Spuneti NU vaccinurilor-VACCINAREA: EROAREA MEDICALA A SECOLULUI

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Alin, te-ai gândit că pur şi simplu le e frică de injecţie?
Banala frică, dincolo de toate ifosele savante, medicaliste, antimedicaliste, naturiste etc.
Unde mai pui că uneori curge şi niţel sânge...:)
Başca mirosul de spirt (pe care unii îl asociază cu mirosul de formol de la îmbălsămare), vata aia nesuferită, asistenta care duhneşte a tutun sau trăzneşte a parfum, sau ambele.
Într-un cuvânt, o lume de coşmar.
E de înţeles că unii sunt fobici de-a dreptul la o asemenea situaţie de viaţă.
Şi ştii: omului îi e dintotdeauna la îndemână să îşi raţionalizeze savant fricile copleşitoare... Oamenii se adună chiar în grupuri pentru a face faţă fricii... Demonstrează, scandează, protestează, în fine - tot circul alimentat de frică. Frica de moarte/distrugere/pierderea controlului pe care o acoperă, raţionalizînd, cu discursuri. Şmecherii copilăreşti, în fond.
Dar frica rămâne. Frica şi furia. Sunt furioşi pe propria frică (eroii nu au frică, nu-i aşa?) dar nu vor s-o recunoască.
Omenesc, poate prea omenesc...

Cezar, da, unora se poate sa le fie frica de injectie si sa fie furiosi pe propria frica. Dar nu la toti. Eu am invatat sa fac injectii acum 7 ani cand am decis sa urmez o postliceeala de asistenti medicali. in anul 2 ne-am intepat unii pe altii un an intreg. Eram una dintre cele mai in varsta "eleve".

Imi amintesc ca aveam vreo 12 ani cand in urma unui accident in sala de gimnastica, scapand paralela, am cazut pe genunchi, dupa o rotatie completa in aer aruncata de bara elastica direct pe partia de sarituri la vreo 5 metri distanta. Rotula de la genunchiul drept a iesit afara prin pielea care s-a taiat pur simplu. Am vazut atunci periostul pe care stralucea picaturi de sange. Am stiut ca am sa cad , inainte de a ma urca pe bara, caci nu aveam in acea zi priza buna la mana insa am fost obligata de antrenor sa fac exercitiul respectiv, spunandu-mi: sunt aici , daca ai sa cazi te voi prinde. Aveam si un curaj extraordinar, asa am fost tot timpul, nu mi-a fost frica de nimic. Fireste ca nu m-a atins nici cu un deget antrenorul. M-am ales atunci cu 15 copci. Am fost dusa atunci la spital unde , sub anestezie locala m-au cusut. Am dorit sa privesc tot pentru ca eram curioasa ce fac si cum fac. Am vazut atunci cum m-au anesteziat local, inteptaura dupa intepatura de jur imprejurul ranii deschise, cum mi-au curatat rana, cum mi-au pus drena, cum m-au cusut. Dupa ce am fost pansata a sosit mama mea anuntata de antrenori. Ce s-a intamplat? si eu i-am raspuns, aaaa nu iti fa griji ceva minor.
Cine trece prin incercari ale vietii de acest gen, o simpla injectie nu mai inseamna chiar nimic.

PS. Cu scuzele de rigoare, in general femeile sunt mai curajoase decat barbatii in astfel de situatii: interventii chirurgicale, si chiar rezistenta la durere.