Ce inseamna "sarac cu duhul"?

În prealabil postat de Yasmina

Pai nu chiar.
Dar dpdv lumesc da,un om smerit va fi interpretat ca pe un prost,ca pe un papa lapte,caruia poti sa-i faci ce vrei,sa-l tratezi cum vrei si sa-l manipulezi dupa pofta ta.Adica omul pe care il jefuiesti si el te si binecuvanteaza la plecare, urandu-ti numai de bine sau omul caruia ii dai o palma si el iti ofera si obrazul celalalt.

Da,intradevar acum parca face mai mult sens.

Totusi,de ce termenul de"prost"are atatea valente?
Prostul este acela care nu invata din lectiile de viata,care nu isi dezvolta capacitatile intelectuale/spiritual, care nu se instruieste s.a.m.d.
De ce prostul acesta(care este prost dintr-o lene si o nepasare maladiva)este nelimitat de omul smerit(considerat prost)?
Cum sa fii prost daca renunti la propriul eu in favoarea altui om?
A incercat cineva de pe forum?Stiti cat de greu este sa fii un astfel de"prost"?

Yasmina tu ai pus bine punctul pe i.

Mai exista o interpretare a cuvantului "prost" raspandita mai ales pe meleagurile noastre.
Un prost mai este unul care nu se descurca, nu fura, nu e smecher sau nu-si trage tot timpul niste foloase in scop personal de multe ori ilicit.

In acest sens este interpretat cel smerit ca si prost.

[windorin]

Fericiti cei saraci cu duhul (in ochii lumii si in ochii lor), ca a lor este Imparatia Cerurilor.

1. Lumea il socoteste "prost" pe cel care nu traieste dupa legile ei, in pas cu turma.
Prima "fericire" ne da curaj; sa nu ne fie frica de gura lumii, cand ne vor socoti "prosti".
Sa fim "saraci cu duhul" in ochii lumi, ca sa fim "bogati cu duhul" inaintea lui Dumnezeu.

2. Gresit inteleasa, smerenia ne poate speria, ca si cum ne'am desfiinta pe noi insine.
Aceasta "fericire" ne indeamna sa alergam spre smerenie cu toata puterea, caci
Sa fim "saraci cu duhul" in ochii nostri, ca sa fim "bogati cu duhul" in ochii lui Dumnezeu.

Din catehism, citire:

Cuvintele "saraci cu duhul" inseamna "smeriti de buna voie", adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine. Ele nu ii desemneaza deci pe cei (prosti) neintelepti, nestiutori sau simpli, ci pe cei ce se socotesc pe sine astfel (adica pe cei smeriti).

"Saraci cu duhul" sunt crestinii care, cugetand necontenit la desavarsirea dumnezeiasca, isi dau seama cat de departe sunt ei de ea; cei ce isi dezlipesc de buna voie inima de bunurile pamantesti, isi golesc mintea de cunostintele cele desarte si isi elibereaza sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru ca, astfel saracita, mintea sa doreasca a fi umpluta cu bunurile ceresti, cu bogatia stiintei dumnezeiesti si cu iubirea celor vesnice. Acesti crestini, oricat ar fi de virtuosi, nu se cred niciodata desavarsiti, ci ravnesc si se straduiesc fara incetare sa urce treapta cu treapta, cat mai sus, pe scara desavarsirii.

Patrunsi de convingerea ca nu au nimic de la sine si ca nu pot infaptui nimic pentru mantuirea lor fara ajutorul si harul lui Dumnezeu si ca, atata vreme rat petrec in trup, sunt inca departe de fericirea vesnica, crestinii implora necontenit indurarea harului lui Dumnezeu. Rasplata fagaduita celor smeriti este imparatia cerurilor, adica fericirea vesnica, pe care, prin credinta si nadejde, ei o gusta launtric inca pe pamant, dar deplin o vor avea numai in viata viitoare, prin partasia la fericirea vesnica.

[Florinvs]

Aici nu trebuie facuta confuzia intre doua situatii disticte:

-una este "sarac cu duhul"" in sensul de a: fi un om mai calm, mai echilibrat, de a te purta intr-un mod civilizat cu concetatenii tai, de a-i ajuta pe cei care au nevoie, de a fi corect si cinstit (vorba lui Ion Iliescu- "sarac si cinstit") sau atunci cand ajungi intr-o functie de conducere de a nu fura din avutul obstesc;

-si cu totul alta este a fi las, a nu reactiona cand esti neindreptatit, a nu-i ajuta sau apara pe cei mai slabi sau care sunt in pericol, etc.

"Cin'se ia cu mine bine/i dau haina de pe mine/cin'se ia cu mine rau/sa-l fereasca Dumnezeu/ca sunt sarpe de dudau""

Iar in privinta culturii generale orice om care se respecta (indiferent ce meserie ar aveea- de la tractorist la doctor), trebuie sa posede un bagaj minim in aceasta privinta (acuma nu putem fi toti specialisti in arta sau cultura, insa nici sa zici ca I.L.Caragiale a fost fundas stanga la Dinamo!), pentru a putea rezista a o discutie in societate si intr-un anturaj.

Si ca sa exemplific la modul concret:

De exemplul daca un vecin iti cere ajutorul nu eziti, la o distractie mergem pana dimineata, la servici, pe strada, in familie, intre prieteni, etc vorbim frumos cu toata lumea, cand e de facut o gluma o facem cu bun-simt, etc!

Insa daca de exemplul pe strada vedem ca o fata sau o femeie singura este atacata sau acostata de un infractor, atunci am pus mana pe ce avem la indemana (un par, vreun bolovan, ceva) si reactionam!
Cum s-a intamplat de exemplul cu aceea jurnalista violeta ziua pe strada in Bucuresti! Dintre toti barbatii care treceau la aceea ora pe strada, chiar nu s-au gasit 2-3 mai solizi care sa-l puna jos si sa-l bata pe acel individ ?!