Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Vom discuta despre invidie, arătând cât de rea şi dăunătoare sufletului este această patimă. Împăratul Irod, bătrân neputincios în vârstă de şaptezeci de ani, auzind că s-a născut Hristos, noul împărat israelitean, s-a aprins de invidia care l-a orbit şi i-a împietrit inima într-o aşa măsură, încât a hotărât să ucidă în regiunea Betleem până la paisprezece mii de prunci, pentru ca împreună cu ei să-l omoare şi pe Hristos care S-a născut...
Însă invidiosul Irod nu l-a ucis pe Hristos, ci şi-a pierdut pentru totdeauna sufletul, iar pruncii ucişi de către el vor petrece fericiţi pentru veşnicie în cămările cereşti ale mucenicilor, în timp ce el are să se chinuie pentru veşnicie în gheenă.Trebuie să ne străduim în tot chipul să ne împotrivim invidiei şi să distrugem această patimă încă de la începutul ei, pentru că cei copleşiţi de invidie procedează în acţiunile lor aproape asemănător lui Irod. ...Să ne silim să avem dragoste şi bunăvoinţă faţă de toţi, atât faţă de cei ce ne iubesc, cât şi faţă de cei care nu ne iubesc, faţă de cei binevoitori şi faţă de cei nebinevoitori. Nu în zadar spune cuvântul lui Dumnezeu: „Dumnezeu este dragoste, iar cel ce petrece în dragoste, în Dumnezeu petrece, şi Dumnezeu este în el”. Amin.
(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia crestină, Editura Platytera, p. 133)

[cristiboss56]

Iubirea firească, iubirea căzută, aprinde sângele omului, îi pune în mişcare nervii, îi stârneşte închipuirea; iubirea sfântă răcoreşte sângele, odihneşte şi sufletul şi trupul, atrage omul lăuntric la ruga tăcută, îl afundă în dulceaţa smereniei şi desfătării duhovniceşti.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Experienţe ascetice, Editura Sophia, Bucureşti, 2009)

[cristiboss56]

Dacă gândul a ajuns la obsesie şi eşti gata să faci păcat, deja eşti la un pas de foc. Fugi la duhovnic, nu mai aştepta şi spune-i că eşti gata să laşi păcatul! Atenţie cu gândurile, că tot păcatul de la gând se naşte!

Ce ne puteţi spune despre gândurile care, uneori, ajung la stadiul de obsesie?

Să ştiţi că gândurile până la moarte nu ne slăbesc! E bine că te luptă acum - lasă să te lupte dracul! - dar luptă-te şi tu cu el. Vrei să nu te lupţi? Vrei să nu ai gânduri? Nu se poate aşa!

Iar dacă gândul a ajuns la obsesie şi eşti gata să faci păcat, deja eşti la un pas de foc. Fugi la duhovnic, nu mai aştepta şi spune-i că eşti gata să laşi păcatul!

Atenţie cu gândurile, că tot păcatul de la gând se naşte! Nu este păcat pe care să-l faci cu voia ta, dar fără gânduri. Tot păcatul intră, mai întâi, prin imaginaţie. Sfântul Isaia, în cartea Ferestrele sufletului, spune că urechile, ochii, mintea aduc ispita în interiorul omului.

(Părintele Ioanichie Bălan, Spovedania - Taina împăcării, din Colecția Liman duhovnicesc, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 42)

[cristiboss56]

Dragostea, mila şi smerenia se disting doar prin denumire, însă au aceeaşi putere şi lucrare. Dragostea şi mila nu pot fi fară smerenie, iar smerenia nu poate fi fară milă şi dragoste.

Creştinii din vechime, datorită marii lor râvne duhovniceşti, se nevoiau mult în post, în privegheri de noapte şi în cântarea îndelungată a Psalmilor şi rugăciunilor.

Nouă însă, celor de acum, din cauza slăbiciunii noastre şi lipsei de grijă pentru mântuirea sufletului, ne sunt străine aceste virtuţi. Să ne îngrijim măcar pentru împlinirea celor strict necesare, pe care ni le porunceşte nouă Apostolul Pavel, spunând: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2).

Însă împlinirea acestei porunci şi săvârşirea acestei virtuţi este cu neputinţă fară smerenie şi răbdare, pentru că smerenia dă tărie în orice virtute, iar fară răbdare nu se săvârşeşte nici o faptă bună.

După mărturia Cuvioşilor Calist şi Ignatie, dragostea, mila şi smerenia se disting doar prin denumire, însă au aceeaşi putere şi lucrare. Dragostea şi mila nu pot fi fară smerenie, iar smerenia nu poate fi fară milă şi dragoste.

Aceste virtuţi sunt arme nebiruite împotriva diavolului, spre care acesta şi toată mulţimea dracilor nici să privească nu pot. Să ne înarmăm cu această treime a virtuţilor, şi să ne apropiem de Dumnezeu, şi aşa vom primi mila veşnică de la Domnul cel înviat, Căruia i se cuvine slava şi puterea, cinstea şi închinăciunea împreună cu Cel fară de început al Său Părinte şi cu Preasfântul Duh în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, Editura Platytera, p. 110)

[cristiboss56]

Noi toţi suferim de egoismul şi mândria noastră, şi tocmai de aceea suntem bolnavi sufleteşte. Om sănătos înseamnă om smerit. Sănătate sufletească este când omul este eliberat de păcate, când nu are boli sufleteşti.

Să fim cu luare-aminte la purtarea noastră, să nu fie necuviincioasă, ci să trăim cu cuminţenie şi atenţie. Să nu facem ceva fără ascultare şi binecuvântare. Un vapor nu se scufundă numai din cauza unei rupturi mari, ci şi din cauza mai multor crăpături mici. Aşa şi greşelile mici, când se repetă, devin o greutate mare şi ne scufundă sufletul. Smerenia se dobândeşte când cerem iertare, când luăm greşelile asupra noastră. Dobândim smerenia când ne spovedim şi primim poveţele duhovnicului. Atunci dobândim şi discernământul, care se naşte din smerenie, iar smerenia este rodul spovedaniei.

Noi toţi suferim de egoismul şi mândria noastră, şi tocmai de aceea suntem bolnavi sufleteşte. Om sănătos înseamnă om smerit. Sănătate sufletească este când omul este eliberat de păcate, când nu are boli sufleteşti. Când nu suferă nici de gelozie, nici de invidie, nici de judecarea aproapelui, nici de obrăznicie, nici de mândrie şi egoism. Doar cel pe deplin sănătos este omul smerit al lui Hristos. Nu există amăgire fără trufie şi mândrie. În amăgire nu se găseşte nici urmă de smerenie şi de aceea cel amăgit nu acceptă nimic! Egoismul este cauza tuturor relelor şi rana îngrozitoare care ne provoacă toate durerile păcatelor. Smerenia este virtutea cea mai îmbucurătoare. În omul smerit diavolul nu poate intra niciodată.

(Părintele Efrem Athonitul, Despre credinţă şi mântuire, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p.22)

[cristiboss56]

Dumnezeul tău este şi Dumnezeul meu. Ce odihnitor răsună în inimă cuvântul acesta! Ar trebui să-l cunoască orice om dornic de adevăr, de lumină, de bine. Toţi cei însetaţi sincer de adevăr ar trebui să rostească în cor cuvântul acesta. Nu pot fi două culmi, două scopuri ultime, e numai unul şi, indiferent cum îl numim fiecare, cum îl vedem, paşii ni se îndreaptă tot spre el. Avem un singur punct terminus, unde se vor întâlni toţi cei drepţi, adică cei ce cu sinceritate însetează să găsească şi să slujească cauza ultimă, cauza adevărată a existenţei.
Orice om ce însetează după adevăr, ce doreşte să slujească adevărul, ce are privirea aţintită spre adevăr, poate rosti semenului, omului ce poartă cu vrednicie numele de om, pentru că suferă din dor după adevăr: Dumnezeul tău este şi Dumnezeul meu.
Suntem fraţi legaţi de o ţintă unică, chiar dacă ne aflăm pe drumuri diferite. Acolo, pe culmi, ne vom întâlni şi îmbrăţişa într-o îmbrăţişare sfântă şi largă, cât spaţiul.
(Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 168)

[cristiboss56]

O, Doamne, pe toate celelalte jertfe şi daruri nu voieşti să ţi le aduc, ci doreşti să mă apropii de Sfintele Taine şi să mă împărtăşesc cu Preasfântul Trup al Fiului Tău, pe care mi L-ai pregătit la Sfânta Masă, pentru că aceasta este voia Ta.

Iar Apostolul Pavel, în epistola către Evrei, zice în alt chip: "Jertfă şi prinos n-ai voit, ci trup mi-ai întocmit" (10, 5), ceea ce însemnează: O, Doamne, pe toate celelalte jertfe şi daruri nu voieşti să ţi le aduc, ci doreşti să mă apropii de Sfintele Taine şi să mă împărtăşesc cu Preasfântul Trup al Fiului Tău, pe care mi L-ai pregătit la Sfânta Masă, pentru că aceasta este voia Ta. De aceea voind să arate că este gata spre ascultare zice: "Iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, şi Legea Ta înlăuntrul inimii mele am voit". Adică, iată Doamne, vin să fac voia Ta cu multă râvnă şi să împlinesc legea Ta cu toată inima mea.
De aceea, dacă iubim mântuirea noastră, trebuie să facem cu bucurie şi cu dragoste voia lui Dumnezeu, ca fiii şi nu ca robii, de frică. Fiindcă frica păzeşte poruncile cele vechi, iar dragostea păzeşte pe cele evanghelice. Adică cei ai Legii păzeau poruncile şi hotărârile Legii de frică, ca să nu fie pedepsiţi şi chinuiţi; pe când noi, creştinii, pentru că nu mai suntem sub stăpânirea Legii, trebuie să împlinim poruncile Evangheliei nu de frică, ci din dragoste şi ca fiii trebuie să facem voia lui Dumnezeu.
Iar voia lui Dumnezeu şi Tatălui, după bunăvoire şi înainte povăţuire Unuia Născut Fiului Său şi Domnului nostru Iisus Hristos şi să-şi verse Sângele Său pentru mântuirea lumii, iar noi toţi creştinii să ne împărtăşim adesea cu Trupul şi Sângele Lui, pentru ca prin deasa Împărtăşire, în această viaţă să fim păziţi de cursele şi vicleşugurile diavolului, iar când va ieşi sufletul nostru, să zboare ca o pasăre în libertate şi bucurie la ceruri, fără nicio împiedicare din partea duhurilor celor din văzduh.
Aceasta o adevereşte şi dumnezeiescul Hrisostom zicând: "Şi altcineva mi-a povestit un lucru, pe care nu l-a auzit de la altcineva, ci el însuşi s-a învrednicit să-l vadă şi să audă; adică aceia care la moartea lor se împărtăşesc cu Preacuratele Taine cu conştiinţa curată, când iese sufletul lor, îi înconjoară îngerii, pentru Darul Împărtăşaniei şi-l suie în cer."
Deci şi tu, frate, pentru că nu ştii când vine moartea, fie azi, fie mâine, ori în clipa aceasta, trebuie să fii totdeauna împărtăşit cu Preacuratele Taine şi să te afli gata. Şi dacă este voia lui Dumnezeu să mai trăieşti în viaţa aceasta, vei petrece cu Harul Sfintei Împărtăşanii, o viaţă plină de bucurie, plină de pace şi însoţită de toate celelalte virtuţi. Iar dacă voia lui Dumnezeu este să mori, apoi cu Sfânta Împărtăşanie vei trece cu slobozenie vămile dracilor care se află în văzduh, ca să te sălăşluieşti cu bucurie negrăită în locaşurile cele veşnice. Căci deoarece eşti totdeauna unit cu Preadulcele Iisus Hristos, Atotputernicul Împărat, şi aici ai să trăieşti o viaţă fericită, iar când vei muri, dracii au să fugă de la tine, ca trăzniţi, iar îngerii îţi vor deschide intrarea cerească şi te vor duce cu cinste până la tronul Preasfintei Treimi.
O, măreţie, pe care o dobândesc creştinii din deasa Împărtăşire, şi în viaţa aceasta, şi în cea viitoare!


(Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Neofil Kavsokalivitul, Carte folositoare de suflet despre deasa împărtăşire cu Preacuratele lui Hristos Taine, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001; pp. 53-54)