti teologi care sa valorifice teologia patristica si psihologia crestina, cu accent pe valorile ortodoxe.

Da-i, romane, teologului cunostinte necesare de teologie patristica si de psihologie, da-i incredere, selecteaza cu grija preotii si vei avea un popor crestin.

Arunca, romane, cu noroi in preoti, invata-i ecumenismul si teologia moderna, spune-le sa fie mai toleranti cu pacatul, trimite-ti, romane, tinerii la psihologi atei si vei avea un popor pagan cu numele de crestin!

Societatea trebuie sa investeasca mai mult in educatie, daca vrea sa coopteze oameni deosebiti in acest domeniu.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antoniap

Nu cred ca medicii psihologi sunt mai culti decat preotii.

Nici eu nu cred. De ce? Pentru că struţo-cămila există doar în mintea care compilează.
Pentru că preoţii, slavă Bunului Dumnezeu, există.
Pe când "medicii psihologi" nu există. Iar dacă nu există, atunci nu pot fi nici mai culţi nici inculţi. Întrucât nu există!

În realitate, însă, există şi subzistă:
1) medici, oameni cu pastile şi injecţii, din aceia cu halat alb sau verde sau bleu, numiţi psihiatri (nu psihologi)
2) psihologi (ăştia nu sunt medici), din aceia cu blugi şi tricou, ca mine, sau cu pălărie fistichie şi pipă, ca unii dintre haioşii mei colegi.
Noi, psihologii, nu purtăm seringi prin buzunare, nu prescriem neuroleptice, nu punem clismă (ca pe secţiile de psihiatrie, uneori), nu avem parafă bună pe la farmacii, nu dăm ce cere lumea (adică pomană, să zacă nesimţirea mai departe şi pastiluţa să îşi facă singură efectul, ca un drog) ci dăm ce am descoperit că e de folos lumii: muncă cu sine, cercetare fără milă şi eliminare de sub preş a mizeriei personale, descoperirea puterilor autentice ascunse în noi dar de care ne-am bătut joc toată viaţa, ba chiar bilet de recomandare insistentă către preot şi Liturghie.
Şi pentru toate acestea, pentru că punem pe omul puturos la treabă cu sine (oh, românaş şmecheraş, şcolit în Balcani pentru excelenţa în bişniţăreasca-ţi viaţă), pentru că spargem vitrina cu bijuterii care tronează pe mintea prostească a fiecăruia, fiindcă supărăm marea iubire de sine a snobilor şi snobinetelor, ghici ce? Ghici, oare ce se-întâmplă cu noi?
Uite ce: ne urăşte lumea.
Şi zice că suntem hoţi, şarlatani, obsedaţi sexuali etc. etc. Vedeţi numai pe forum ortodox ce s-a scris până acum despre psihologie şi psihologi şi veţi înţelege cine anume scrie aceste injurii.
Oare ce fel de oameni sunt cei care aruncă cu noroi, ca-n "După dealuri", în psihologi şi psihologie? Să mai pomenesc, oare, că, printre alţii Ceauşescu & Ceauşescu au eliminat Psihologia din România?... De ce au făcut-o, oare?

Psihiatria este o ramură a Medicinei. Medicul psihiatru este absolvant al Medicinei, cu specializare suplimentară în domeniul sănătăţii mintale.

Nu este absolvent de Universitate, ca Psihologul ori ca Teologul.

Psihologii sunt absolvenţi ai Facultăţii de Psihologie. În Bucureşti, cea mai mare şi mai pertinentă este (dincolo de câteva secţii pe la fac. private unde nu vreau să comentez ce se întâmplă) Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii.
Şi Facultatea de Teologie face parte tot din Universitatea Bucureşti.
Facultatea de Medicină şi farmacie NU face parte din Universitatea Bucureşti.

În prealabil postat de cezar_ioan

Pe când "medicii psihologi" nu există.
1) medici, oameni cu pastile şi injecţii, din aceia cu halat alb sau verde sau bleu, numiţi psihiatri (nu psihologi)
2) psihologi (ăştia nu sunt medici), din aceia cu blugi şi tricou, ca mine, sau cu pălărie fistichie şi pipă, ca unii dintre haioşii mei colegi.
.

Psihologii isi mai spun si psihoterapeuti, de aceea i-am aspciat cu medicii. Am gasit asta pe internet. Multumesc oricum pentru precizari.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antoniap

Psihologii isi mai spun si psihoterapeuti, de aceea i-am aspciat cu medicii. Am gasit asta pe internet. Multumesc oricum pentru precizari.

De ce cauţi pe internet când în fiecare zi ai posibilitatea să întrebi un psiholog?
Şi, încă, primind răspuns mult mai detaliat, fix la ce te interesează, pe gratis.

Gratis, nu cum spun bârfitorii (despre a căror maladie vom vorbi la timpul potrivit, după ce se mai adună şi alte manifestări simptomatice, precum pe topicul "Confirmare minunată" - la care voi reveni cât de curînd, cu citate din Părinţi care aduc lămurire asupra maladiilor respective), că ne-am umple de bani, eu şi mulţi alţii, pe spinarea ignoranţei şi bolii sufletului semenilor noştri.
Toate la vremea lor! Vom şti fără dubii cine au fost oamenii de pe forum, cu vremea.

Faptul că desconsideri ceea ce eu îţi pot oferi are tâlcul lui.
Ce-ai zice despre mine dacă, într-o dezbatere privind horticultura, aş lua peste picior pe un inginer horticol şi i-aş turna diverse de pe net? Multe ar fi de zis, nu-i aşa?.........

Românii au impresia că se pricep la toate. În special la Teologie şi Psihologie.
Şi în acelaşi timp, lucru de mare mirare, românii noştri se cred smeriţi, credincioşi, cu totul speciali.
Între timp, nu doar că am ajuns ruşinea Europei, nu doar că am ajuns slugi în propria ţară, ci suntem de-a dreptul
mâncaţi de vii, de către câinii maidanezi, pe stradă, ziua-n amiaza mare...

Oare cum s-o numi asta?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Decebal

Doamnă Mihaela, cred că aveţi un punct de vedere nu foarte just, şi asta pentru că nu faceţi nişte comparaţii între cantitatea şi calitatea de pregătire (chiar şi numai intelectuală, de-ar fi numai atât) între psihologi şi medici psihiatri pe de o parte, şi preoţi (ortodocşi) pe de altă parte. În domeniile ştiinţifice şi medicale cantitatea şi calitatea pregătirii este mult mai mare decât la preoţii ortodocşi; nu mai adăugăm faptul că mulţi preoţi îşi mănâncă pâinea nu pe harurile lor personale, ci pe harul lui Dumnezeu, pe când în domeniile ştiinţifice şi medicale contează foarte mult munca omului, a specialistului, care se pregăteşte ani şi ani grei de zile pentru profesie, în timp ce un părinţel poate să ajungă şi după vreo câţiva anişori lejeri şi fără prea mari bătăi de cap de seminăraş. Atunci când în teologie va exista un alt nivel de pregătire din toate punctele de vedere, inclusiv spiritual, atunci când lucrurile vor fi abordate dintr-o perspectivă autentic mântuitoare, nu doar dintr-una de clasă clericalistă, atunci când accentul pe mântuirea omului şi dezvoltarea lui spirituală şi morală vor ajunge la nivelul în care se pune accent pe calitate în domeniile medicale şi ştiinţifice, atunci de-abia aţi mai avea legitimitatea să puneţi în acest fel problemele.

Decebal, preotul la hirotonie primeste har, niciodata sa nu mai uiti aceasta. Un biet psiholog nu se deosebeste cu nimic de tine sau de mine in ceea ce priveste pozitia noastra fata de preot. Lucrurile nu trebuie abordate dintr-o "perspectiva mantuitoare" ci trebuie traite in Biserica , cu duhovnicul, practicata credinta , invatata dogma. Nu exista feresti prin care privim din perspectiva mantuitoare. Adica cabinetul psihologului este o fereastra prin care privim lucrurile din perspectiva mantuitoare. Ei bine atunci de ce nu si cabinetul ginecologului, si cel al medicului de boli interne, dar ce ziceti de cel al chirurgului, sau al cardiologului?

Eu zic ca s-a cam amestecat pe aici adevarata credinta patristica cu ceva new ageist, inovator, o forma noua de asa zisa "duhovnicie". Rezultatul? oamenii vor umple spitalele si cabinetele in loc sa mai mearga pe la Biserica.

Inca nu am vazut aroganta ca un medic cardiolog de pilda sa se autodeclare inlocuitor al preotului. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa recunoastem capacitatea medicilor mai ales a adevaratilor medici. Acestia nu au pretentia sa inlocuiasca preotul iar noi trebuie sa privim corect lucrurile. preotul isi are rolul sau in Biserica iar medicii rolul lor, de foarte multe ori salvator.
Nu mi se pare corect sa fie acuzati crestinii ca resping medicii, cum am vazut ca aclama pe aici Laura, caci nu este asa. Singura problema este ca fiecare sa isi cunoasca locul sau si sa nu cumva sa-si doreasca sa fie in locul altcuiva. Si nici comparatii nu mi se pare normal sa se faca intre preoti si alti oameni cu diverse profesii. Fiecare profesie isi are rolul sau in societate, in ajutorarea semenilor.

Legat de anii de studii. Parintele Paisie Aghioratul a avut 4 clase insa primise atatea harisme de la Bunul Dumnezeu incat ajunsese sa vorbeasca in limba interlocutorului, de pilda germana, a fost un caz, fara sa fii studiat vreodata aceasta limba. Avea cunostiinte stiintifice si medicale fara sa fi invatat vreodata la scolile lumesti. Insa l-a invatat Duhul Sfant.