Credinta versus Religia

[laurastifter]

În prealabil postat de Corinusha

Zeii si zeitele si ce au mai fost/sunt au fost creeate de cineva. Un cineva a creeat totul... Ca unii ii zic intr-un fel iar altii in alt fel, asta e partea a doua.

E vorba de creearea universului, animaleleor si omenirii. Garantat nu au fost din greseala. Si Big Bang-ul sa fi fost, tot a fost provocat de catre ceva/cineva. Cineva-ul respectiv il numesc simplu: Dumnezeu, cel ce vede si stie tot. Creatorul.

ca n-au fost creeate toate in 6 zile (24 ore/zi) asta e alta treaba. Timpul e relativ...

In plus, alta chestiune, legata de data asta de religie in general. Cartile sfinte, ca e Sf. Scriptura, ca e Coranul sau altceva, au fost scrise de OAMENI, deci cum putem sti ca acolo gasim adevarul, cand stim foarte bine ca a fi uman inseamna a fi supus greselii si pacatelor? Cum sti ca e scris adevarul, pentru simplul motiv ca cineva afirma ca au fost scrise sub indrumarea lui Dumnezeu?

De ce au fost scoase scriseri din Biblie si se considera eretice? I don't get it, desi as vrea sa inteleg...

Dvs credeţi în Domnul Iisus Hristos?
Într-un mesaj precedent, aţi mărturisit credinţa în El.
Atunci, puteţi înţelege cu uşurinţă din ce motiv acordăm încredere dogmei despre caracterul inspirat al Sfintei Scripturi:
pentru că exact din această carte aflăm relatarea vieţii şi învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos (desigur, nu doar atât, dar aceasta este esenţa întregii Scripturi: aceea de a ni-L descoperi pe Domnul).
Credem în Hristos pentru că aşa scrie în Biblie?
Exprimare inexactă, argumentare discutabilă (se confundă cauza cu efectul).
De fapt, în Hristos credem în mod necondiţionat (credem în El pentru El Însuşi, El fiind argumentul suprem al existenţei Sale).
Biblia o acceptăm şi o considerăm revelată pentru că ne mărturiseşte despre El.
Nu invers.
Scrierile Noului Testament sunt opera ucenicilor Mântuitorului Hristos - contemporani şi, cei mai mulţi dintre ei, martori oclari ai evenimentelor relatate - care, sub inspiraţia Duhului Sfânt, au consemnat şi-n scris ceea ce au mărturisit prin întreaga lor viaţă şi prin moartea lor martirică de dragul Celui înviat.
Nu au fost eliminate scrieri din Biblie, sub pretextul că ar fi cuprins erezii.
Au fost adăugate, la zeci şi chiar sute de ani după moartea ultimului Apostol, texte pseudoepigrafice/ apocrife, redactate de către teologi aparţinând unor grupări eretice care, pentru a-şi credita afirmaţiile, le-au atribuit unora dintre Apostoli.
Astfel, Evanghelia după Iuda, de exemplu, nu l-a avut drept autor real pe Iuda Iscarioteanul (care s-a şi sinucis, aşa cum ştim), ci i-a fost doar atribuită, în mod nejustificat, de către autorul/ autorii gnostici care au formulat-o.
Practic, fenomenul este invers celui din societatea actuală:
şmecherii de astăzi iau un text care nu le aparţine şi, în mod incorect, şi-l revendică prin plagiat;
şmecherii de ieri compuneau un text original şi-l atribuiau altor autori - mai exact, unor autori recunoscuţi ca Sfinţi - cu scopul de a-i conferi credibilitate, prin invocarea autorităţii spirituale a acelora.
Altfel spus, e ca şi cum eu aş publica un text foarte frumos şi inteligent formulat şi, pentru a mă asigura că ideile exprimate în acea scriere îmi vor fi acceptate, m-aş semna:
pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae.
Acum înţelegeţi? :)
Ei, acele texte pseudoepigrafice/ neautentice/ apocrife au fost, treptat, identificate şi înlăturate din canonul biblic.
În privinţa Coranului, această scriere este considerată drept cartea sacră a islamului.
Ea cuprinde, aşadar, dogmele şi principiile fundamentale ale credinţei islamice, neavând nici o legătură cu Revelaţia creştină.
Pentru noi, creştinii, această carte este importantă doar din punct de vedere istoric şi se cuvine a fi respectată din consideraţie faţă de semenii noştri musulmani.
Din punct de vedere spiritual, însă, Coranul nu are nici o importanţă pentru noi, creştinii.
De ce?
Pentru că nu cuprinde acele adevăruri revelate în care şi dvs credeţi din toată inima:
nu cuprinde credinţa în Sfânta Treime şi-n Preacurata şi Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria.
Mai mult decât atât, în Coran este combătută atât dogma Sfintei Treimi, cât şi divinitatea lui Iisus Hristos, considerat de către musulmani drept un simplu profet al lui Allah (mai puţin important chiar decât Muhammad, întemeietorul religiei lor).
V-am lămurit, oare, cât de cât?... :)