Ce carte v-a marcat/placut?

[Mihailc]

În prealabil postat de Fani71

Pentru cei interesati si cunoscatori de engleza (nu pentru a lansa o noua polemica), exista un autor ortodox (american), John Granger, care a scris cateva carti despre Harry Potter vazut, printre altele, si dintr-o perspectiva crestina (perspectiva lui este si cea a unui cunoscator de literatura si de simboluri vechi, in general).
De ex:
GRANGER, John, Looking for God in Harry Potter, 2004.
GRANGER, John, Unlocking Harry Potter. Five keys for the Serious reader. Zossima Press, 2007.
GRANGER, John, The Deathly Hallows Lectures: The Hogwarts Professor Explains the Final Harry Potter Adventure. Zossima Press, 2008.
(mai are si altele)

Exista si alti ortodocsi din alte tari care s-au exprimat pozitiv fata de carte, de ex. in Rusia Andrei Kuraev si in Ucraina Roman Silantyev.

As vrea sa ma adaug ca lucrurile de care este acuzata Rowling (ca ar fi zis ca este membra a nu stiu carei secte oculte, ca unii copii au idei satanice dupa ce o citesc etc) provin, am descoperit, de pe un site DE BASCALIE (sa mi se scuze expresia, oficial se numeste satiric) american numit The Onon, in care se publica stiri false (satirice), si unde autorii si-au batut joc de unele reactii extremiste crestine impotriva lui Harry Potter si au inventat acele interviuri... Printre altii, vad ca si ortodocsii au inghitit acele texte ca fiind adevarate.
http://www.theonion.com/ Uitati-va de ex. la stirea de azi si vedeti daca o puteti lua in serios.
Deci, nici vorba sa fi declarat asa ceva Rowling. Uitati-va la originalul aiureilor pe care cica le-ar zice copiii, postate de antiecumenism:
http://www.theonion.com/articles/har...among-ch,2413/

Toate interviurile cu ea se pot gasi pe situl http://www.accio-quote.org/ , unde spune de ex. ca este crestina, ca a pus special in carte idei crestine desi nu a avut intentie apologetica, ca nu crede in vrajitorie in viata reala, etc.
Asta, repet, pentru cine este interesat, nu ca sa relansez o discutie.
V-as ruga pe toti cei carora vi se pare ca nu merita sa te ocupi cu un astfel de subiect sa ignorati acest mesaj ;-)

Deşi cred în continuare că nu merită să te ocupi de acest subiect în termenii unei apologii a lui Harry Potter criptocreştin, n-am să ignor acestă nouă încercare de convertire forţată a celebrului personaj al literaturii de consum contemporane la o spiritualitate cu care n-are nimic de-a face.

Regret totuşi că am clămpănit în taste de pomană vreo câteva postări pe topicul de faţă, întrucât văd că ne aflăm iarăşi în locul de unde am plecat în acestă dezbatere.

Biserica este (sau ar trebui să fie) un loc al libertăţii responsabile, nu un ghetou sectar unde nişte păstori superiluminaţi mână cu bâta ideologiei religioase o turmă amorfă de oi lobotomizate. Dacă unii creştini ortodocşi preferă obedienţa până la depersonalizare faţă de persoane asupra cărora sunt proiectate competenţe dobândite în urma unei conexiuni privilegiate cu divinul, e treaba lor, însă problemele apar în momentul când aceşti creştini îşi promovează propria alegere particulară drept singura valabilă, etichetându-i pe ceilalţi nişte rătăciţi, eretici sau mai ştiu eu cu ce epitete depreciative. De partea cealată avem alţi creştini ortodocşi cărora nu le cade bine adjectivul "responsabilă" la substantivul "libertate" şi confundă credinţa cu un spaţiu unde poţi bate câmpii în toate direcţiile posibile. Ăştia se asemeană foarte tare cu adepţii ideologiei new-age, în sensul că văd în toate lucrurile şi fenomenele urme criptate ale creştinismului de esenţă tare şi au prostul obiceiul de a băga teologia în cele mai nefericite combinaţii. Există şi a treia categorie de creştini ortodocşi care, refuzând aceste extreme şi încercând să arbitreze, în numele echilibrului şi a bunei cuviinţe, între cele două tendinţe excesive, o încasează şi unii şi de la ceilalţi.

Nu ştiu cine e Roman Silantyev, dar în privinţa diaconului Andrei Kuraev, fără să-i contest erudiţia şi unele luări de poziţie juste în anumite chestiuni delicate, şi-a făcut un hobby din a căuta aur duhovnicesc în tot felul de mocirle cosmetizate produse de showbiz-ul occidental. El spune că a găsit ce căuta, dar n-a convins aproape pe nimeni că ceea ce a găsit e aur. Cam în mod asemănător procedează şi John Granger, cu diferenţa că americanul are o obsesie pentru Harry Potter. Dacă tezele lui Granger erau atât de convingătoare, mă întreb de ce scrierile sale n-au fost preluate de oikumena ortodoxă şi au rămas nişte speculaţii de nişă nefrecventate aproape de nimeni? Pe lângă toate acestea, expresia "autor ortodox" nu reprezintă o garanţie până la confruntarea cu probele. Să nu uităm că şi Eutihie, Arie, Nestorie şi alţi ereziarhi au fost iniţial tot "autori ortodocşi", ba unii dintre ei chiar mari asceţi şi învăţaţi.

În fine, observaţiile de mai sus pot fi ignorate, dar o rog pe Fani să-i de-a o replică consistentă profesorului Iulian Damian, de la Facultatea de teologie din Iaşi, catedra de Istoria şi Filozofia Religiilor, care a scris un articol foarte echilibrat pe tema "fenomenului Harry Potter".

http://www.saladelectura.cnet.ro/200...agheta-magica/