Biserica si Psihologia

[dobrin7m]

În prealabil postat de Annyta

Mi se pare o replică tendenţioasă. Este normal să plăteşti pentru un serviciu. Adevărul este că şi la biserică/ preot dăm bani. Desigur, ar fi bine să fie accesibil fiecăruia, dar Dumnezeu nu ne lasă şi ne oferă ajutorul să ne vindecăm într-un fel sau altul.

Eu nu spun ca e tedentios pentru ca niciodata nu vom putea compara Biserica deci preotul cu cabinetul unui psiholog, nici la propriu nici la figurat.
Sigur ca e normal sa platesti pentru un serviciu, eu nu am spus altceva ci am spus ca se profita da suferintele sufletesti ale oamenilor pentru a se face bani grei. Niciodata preotul nu va face bani grei pentru el insusi din slujirea sa in cadrul Bisericii. Nu uitati ca banii dati la Biserica merg in vistieria bisericii nu in buzunarul preotului pe cand banii dati la un cabinet psihologic merg exclusiv in buzunarul psihologului. Nu veniti acum cu cheltuieli, consum, etc, sunt economista si cunosc bine toate aceste aspecte, deci cunosc perfect diferentele ce exista intre un cabinet particular psihologic si o parohie ortodoxa.
Iar aceasta comparatie mi se pare extrem de deplasata, am ajuns sa comparam Biserica cu un cabinet psihologic. Domnul sa ne miluiasca ca nu stiu dar directia in care mergem cu totii e cam intunecata.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Eu nu spun ca e tedentios pentru ca niciodata nu vom putea compara Biserica deci preotul cu cabinetul unui psiholog, nici la propriu nici la figurat.
Sigur ca e normal sa platesti pentru un serviciu, eu nu am spus altceva ci am spus ca se profita da suferintele sufletesti ale oamenilor pentru a se face bani grei. Niciodata preotul nu va face bani grei pentru el insusi din slujirea sa in cadrul Bisericii. Nu uitati ca banii dati la Biserica merg in vistieria bisericii nu in buzunarul preotului

Probabil ca nu stii cum functioneaza sistemul.

Treaba e cam asa: preotul primeste o parahie, primeste salariu si in functie de cat de mare e parahia si probabil si in functie de evaluarea starii financiare din zona, e obligat sa dea o anumita contributie din contributiile enorioasilor, o suma fixa + eventuale alte contributii care se mai cer ocaziona (Catedrala stim noi care, etc.).
Restul, ce ramane, in functie decat reuseste sa fie el de convingator vizavi de donatii, raman la el.
Si in multe cazuri, parohii de oras in special, sunt bani care nu sunt putini, dar chiar si la tara sunt preoti care nu o duc deloc rau.

pe cand banii dati la un cabinet psihologic merg exclusiv in buzunarul psihologului.

Si inca ceva: preotul plateste zero impozit pe acei bani din donatii, psihologul cca. 23% impozit pe absolut tot ce taxeaza, plateste chiria la sediu + utilitatile aferente (preotii la tara au locuinta gratuita + utilitati).

Si la noi cel putin, nu cred ca sunt atat de frecventati, de obicei romanul cu probleme ajunge mai degraba la prieteni (daca are), la preot (daca e credincios) si abia in ultimul stadiu, ala care depaseste atributiile psihologului, ajunge la ..psihiatru si terapie de soc.

In plus, e bine sa subliniem un lucru, a fi preot duhovnic are doua aspecte: cel spiritual, aceea de a acorda iertarea de pacate, canoane pentru indreptare si cel psihologic/duhovnicec care se aseamana pe undeva cu activitatea psihologului.

Desi iertarea pacatelor o au TOTI preotii prin hirotonie, celalat variaza de la caz la caz, depinde cat de mult a crescut el duhovniceste si ca om.
Orice preot iti poate da dezlegarea, dar nu orice preot are rabdarea si abilitatea de a sapa in adancimile tale sufletesti.

Din punctul asta de vedere, un psiholog bun, daca e si credincios, nu tributar unor teorii aiuristice despre structura omului, poate ajuta chiar mai mult decat un preot care se uita mai degraba in buzunarul decat in sufletul omului.

[sophia]

"Orice preot iti poate da dezlegarea, dar nu orice preot are rabdarea si abilitatea de a sapa in adancimile tale sufletesti."

Un mare adevar! Aici este problema.

[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

In plus, e bine sa subliniem un lucru, a fi preot duhovnic are doua aspecte: cel spiritual, aceea de a acorda iertarea de pacate, canoane pentru indreptare si cel psihologic/duhovnicec care se aseamana pe undeva cu activitatea psihologului.

Desi iertarea pacatelor o au TOTI preotii prin hirotonie, celalat variaza de la caz la caz, depinde cat de mult a crescut el duhovniceste si ca om. Orice preot iti poate da dezlegarea, dar nu orice preot are rabdarea si abilitatea de a sapa in adancimile tale sufletesti.

Ţin să intervin pentru că văd că acest individ continuă să prezinte o imagine distorsionată, falsă a lucrurilor în ceea ce priveşte Biserica. În ceea ce priveşte preoţia, aceasta nu se limitează la aspectele pe care le prezintă acest individ. În primul rând, partea "spirituală", aşa cum o numeşte insul, nu se reduce şi nu s-a redus niciodată doar la iertare de păcate; ba dimpotrivă, dacă citim Noul Testament şi istoria Bisericii vedem că lucrurile au stat în fapt altfel. Preotul are în primul rând menirea de a fi un misionar al lui Hristos, de a propovădui evanghelia mântuirii şi de a aduce oameni la Hristos, la Dumnezeu şi la Biserică. Sarcina lui autentică este de a naşte oameni pentru împărăţia lui Dumnezeu, lucruri într-adevăr greu de priceput şi de acceptat pentru propagandiştii clericalismului şi a intereselor clasei clericaliste din interiorul Bisericii. Preotul are rol de luminător ("voi sunteţi lumina lumii"), nu este un simplu ascultător şi "iertător" de păcate. Datoria lui este de a lumina oamenii cu lumina lui Hristos şi a Duhului Sfânt, de a avea o atitudine ofensivă în sensul cuceririi oamenilor pentru împărăţia cerească. Asta înseamnă dezvoltarea spirituală şi morală a oamenilor în primul rând, adică o atitudine să-i zicem pozitivă, şi abia în al doilea rând preotul se ocupă de păcate. Şi asta pentru că în Biserica adevărată a lui Hristos accentul este pe mântuire, pe luminare, pe lucrare activă sub harul lui Dumnezeu pentru sporirea virtuţilor şi creşterea spirituală; în general creştinii, mă refer la creştinii adevăraţi, nu la spoiţii care au fost băgaţi în biserici cu grămada ca să împlinească planurile de dominaţie ale clericaliştilor, deci creştinii autentici nu mai păcătuiesc atât de mult, viaţa lor creştină nu este atât de mult "obsedată" de păcate, aşa cum este viaţa supuşilor clericaliştilor, ci dimpotrivă era şi este centrată pe mântuire, pe evitarea păcatelor, pe lupta cu ispitele, pe dezvoltarea morală şi spirituală. Aceasta este perspectiva şi învăţătura autentică a Evangheliei lui Iisus Hristos, spre deosebire de perspectiva conjuncturală, limitată şi falsă inevitabil prezentată de individul forumistic "AlinB". Rog deci pe cei care citesc să îşi formeze o părere cât mai adecvată şi mai autentică asupra unor chestiuni, iar nu să ajungă în eroare pe baza unor perspective greşite susţinute de tot felul de "specialişti".

[Decebal]

Antonia, îţi mulţumesc pentru răspunsuri, eu nu voi continua să replic la ce ai spus, însă remarc că ai o perspectivă cât de cât corectă asupra lucrurilor, însă nici nu am deocamdată ce să spun mai mult, iar pe de altă parte s-ar putea să ne îndepărtăm prea mult de subiectul discuţiei. Însă dacă voi avea ceva de spus ulterior voi răspunde. Am ţinut să spun totuşi aceste lucruri ca să nu rămâi cu impresia că aş ignora postările tale, ori ale altora.

În prealabil postat de Decebal

Antonia, îţi mulţumesc pentru răspunsuri, eu nu voi continua să replic la ce ai spus, însă remarc că ai o perspectivă cât de cât corectă asupra lucrurilor, însă nici nu am deocamdată ce să spun mai mult, iar pe de altă parte s-ar putea să ne îndepărtăm prea mult de subiectul discuţiei. Însă dacă voi avea ceva de spus ulterior voi răspunde. Am ţinut să spun totuşi aceste lucruri ca să nu rămâi cu impresia că aş ignora postările tale, ori ale altora.

Sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate.