Ce este sufletul?

[dobrin7m]

În prealabil postat de t4ilgunn3r

O ființă atotștiitoare și mai ales atotputernică nu are nevoie sa spere nimic. Ideile d-tale despre Dumnezeu se contrazic reciproc.

Tu te contrazici. caci fiind Atotputernic este si iubitor desavarsit. Deci din iubire doreste sa vada ca toti oamenii vor ajunge sa cunoasca iubirea Sa. Daca nu ar dori asta nu ar fii iubitor in chip desavarsit.
Da, El a spus: fiti desavarsiti precum Tatal vostru este. Deci ne doreste desavarsiti, adica indumnezeiti. Si doreste asta din iubire si asteapta pe fiecare om tot din iubire desavarsita. Si pe tine te asteapta si pe toata lumea, pe toti fara deosebire. Vezi ceva rau in a deveni desavarsit? iti poti da seama macar un pic ce inseamna sa ajungi desavarsit? Dumnezeu nu ne cere nimic din ce nu putem face.

[dobrin7m]

In legatura cu omul , da exista speranta, pentru ca omul are liberul arbitru. omul poate alege sa iubeasca sau nu pe Dumnezeu. va puteti da seama pana unde merge iubirea desavarsita a lui Dumnezeu? pana la jertfa pentru om. Pentru al ridica , pentru a-i darui sansa desavarsirii.

În prealabil postat de dobrin7m

In legatura cu omul , da exista speranta, pentru ca omul are liberul arbitru. omul poate alege sa iubeasca sau nu pe Dumnezeu. va puteti da seama pana unde merge iubirea desavarsita a lui Dumnezeu? pana la jertfa pentru om. Pentru al ridica , pentru a-i darui sansa desavarsirii.

Da de unde stii tu toate astea ? Ca omul poate sa aleaga pe cine iubeste. Am crezut pana acum ca iubirea e ca o strafulgerare nu e ceva volitiv ca si cum ai alege cu ce sa te imbraci.

Cine ti-a spus tie toate prostiile pe care le ai in cap ?
Si de unde ai tu tupeul sa vii sa ne explici noua ca omul are liberul arbitru si poate sa aleaga sa iubeasca pe Dumnezeu. Atunci daca are liberul arbitru, inseamna ca nu greseste deloc daca nu-l iubeste pe D-zeu, poate nici nu stie ca exista, practic e fara pacat.

Va incurcati in propriile voastre explicatii si interpretari fanteziste despre o lume fantezista.

[t4ilgunn3r]

În prealabil postat de dobrin7m

Tu te contrazici. caci fiind Atotputernic este si iubitor desavarsit. Deci din iubire doreste sa vada ca toti oamenii vor ajunge sa [...]

Daca este atotstiutor nu are nevoie sa spere/doreasca sa se intample ceva fiindca stie deja exact ce va sa se intample; daca este atotputernic nu trebuie sa spere/doreasca sa se intample ceva fiindca poate sa determine acel ceva prin puterea sa, mai ales ca este asa de iubitor etc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de t4ilgunn3r

Daca este atotstiutor nu are nevoie sa spere/doreasca sa se intample ceva fiindca stie deja exact ce va sa se intample; daca este atotputernic nu trebuie sa spere/doreasca sa se intample ceva fiindca poate sa determine acel ceva prin puterea sa, mai ales ca este asa de iubitor etc.

daca determina atunci nu mai avem liberul arbitru. Luandu-ne liberul arbitru, nu mai este iubitor in chip desavarsit. Vad ca te faci ca nu ai inteles ce am spus mai sus, dar eu stiu ca tu ai inteles.

http://www.crestinortodox.ro/morala/...ta-124114.html

Daca vrei poti sa citesti si acest articol

[t4ilgunn3r]

Am spus ca, daca este reala speranta (dorinta) lui D-zeu, aceasta neaga atotstiinta / prestiinta. Nu pot spera sa castige echipa X intr-un meci caruia ii stiu rezultatul sau pe care il vad in reluare. Nu ati contraargumentat in vre-un fel.

Am spus ca dorinta lui D-zeu (sa fie iubit de oameni, inclusiv de atei ca mine) neaga atotputernicia lui; ati argumentat observand, pe baza iubirii desavarsite, ca El nu isi impune dorinta fiindca asta mi-ar anula liberul arbitru. Contraargumentul meu este: nu este necesar sa imi controleze gandurile pentru a ma face sa il iubesc; ar fi de ajuns sa ma fi facut mai destept :)

S-a mai discutat despre (non)existenta liberului arbitru si prestiinta lui D-zeu. Am vrut sa intervin la momentul respectiv, nu am facut-o, o fac acum daca tot a venit vorba: Existenta liberului arbitru - omul este singurul responsabil pentru gandurile si actiunile sale, intrucat "Dumnezeu nu poate predestina la rau" cum scrie in articolul citat de dvs - ei bine, liberul arbitru neaga la randul sau prestiinta lui Dumnezeu.

[AlinB]

În prealabil postat de t4ilgunn3r

Contraargumentul meu este: nu este necesar sa imi controleze gandurile pentru a ma face sa il iubesc; ar fi de ajuns sa ma fi facut mai destept :)

Cu toate ca e adevarat pe undeva, poate chiar mai grav, pentru ca in Sfanta Scriptura nu de putine ori alegerile spirituale proaste nu sunte asimilate cu prostia ci cu nebunia, si oricat m-ar amuza sa-ti dau dreptate, realitatea este nitel diferita si nu, nu e vorba de prostie in cazul alegirilor tale.

A iubi sau nu pe Dumnezeu nu tine de inteligenta ci de afinitatea sufletului uman pentru BINE.

Cei care cauta, care iubesc BINELE (nu binele lor personal inteles limitat si egoist) ajung intr-un fel sau altul mai devreme sau mai tarziu sa cunoasca Sursa Binelui si o data ce ajung sa o cunoasca este imposibil sa nu O iubeasca, cel putin asa cum au iubit ceea ce i-a condus spre Ea.

Cei care insa au ajuns la concluzia ca binele lor este cel care trebuie sa-l urmareasca si nimic altceva, la modul egoist, inevitabil vor ajunge sa urasca BINELE care condamna limitarea si rautatea lor si in ultima instanta si Sursa lui, a caror cunoastere o au cel putin la nivel intuitiv-spiritual.

De fapt, toate religiile, indiferent de orientare (chiar si satanismul sau ateismul) arata ca toti oamenii au intuitia Creatorului, ceea ce difera este atitudinea lor fata de El.