Faptele bune - in lumina ortodoxiei

aubergine · #1 23.10.2013, 16:34:01

Foarte adevarat ce ati scris aici!

Doamne ajuta!

#2 23.10.2013, 17:24:38

Pentru un crestin perfect cele doua ipostaze coincid: iubirea de aproapele deriva din iubirea de Dumenzeu si viceversa.

Cine este un crestin perfect ? Isus.

Pentru un crestin obisnuit e mai indicat sa faca bine din iubire de Dumnezeu.
Un ateu care face bine, o face din pura compasiune sau din iubire pentru aproape, nu are nici o treaba mandria despre care vorbesti.

Desigur, sunt cazuri in care atat in randul crestinilor cat si in randul ateilor facerea de bine este denaturata dar nu vorbim despre acele cazuri. Vorbim pur teoretic.

Si cum presimt ca o sa te legi de atei, mandria despre care vorbesti nu are sens. El nu stie sau nu a aflat, sau nu vrea sa creada ca exista Dumenzeu, si nu din mandrie, ci din convingerile sale. Doar in cazurile in care unii nu vor sa creada din ambitie, atunci da, dar, din nou , sa ne limitam la a vorbi despre cazurile ideale, ca exemple negative putem gasi in ambele tabere.

Un crestin care e in situatia de a face bine e intr-o situatie mai delicata decat un ateu. el trebuie sa reziste tentatiei de a face bine pentru scopul de a castiga raiul si tentatiei de a face bine pentru propria satisfactie. De exemplu, de regula cand fac un bine simt o bucurie in suflet pentru ca il vad pe aproapele meu bucuros. Acea bucurie este de fapt o stare de bine in care ma regasesc. Corpul meu simte acea bucurie. Corpului meu (si spiritului meu) ii place acea stare. "A place" este foarte aproape de iubirea de sine. Sa nu cumva sa capat obiceiul de a face bine altora pentru a-mi face bine mie.

De aceea zic ca crestinii ar trebui sa acorde o mai mare pondere iubirii de Dumnezeu, ca sa se pazeasca intr-un fel de iubirea de sine.

Si pentru ca presimt ca nu esti de acord cu lipsa de mandrie a ateilor, o sa aman discutia pe tema mandriei privita din ambele perspective pentru un alt post pentru ca este o discutie mai elaborata in care trebuie disecata notiunea de mandrie pornind de la cauzele acesteia.

Danette · #3 28.10.2013, 13:48:29

Dupa Sf. Cuvios Daniil Sihastrul faptele bune ale crestinului sunt:

-rugaciunea;
-pocainta;
-cantarea bisericeasca;
-participarea la slujbe;
-sfanta spovedanie;
-sfanta impartasanie;
-ajutorarea celorlalti pe orice cale, cu cuvantul sau cu lucrul si indosebi prin lucrarile dragostei care se fac cu cuget smerit.

Ma gandesc ca atunci cand respecti cele de mai sus pomenite, Harul lui Dumnezeu este cu tine, lucreaza impreuna cu tine atunci cand esti ( te porti) neconditionat bine cu aproapele, cu cel de langa tine si nu numai.

Am incercat sa aplic Rugaciunea pentru vrajmasi a Sf. Nicolae Velimirovici, in viata personala. Intr-adevar este greu sa rasplatesti cu bine si sa te daruiesti cu gand smerit aproapelui care iti este vrajmas- de fapt, el este doar un prieten sever al tau.

Astfel ca..." Binecuvanteaza Doamne pe prietenii si pe vrajmasii mei ! Si eu ii binecuvantez si nu ii blestem! " cu acestea eu las totul in grija lui Dumnezeu, si-mi vad de viata mea de crestin.

Corinusha · #4 29.10.2013, 09:08:30

Danette, vorbesc din perspectiva mea acum, iar asta nu inseamna ca am dreptate:

urmatoarele (rugaciunea; pocainta; cantarea bisericeasca; participarea la slujbe; sfanta spovedanie; sfanta impartasanie) eu personal nu levad ca fapte bune neaparat. Le vad ca niste fapte care mi se par firesti la un crestin practicant. Nu vad de ce e o fapta buna cantarea bisericeasca, cand prin asta, e fapt nu iti faci decat cel mult tie un bine, pe cand cei din jurul tau au nevoie de fapte adevarate, cum ar fi ajutorul, suportul moral, o vorba buna, o fapta concreta. Parerea mea e ca cele scrise in paranteza sunt ca o completare pentru propria mantuire, nu si pentru intrajutorarea aproapelui.

Nu mi-o luati in nume de rau, e pur si simplu o parere. La fel cum cred ca, atunci cand vorbim de fapte bune, ar trebui sa ne concentram pe intr-ajutorarea aproapelui in primul rand.
Da, si rugaciunea, participarea la slujbe, impartasania etc. sunt fapte bune, dar care nu au legatura deloc cu ajutorul spre aproapele nostru. Eu cand ma gandesc la o fapta buna, ma gandesc in primul rand ce pot face pentru cineva astfel incat sa il ajut, sa-i dau o farama de speranta...

catalin2 · #5 29.10.2013, 12:19:33

Citat:

În prealabil postat de Corinusha

Da, si rugaciunea, participarea la slujbe, impartasania etc. sunt fapte bune, dar care nu au legatura deloc cu ajutorul spre aproapele nostru. Eu cand ma gandesc la o fapta buna, ma gandesc in primul rand ce pot face pentru cineva astfel incat sa il ajut, sa-i dau o farama de speranta...

Parintii, in special Parintele Cleopa spun ca cea mai mare fapta buna este rugaciunea. Cum ne ajuta sfintii? Cu rugaciunea.

dobrin7m · #6 29.10.2013, 14:55:04

Citat:

În prealabil postat de Corinusha

Danette, vorbesc din perspectiva mea acum, iar asta nu inseamna ca am dreptate:

urmatoarele (rugaciunea; pocainta; cantarea bisericeasca; participarea la slujbe; sfanta spovedanie; sfanta impartasanie) eu personal nu levad ca fapte bune neaparat. Le vad ca niste fapte care mi se par firesti la un crestin practicant. Nu vad de ce e o fapta buna cantarea bisericeasca, cand prin asta, e fapt nu iti faci decat cel mult tie un bine, pe cand cei din jurul tau au nevoie de fapte adevarate, cum ar fi ajutorul, suportul moral, o vorba buna, o fapta concreta. Parerea mea e ca cele scrise in paranteza sunt ca o completare pentru propria mantuire, nu si pentru intrajutorarea aproapelui.

Nu mi-o luati in nume de rau, e pur si simplu o parere. La fel cum cred ca, atunci cand vorbim de fapte bune, ar trebui sa ne concentram pe intr-ajutorarea aproapelui in primul rand.
Da, si rugaciunea, participarea la slujbe, impartasania etc. sunt fapte bune, dar care nu au legatura deloc cu ajutorul spre aproapele nostru. Eu cand ma gandesc la o fapta buna, ma gandesc in primul rand ce pot face pentru cineva astfel incat sa il ajut, sa-i dau o farama de speranta...

Corinusha, daca un om nu poate face nimic ca fapta buna a celor trupesti, le poate face pe cele sufletesti. Dumnezeu stie starea in care se afla. De exemplu un puscarias care se indreapta si care nu mai poate darui nimanui nimic material, neavand nici pentru el decat ce i se ofera ca hrana sau imbracaminte acesta poate face o multime de fapte bune sufletesti, a mangaia, a intelege, a iubi, a se ruga pentru oameni, a sfatui, etc. Noi judecam prin prisma noastra, avem , deci putem, insa cand nu ai si tu insuti de zbati? atunci poti face faptele cele sufletesti.

Corinusha · #7 29.10.2013, 15:14:45

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m

Corinusha, daca un om nu poate face nimic ca fapta buna a celor trupesti, le poate face pe cele sufletesti. Dumnezeu stie starea in care se afla. De exemplu un puscarias care se indreapta si care nu mai poate darui nimanui nimic material, neavand nici pentru el decat ce i se ofera ca hrana sau imbracaminte acesta poate face o multime de fapte bune sufletesti, a mangaia, a intelege, a iubi, a se ruga pentru oameni, a sfatui, etc. Noi judecam prin prisma noastra, avem , deci putem, insa cand nu ai si tu insuti de zbati? atunci poti face faptele cele sufletesti.

Adevarat graiesti. La asta situatia data de tine ca exemplu nu m-am gandit.

AlinB · #8 29.10.2013, 16:38:18

Citat:

În prealabil postat de iliegh

Un ateu care face bine, o face din pura compasiune sau din iubire pentru aproape, nu are nici o treaba mandria despre care vorbesti.

Ce inseamna compasiunea sau iubirea pentru un ateu, altceva decat sentimentalisme?
Care e justificarea lor rationala?

Citat:

Si cum presimt ca o sa te legi de atei, mandria despre care vorbesti nu are sens. El nu stie sau nu a aflat, sau nu vrea sa creada ca exista Dumenzeu, si nu din mandrie, ci din convingerile sale.

Aham.
Ca in faza aia cu ateul: "eu CRED ca nu exista Dumnezeu".

Citat:

Un crestin care e in situatia de a face bine e intr-o situatie mai delicata decat un ateu. el trebuie sa reziste tentatiei de a face bine pentru scopul de a castiga raiul si tentatiei de a face bine pentru propria satisfactie.

Unde scrie ca e rau sa vrei sa castigi Raiul si sa faci fapte bune in acest sens?
Sigur, nu e motivatia perfecta, dar poate fi un inceput, comparativ cu egoismul si necredinta e un progres enorm.

Citat:

De exemplu, de regula cand fac un bine simt o bucurie in suflet pentru ca il vad pe aproapele meu bucuros. Acea bucurie este de fapt o stare de bine in care ma regasesc. Corpul meu simte acea bucurie. Corpului meu (si spiritului meu) ii place acea stare. "A place" este foarte aproape de iubirea de sine. Sa nu cumva sa capat obiceiul de a face bine altora pentru a-mi face bine mie.

Asta e ateul sau credinciosul?

Citat:

De aceea zic ca crestinii ar trebui sa acorde o mai mare pondere iubirii de Dumnezeu, ca sa se pazeasca intr-un fel de iubirea de sine.

Da, aflam lucruri interesante de la atei, lucruri.noi. :)

#9 29.10.2013, 20:36:33

Citat: