Dragostea dintre un Ortodox si un ateu

[sophia]

Nu stiu sa dau un sfat in situatia de fata.
Scriu insa pentru ca s-au facuta aici niste afirmatii care nu prea sunt corecte:

1. Ca nu poate sa traiasca o crestina cu un ateu, ca va fi impiedicata in credinta.
Depinde. Daca el nu se opune si o lasa sa se ocupe de credinta ei. Sunt cazuri in care oameni de confesiuni diferite cel putin, reusesc. Si pana la urma invata impreuna.
Problema apare intr-adevar la copii.

Si inclin sa fiu de acord cu Ioanna. Se poate ca pe parcurs omul sa priceapa anumite lucruri si sa prinda gust, sa caute si sa vrea mai mult. Un refuz, o alungare, o despartire, il va arunca mai jos si ii va confirma ce rea este credinta (ideea lui adica).

Sa ne reamintim ca nu ne mantuim singuri totusi. Este posibil sa ajutam si pe altul de langa noi sa se mantuiasca. Exista mai multe in acest sens in
Scripturi.

2. Ca asta nu este iubire - m-am gandit de multe ori si inca n-am inteles de ce un om nu poate fi bun si avea calitati daca nu este crestin, sau ortodox.
Sigur ca pentru noi ortodoxia este ceva in plus si "unde este Dumnezeu este iubire". Uneori poate fi si invers. Am intalnit multe astfel de cauze.
Cineva scrie: "dragoste fara Dumnezeu nu exista". Cum asa? Cand El spune "ceea ce faceti lor, faceti mie". Iubind oamenii de langa noi, il iubim si pe Dumnezeu. Si ma refer aici la iubirea din suflet si din fapte, nu la cea din pat.

3. Noi nu stim exact ce este cu acest om, daca a fost vreodata botezat in vreo credinta si a renunta ulterior din anumite motive. Nu stim de ce este ateu. Nu stim ce este in sufletu lui. Ca de multe ori vorbim numai despre o parte implicata.
N-am inteles ideea: "nu e ateu, daca nu vrea sa sarute icoane si cruce". Parca asa scria cineva.
Ce legatura este intre credinta sau ateism si sarutat aceste obiecte?
Nu inteleg la ce faceti referire.

4. Pe de o parte este greu de gasit o solutie. Nu se poate cununa in biserica un om care nu crede in ea. Este ceva formal. Este o minicuna si pentru el insusi pana la urma.
Pe de alta parte cati sunt botezati ortodox si cununati in biserica, amandoi ortodocsi si care totusi nu traiesc (corect) in ortodoxie. Sunt si destui ortodocsi care nu accepta imparatasirea cu aceeasi lingurita, sau sarutatul icoanelor. Mai era un fir de discutie in acest sens.

Am impresia ca s-a ajuns la o lupta intre credinta in fapt si scris, cu cea din suflet. Intreceea ce porti in suflet si ceea ce faci in fata altora.
Aici trebuie lucrat.

Adica voi (multi) vedeti cam asa - se trece la ortodoxie, se face botez, apoi se face cununia in biserica. Si este O.K. Bun, practic se face asa. Dar sufleteste oare merge chiar asa?
Pe de alta parte daca unul merge sufleteste in directia ortodoxa, dar nu face procedurile, nu este bun, nu este acceptat.

Eu asta nu pricep. Ce este mai important: procedura, sau sufletul?

5. Problema este alta. Casatoria este o loterie. Indiferent daca este facuta si in fata lui Dumnezeu. Poate sa functioneze sau nu. Sunt si preoti/preotese care divorteaza. Teoretic ar trebui sa fie asa: credinta (la noi ortodoxie) inseamna/implica automat iubire si oameni buni si casnicia minunata. Practic nu este asa. In schimb este posibil ca iubirea adevarata, pana la urma sa duca la mari minuni, treptat. Eu cred in asta.
Iubirea poate face multe, chiar daca nu imediat.

6. Unii scriu (si se da de ex. Parintele Papacioc) ca nu se pot schimba oamenii. Altcineva (dobrin7m) scrie foarte frumos ca prin credinta traita adevarat si adaug eu prin iubire adevarata se pot face minuni. Eu acest scepticism al unor nu-l inteleg.
Sigur ca sunt si exceptii, ca anumite lucruri sunt mai greu de schimbat.
Dar ma gandesc si la atatia care pana la urma, la o varsta, au trecut la ortodoxie. Primul exemplu: Maria Egipteanca.
Ce transformare.

Repet: mi se pare ca s-a ajuns sa dam importanta numai procedurilor, normelor, canoanelor si omoram sufletul.

Nu stiu cum se poate face in situatia de fata.
Garantie nu exista. Dar si sa desfiintam totul de la inceput?

Si ultimul cuvant de spus il are intotdeauna Dumnezeu. Iisus Hristos a adus la ortodoxie si pe Petru, Andrei si multi altii.
Si nu erau copii, erau la o varsta, ba Petru era si casatorit (in alta credinta). La Dumnezeu totul este posibil. La om, nu.