Prietena mea este sectanta

[Mihailc]

În prealabil postat de ovidiu b.

Ai dreptate în ceea ce privește observația mea, trebuia să fac o referire mai clară la tipul de dans pe care Flovins îl agreează, nu am fost destul de clar (mea culpa).

Înainte de scrie chiar citisem un articol despre dansul liturgic: http://www.crestinortodox.ro/liturgi...xa-119921.html.
Greșala mea a fost că am crezut că se subînțelege că fac referire la acest tip de dans: http://www.youtube.com/watch?v=gqSk4...yer_detailpage, căruia de altfel i-am dat reply. Oricum exprimarea în sine a fost puțin forțată și accept corecția cuvenită.

Bun articolul, nu ştiam de el, cu multe completări binevenite. Sigur că expresia "dans liturgic" restrânge semnificativ aria fenomenului la cultul propriu-zis, însă liturgicul nu se limitează totuşi la desfăşurarea tipikonului... e destul de vehiculată expresia "liturghia de după liturghie", o sugestie profundă că viaţa persoanei în toate aspectele ei este inundată de liturgic, chiar şi cele mai aparent profane acte existenţiale. Probabil aici identificăm una dintre cele mai dureroase pierderi ecleziologice contemporane, faptul că pentru mulţi dintre noi viaţa liturgică se opreşte la uşa bisericii sau continuă strict formal şi tehnic printr-un soi de ritualizare a vieţii private.
Articolul totuşi pare să nu ţină seama de faptul că cultul ortodox actual este o sinteză mai nouă cristalizată în mediul monahal, în mare parte la Lavra Sfântul Sava din Ierusalim, dar şi la Constantinopol. Cultul ortodox bizantin vechi, din care s-au păstrat destul de puţine elemente, era mult mai dinamic decât ne putem imagina astăzi, era multă mişcare în biserică, de la procesiuni colective şi până la participarea corpului la rugăciune, ovaţii, dialoguri reale între cler şi popor etc. Cel mai probabil un ortodox niţeluş habotnic din secolul XXI s-ar regăsi cu greu sau nu s-ar regăsi deloc într-un ortodox, să-i zicem obişnuit, din secolul VI.
Aşa-zisa "distracţie" din zilele noastre, după cum se vede şi în filmuleţul acela de pe youtube, este doar o replică crispată a veseliei de altădată de la ospeţe, o încercare de defulare colectivă nereuşită, din care lipseşte bucuria...îmi aduce aminte de baletul proletcultist de vremea lui Ceauşescu.