comunicarea in familie

[adam000]

În prealabil postat de Carine

chiar asa este... si eu reproduc acelasi model, chiar asa este... uite de-asta uneori e bine sa vorbesti cu oamenii ca observa lucruri pe care noi nu le putem observa la noi insine ca suntem prea subiectivi.

Iar urmatorul pas, pe linia imaginatiei, ar fi sa te intrebi - oare daca copilul tau ar imita acest model de reactie de la tine si, din cine stie ce motiv care i s-ar parea lui la un moment dat, i-ar veni si lui sa incerce/sa se straduie sa te schimbe pe tine (care probabil te-ai straduit pt el in cel mai bun mod in care te-a dus pe tine capul), oare tie cum ti-ar pica? Si mai ales, oare cum ai reactiona fata de copilul tau?
Ai adopta si tu politica tacerii (ca mama ta fata de tine) fata de o astfel de incercare a lui?
sau ai incerca si tu la randul tau sa il schimbi pe el (ca sa nu mai faca asta), ajungand la un fel de razboi (cum s-a intimplat intre mama ta si fratele tau)?
Oare cum ai scrie tu istoria de viata si de reactie a ta si a copilului tau, ca sa nu repeti (intr-o alta forma), situatiile cu ai tai?