Biserica si Psihologia

[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

Frumoasă postare, Laura!
În stilul inegalabil, delicat, al liricii feminine...:)

Cât priveşte căutarea lui Dumnezeu din interes, aici mă cam scarpin în cap....
Fac niţel pe prostul, închipuindu-mi că n-aş fi deloc, şi cuget cam aşa:
Îmi vine să zic, apăsat, că aşa şi trebuie căutat Dumnezeu! Din interes. Aşa şi trebuie păstrat!
Din cel mai pur interes, cu a mai hotărâtă dintre intenţii, din spirit pur de bussiness nalt, divino-uman.
Tocmai, că fără acest gând al afacerii cu Dumnezeu, al târguielii chiar, fără priceperea măiastră a afacerii cu Dumnezeu, riscăm să eşuăm în derizoriu, în chestii de timpul liber, în hobby, în turism, în mondenisme, în mode, în lipsă de responsabilitate pentru partea ce-o purtăm în afacere.
Şi mai voim, atunci, prosperitate? Demnitate? Recunoaştere şi putere? Urmaşi? Glorie?....

Dar care este interesul pur al omului în bussinessul cu Dumnezeu?
Şi care e contractul? Obligaţiile contractuale?
Voi spicui câteva repere din Scriptură în postarea următoare. Momment, please!...

Domnule profesor, vă mulţumesc mult pentru aprecieri!
În privinţa afirmaţiei că unele persoane Îl caută pe Dumnezeu din interes, vă înţeleg punctul de vedere şi-mi pare deosebit de interesant şi frumos exprimat.
Personal am înţeles afirmaţia în sensul că Dumnezeu poate fi căutat şi din interese pur lumeşti, telurice, de o importanţă relativă.
Nu m-am referit la "interesul" de a rămâne în veşnicie cu El, fiindcă o astfel de "afacere" este, într-adevăr, scopul suprem al creştinului! :)
Când eram în anul I de facultate, am publicat, în ziarul Lumina, un foarte scurt articol pe această temă, a motivaţiei noastre în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Sunt doar câteva gânduri... Voi posta link-ul într-un mesaj viitor. :)
Hristos în mijlocul nostru!