comunicarea in familie

[Marcel_Ionut]

Am citit mesajul tau si m-am incumetat sa raspund fiindca stiu cum e sa ai probleme cu parintii. Din cate vad eu problemele tale cu mama sunt mult mai adanci, deci sunt niste rani cumplite. Mama ta nu se va schimba NICIODATA! asta trebuie sa accepti, poti incerca sa o bati, sa o injuri, sa o iei cu zaharelu, n-o sa mearga, asa ca renunta la lupta asta fiindca iti va consuma multa energie, iti spun din ce am invatat la Alcolicii Anonimi si din proprie experienta.

In clipa in care eu ma duc sa ma intregesc cu Dumnezeu, cel mai rau partener de viata poate sa devina plinatatea bucuriei mele. Pot sa-l iubesc asa cum e. Ca si Dumnezeu ma iubeste pe mine asa cum sunt. Si vom avea surprize: pe masura ce creste iubirea si rabdarea noastra, descoperim ca cel de langa noi se vindeca. Il vindeca Dumnezeu care face minuni: ca eu l-am batut la cap 20 de ani si nu s-a schimbat, iar cand l-am lasat in pace si l-am dat pe “ mana “ lui Dumnezeu, a inceput sa se schimbe.
Maica Siluana

Frumos nu-i asa?

Cum putem ajuta pe cineva care este botezat, dar merge foarte rar la biserica, ca sa cunoasca puterea credintei?

Numai si numai rugandu-te. O doamna se plangea unui parinte: " Parinte, nu te mai ruga de el, roaga-te pentru el ". Cand vrem sa-i ajutam pe cei din jurul nostru in relatia cu lor cu Dumnezeu, incercati sa vorbiti mai putin cu ei despre Dumnezeu, ci mai mult cu Dumnezeu despre ei. Dumnezeu are un alt mod de a lucra decat al nostru. Oamenii de la noi nu primesc, dar Dumnezeu lucreaza. Nu deznadajduiti, ziceti tot timpul " Doamne, nu ma lasa, Doamne nu-l parasi ". Si sa va mai spun ceva: Luati-l de mana si mergeti cu el la biserica, fara sa-l luati de mana fizica. L-ati pus pe pomelnic? Duceti-l la biserica. Si Dumnezeu lucreaza. Sa credeti: Dumnezeu se ocupa de mantuirea oamenilor, nu noi. Noi sa ne ocupam de noi si relatia noastra cu Dumnezeu, in care sa intre toti ceilalti.
Maica Siluana

La toata lumea scot ochii cu maica Siluana, dar pe buna dreptate, si stii de ce? fiindca multi au apelat la ajutorul ei, au citit din cartile, conferintele ei, au incercat cu seminarul iertarii si au avut succes ca sa zic asa.

[Marcel_Ionut]

Asa de curiozitate cam cati ani ai? esti undeva sub 20 de ani si locuiesti cu ea? sau esti pe picioarele tale ai apartament, o slujba?

[Carine]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Asa de curiozitate cam cati ani ai? esti undeva sub 20 de ani si locuiesti cu ea? sau esti pe picioarele tale ai apartament, o slujba?

Multumesc pentru raspun. Sunt niste vorbe de folos cela pe care mi le-ati scris. Si imi mai alina sufletul pentru ca-mi dau o speranta.

Ca sa va raspund la intrebare. Da, sunt pe picioarele mele de mult timp, de 5 ani, am locuit in Franta apoi m-am mutat cu sotul meu (pentru un an sau doi) in America. Nu sunt dependenta de mama mea, deci nu asta ar fi problema. Dar fata de ea tot ma simt un copil mic, si neputincios si ii caut aprobarea...

Fac lucruri ca sa fie multumita de mine (intr-un fel merge, ca iti da ambitie sa reusesti), dar tot am amaraciunea ca nu am putut niciodata comunica normal cu ea.

Intrebarea este de ce vreau sa ma bazaz pe ea? De ce imi doresc sa ma inteleaga, cand am deja persoane cu care ma inteleg si cu care pot comunica normal.

[AlinB]

În prealabil postat de Carine

Intrebarea este de ce vreau sa ma bazaz pe ea? De ce imi doresc sa ma inteleaga, cand am deja persoane cu care ma inteleg si cu care pot comunica normal.

Pentru ca acolo unde trebuia sa fie mama a ramas un gol pe care n-ai reusit sa-l umpli.
Pentru ca ai tai ti-au subminat sistematic increderea in tine si ai ramas cu o nesiguranta vizavi de ceea ce faci.

Poate cand ai sa fii tu insuti mama, cand ai sa ai confirmare profesionala ca stii ce vrei si poti, ai sa te vindeci.

Sigur, mai exista si alte solutii, sa o lasi in pace pur si simplu si sa-ti vezi de viata ta.
S-ar putea sa nu-ti reuseasca din prima, dar poti sa incerci.

Nu o mai cauta o vreme, vezi ce se intampla.

Cu tatal care e treaba? A divortat?

[Carine]

În prealabil postat de AlinB

Pentru ca acolo unde trebuia sa fie mama a ramas un gol pe care n-ai reusit sa-l umpli.
Pentru ca ai tai ti-au subminat sistematic increderea in tine si ai ramas cu o nesiguranta vizavi de ceea ce faci.

Poate cand ai sa fii tu insuti mama, cand ai sa ai confirmare profesionala ca stii ce vrei si poti, ai sa te vindeci.

Sigur, mai exista si alte solutii, sa o lasi in pace pur si simplu si sa-ti vezi de viata ta.
S-ar putea sa nu-ti reuseasca din prima, dar poti sa incerci.

Nu o mai cauta o vreme, vezi ce se intampla.

Cu tatal care e treaba? A divortat?

Cum ai ghicit ce simt? Si eu m-am gandit ca daca devin mama o sa vad altfel lucrurile, si sper ca asta se va intampla curand :) Dar oare cum o sa ma comport cu copiii mei, daca o sa-i fac sa sufere?

In privinta tatalui, a murit acum 2 ani jumate.

[AlinB]

În prealabil postat de Carine

Cum ai ghicit ce simt? Si eu m-am gandit ca daca devin mama o sa vad altfel lucrurile, si sper ca asta se va intampla curand :)

Cunosc genul asta de situatie f. bine.
Pai sa lucrezi intens la asta, nu amana :)
Apropo, cati ani ai?

Dar oare cum o sa ma comport cu copiii mei, daca o sa-i fac sa sufere?

Daca iti dai seama unde gresesc ai tai, macar n-ai sa faci aceleasi greseli.
Bine, exista riscul sa aluneci la alta extrema, dar eu cred ca ai sa te descurci.

In privinta tatalui, a murit acum 2 ani jumate.

Cu el cum te intelegeai?

[Carine]

În prealabil postat de AlinB

Cunosc genul asta de situatie f. bine.
Pai sa lucrezi intens la asta, nu amana :)
Apropo, cati ani ai?

Daca iti dai seama unde gresesc ai tai, macar n-ai sa faci aceleasi greseli.
Bine, exista riscul sa aluneci la alta extrema, dar eu cred ca ai sa te descurci.

Cu el cum te intelegeai?

1) Am 24 de ani, proaspat casatorita. Las impresia de a avea mai putin, nu? De cate ori vorbesc despre probleme de familie vorbesc si ma comport ca un copil...

2) cu tatal meu am avut o relatie mai sanatoasa, am amintiri foarte frumoase cu el din copilarie, a avut grija de mine ca de o printesa cand eram mica. Dar au fost si probleme pentru ca dupa cum am mai spus la noi acasa nu se putea comunica pur si simplu, se ajungea foarte repede la tipete, subiectele sensibile erau inabordabile, nu se putea discuta pe un ton normal. De aici tot felul de certuri, intre toti membrii familiei (inclusif eu, dar am incercat sa ma sustrag indepartandu-ma). Fratele meu ma acuza ca am pus coada pe spinare si am fugit, dar ce sa fac, sa raman in sistemul asta? Izbucneste mereu cate un scandal pentru ceva. Si ma baga inapoi in "dans" de cate ori vin, sa-mi povesteasca ce a mai facut fratele meu, si ca ar trebui sa vorbesc cu el, sa-i zic eu sa se schimbe si se supara daca nu intervin. Chiar culpabilizez ca mie imi e bine si ei sufera (desi isi provoaca suferinta asta din tot felul de prostii).

3) intr-adevar lipsa de ocupatie ma innebuneste, inainte sa ma mut aveam un serviciu, lucram chiar excesiv, si dintr-o data m-am trezit fara nimic de facut, si nici nu am inca drept de lucru aici (dar va veni si asta). Sigur asta ma face sa vad lucrurile si mai in negru, si sa ma gandesc iar la trecut, desi de la un timp credeam facusem pace.

Este biserica ortodoxa romaneasca aici, asa cum era si in celelalte locuri unde am locuit, asta este o binecuvantare!

[Carine]

Apropo, si mie imi plac scrierile Maicii Siluana :)

[Hartford]

Eu zic sa-i scrii in scrisoare ce ai sa-i spui, nu cheltui nici prea multi bani pe telefon si nici nu te enervezi ca la telefon, eu asa as face.Si bineinteles roaga-te pentru ea.

[stefan florin]

În prealabil postat de Hartford

Eu zic sa-i scrii in scrisoare ce ai sa-i spui, nu cheltui nici prea multi bani pe telefon si nici nu te enervezi ca la telefon, eu asa as face.Si bineinteles roaga-te pentru ea.

subscriu si eu la ceea ce ai spus tu mai sus