Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Sacrificiul in budism

Budismul mahayana nu este centrat pe venerarea lui Budha.
Este centrat pe actiunile care au la baza dragostea pentru toata faptura. Budha este venerat pentru ca reprezinta iubirea universala care imbratiseaza toate fiintele fara exceptie. Prin admiratie contemplativa propriul continuu mental este aprins de aceasta iubire extraordinara – seva mahayanei.

Budismul mahayana si sacrificiul sunt doua expresii sinonime.
Nu este cazul budismului hinayana.

Mahayana, in esenta, nu este un sistem religios ci este un tip de minte. Este o minte "mare" - "maha" luminata de iubirea pentru toata faptura, capabila sa lucreze neincentat pentru binele fiecarei fiinte. Fiecare actiune este "sacrificata" pentru bunastarea celorlalti, pana la salvarea tuturora de orice forma de suferinta. Cineva poate sa spuna ca este mahayanist, dar daca nu are aceasta dragoste arzanda, se afla de fapt tot in hinayana - are o minte "mica" ("hina") care cauta sa se salveze in primul rand pe sine.

Sacrificarea propriului trup pentru binele altora este explicata in cadrul primei paramita -generozitatea - (paramita = perfectiune - pentru ca motivatia actiunii de “a da” este dragostea neconditionata – bodhicitta ). Circumstantele in care propriul trup poate fi sacrificat pentru binele altora au fost expuse de Shantideva (budist indian / Universitatea din Nalanda – sec. 8 e.n.).

Expresia liturgica a propriului sacrificiu pentru binele tuturor fiintelor, fie angelice, umane sau demonice se regaseste aproape in fiecare sadhana (rugaciuni similare acatistelor care insa contin actiuni proprii dupa versetele de veneratie) specifica budismului Vajrayana, o particularitate a budismului Mahayana.

Sacrificiul liturgic se regaseste in ofrandele interioare fie sub forma nectarului (similar “apei vietii”) fie sub aspectul unui univers in miniatura (mandala) care exprima toate existentele.