Vamile Vazduhului.

Ioane daca as avea timpul necesar sa citesc topice intregi atunci probabil as fi atins deja libertatea la care tanjesc atat de mult dar care este inca un pod prea indepartat :) Asa ca am vazut,ca un soricel de biblioteca,prin gaura doar bucata de cascaval din fata(a se citi doar unele din afirmatiile tale)si nu am vazut tot frigiderul deschis :)) Articolul din link sper sa-ti placa,stiu ca pui mare pret pe intelepciunea ancestrala,pe perceptia sacrului in lumea rurala si m-am gandit sa-ti aduc si eu ceva,cum si tu mi-ai dat mie info foarte utile si interesante,pe care le voi rumega in extenso :)

Din punctul meu de vedere,ca sa comentez ce m-ai rugat in vederea definirii pozitiei mele,nu tot ce este generic pus sub titulatura ,,apostolic"este si direct apostolic ci in unele situatii este rodul unor cercuri apropiate mediului apostolic dar transmise cu aceasta titulatura.Nu este un fals,cum multi ar fi inclinati sa creada,mai in mediul crestinismului timpuriu exista tendinta ca diverse scrieri/opinii sa fie puse sub titulatura unui apostol nu neaparat pt a se intelege ca-i apartin lui ci pt ca autorul dorea cumva sa transmita ideea ca se incadra intr-un curent de gandirea caruia apartinuse si personajul ales drept ,,autor".Este o tehnica de transmitere cu reminiscente din iudaism,nu a fost brevetata in crestinism.Cred ca ceea ce au primit Parintii(daca vorbim de Chiril suntem deja la ceva vreme de apusul epocii de inceput)a fost o traditie mixta,nu complet filtrata de conceptii iudaice,transmisa prin cercurile crestinismului primar dar cu origine mai veche si preluata in traditia orala si ramasa acolo chiar si dupa ruperea crestinismului de matca sa initiala.Nu este exclus deloc ca multi dintre apostoli,evrei fiind,sa fi fost familiarizati cu idei similare sau chiar sa fi crezut intr-un model incipient al unei asemenea idei dar intr-o forma mult mai iudaica sa spunem,precum in Cartea lui Enoh,intrucat in momentele de inceput matca iudaica avea mult mai puternica decat pe vremea lui Chiril sa spunem,cand deja multe aspecte capatasera o haina conceptuala diferita,cu influente si din alte medii diferite fata de mediul initial.

Pe scurt cred ca este o traditie crestina altoita pe o idee iudaica,transmisa oral preponderent,din cercurile crestinismului primar,cu mai multe metamorfoze si inglobata apoi in credinta crestina,fara dogmatizare,dar in scop pedagogic sa spunem.

Cat despre aparitia acestui gen de idei in iudaism,ca sa ma duc si mai mult spre origini,sau cel putin spre versiunea incipienta,ea este foarte posibil sa fi aparut ca urmare a unui concurs de imprejurari,sau mai bine zis datorita mai multor factori.Un studiu efectuat de cei de la Univ.Bar-Ilan este foarte interesant in acest sens.Pentru acele timpuri moartea avea o relevanta cumva mai mare decat pentru omul modern.In medie speranta de viata la barbati era cam de 30-35 de ani si la femei undeva intre 28-30 de ani.Este o medie,nu neaparat o regula generala.O femeie nastea aprox 6 copii si cel putin 3 mureau inainte de 18 ani,avem deci o rata a mortalitatii infantile de 50%.Practic fiecare individ cunostea cel putin 3 ori in viata moartea prematura a cuiva drag si o asemenea traire constanta alaturi de spectrul mortii necesita un raspuns la intrebarile care ii framantau.Prin urmare era previzibila dezvoltarea unor conceptii care sa raspunda unor intrebari fundamentale,era o necesitate psihologica :) evidenta.

In al doilea rand,poate spre surprinderea multora,evreii credeau in descantece si spirite rele,chiar exista un obicei de a se pune un vas gravata cu incantatii ingropat,cu fata in jos,sub casa,pt a prinde spiritele rele.S-a gasit inclusiv o statueta de pasare,cu doua bilute in ea,pe care trebuia sa o agiti prin casa pt ca zgomotele ei sa alunge spiritele rele.Altii evrei atarnau pe peretele casei o mana numita ,,hamsa"care simboliza mana ocrotitoare a lui Dumnezeu.Deci ar exista si un posibil temei (categoric nu singurul) pt dezvoltarea unor conceptii referitoare la lupta cu forte malefice,in viata sau dupa moarte,exista aceasta tendinta incipienta,fie ca era iudaica sau preluata in iudaism din alte conceptii mai vechi.

In al treilea rand opera principiul autoritatii si atunci.Daca nimic nu te ferea de spiritele rele si te imbolnaveai (evreii aveau o inclinatie spre aceasta explicatie)puteai apela la un rabbi care iti putea prescrie un tratament care chiar daca nu se stia de el era aplicat pe principiul ,,l-am primit de la inaintasii mei si ti-l impartasesc tie,garantez pt corectitudinea lui chiar daca nu este expres consemnat".In acest caz,mai ales in situatii de vindecare,era acceptat fara comentarii in virtutea autoritatii atat a transmitatorului cat si a originii.Ar fi deci elemente si pt a se cauta firul metodelor transmiterilor ulterioare pe acelasi principiu.

Toate aceste elemente si multe altele,din lipsa de timp am enumerat doar cateva constituie sa spunem fortele creative din matca originala a ideii.Apoi ideea,conceptul,eliberata de ele a cunoscut propria ei dezvoltare si metamorfoza,cauta sa raspunda acelorasi nevoi umane de intelegere ca si in cazul celor care,poate,au auzit forma ei incipienta pt prima data.Exista un drum al acestui gen de conceptii prin istorie cu mult inaintea crestinismului,inclusiv egiptenii aveau ceva similar,dar este mai veche de atat.Este practic o eterna nevoie ancestrala a omului de a gasi raspunsuri la granita dintre viata si moarte.