Egoismul

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Problema este totusi alta:

Pe mine ma deranjeaza si cee ce se intampla aici pe forum si pe site (articolele) in acest sens.
Vesnic se discuta numai despre aspecte negative, despre pacate si cat este de raul omul de azi. Suntem tot timpul comparati cu cei de acum 2000 ani, sau mai rau, cu Dumnezeu si sfinti in neputintele noastre.
De genul: "Vezi, tu nu poti ca ei, tu faci numai rau."

Si atunci ajungem sa ne simtim rau, sa ne fie frica de biserica, de spovedanie, sa gandim ca suntem niste rai si niste pacatosi in permanenta.
Nimic din ce facem si avem bun nu este considerat si sustinut/laudat.
Nu suntem sprijiniti sa facem ceva bun.

De acolo vine de fapt complexul de inferioritate si frica. "Vai, da o fi rau/pacat daca fac asa. Ia uite ce grozav este ala si eu nu pot."

Comparatul are si o parte buna: daca ne uitam in sus si vedem ce lucruri bune a facut unul si ce a reusit, ne da un impuls sa luptam si noi sa facem ca el.
Invers, daca ne uitam numai in jos, la rau si la pacat, ajungem sa ne complexam si sa nu mai avem incredere in noi.

Citeam ieri undeva un comentariu al cuiva (in alta parte pe net) legat de biserica, de credinta. Spunea ca biserica pierde multi oameni treptat pentru ca se indeparteaza de niste valori: de caldura umana, de simpatie, mila, intrajutorare, intelegere, implicare in social. Acestea au fost valorile aduse de Iisus Hristos. Azi atentia in biserica este pe pacat, pe moarte, pe interdictii, bani si etc.
Si daca in biserica nu le gasim, in societate nu le gasim, inseamna egoism si raceala. Un egoism general.

Sophia , neintelegerea ta vine din faptul ca tu crezi ca este bine ca tot ce faci bun sa fie remarcat, sa ti se multumeasca, sa iti fie recunoscut meritul. Aici este greseala de intelegere a lucrurilor. Daca am face totul ca si cum am face lui Hristos atunci am astepta multumire de la Hristos nu de la oameni. Nu trebuie sa ai nevoie de lauda si multumiri, iar daca simti o astfel de nevoie atunci sa stii ca ai de luptat cu firea ta.

Trebuie sa lupti cu propria ta minte sa o faci sa se schimbe si sa inteleaga ca atunci cand faci un bine nu trebuie sa astepti multumiri si laude si nici nu trebuie sa te simti rau ca nu le primesti. incearca sa iti impui in minte gandul ca tot ceea ce faci bun faci pentru ca asa trebuie si cand faci un lucru trebuincios pentru tine sau semeni nu astepti multumire, caci aceste lucruri ar trebui sa fie facute din firea noastra. Dar cum firea noastra este pervertita de pacat sigur ca lucruri firesti devin mari lucruri pentru care simtim sa fim laudati. Ni s-a schimbat total intelegerea asupra lucrurilor si mare lupta trebuie, ca mai intai sa intelegem cu mintea greseala si apoi sa putem indrepta, cu ajutorul lui Dumnezeu. E nevoie de rugaciune ca sa ni se deschida mintea pentru asta.
Un adevarat crestin nu are complexe de inferioritate caci nu il intereseaza eventuale clasamente facute de cei care traiesc in duhul lumii. Un adevarat crestin se simte bine asa cum este, in locul in care este si multumeste lui Dumnezeu pentru tot ce are si pentru tot ce nu are si nici nu ravneste la nimic ce este al altcuiva ca sa devina complexat ca nu are si el la fel.
Ne lasam prinsi de duhul lumii prea mult, ne incalcim in meandrele lumescului si ne pierdem.

Stii , nu Biserica prin preotii sai , sau actiunile sale , se indeparteaza de valorile umane ci noi oamenii, ca si crestini am uitat valorile umane. Biserica ne invata bine, preotul ne invata bine, dogma ortodoxa revelata de insusi Dumnezeu este minunata si indeajuns ca sa ne putem mantui. Insa noi , oamenii, madularele Bisericii ce facem? asteptam laude, multumiri altfel nu facem nimic bun, ne scaldam in placeri de tot felul si credem ca ni se cuvin multe.

Acum daca suntem pacatosi , sa spunem ca nu suntem? cum sa nu vorbim de pacat daca pacatul zace in noi? Iata ca noi chiar asa suntem: egoisti, mandri, invidiosi. Ar trebui atat de tare sa ne sperie pacatul din noi incat sa alegem odata pentru totdeauna sa ne indreptam , sa ne pocaim, sa recunoastem ce suntem (pacatosi) si sa plangem ce nu suntem (sfinti).

Stii, de fapt noi nu ar tebui sa asteptam sa vedem la semeni ca nu sunt egoisti de pilda, ci sa privim la noi si sa vedem , suntem oare egoisti? sa ne analizam atent si sa cerem lui Dumnezeu sa ne invete sa devenim mai buni.

Stii cum trebuie sa fim? orbi la pacatul semenilor si cu patru ochi la pacatul nostru.