In legatura cu avortul

[cristina2012]

În prealabil postat de cristina2012

In Romania situatia e cam asa:
1. daca nu ai medicul tau obstetrician sau daca medicul pe care il ai nu e unul responsabil chiar esti in mare pericol. Vei incapea pe mana unui rezident care trebuie sa invete si el cumva meserie.

4. Despre nasterea acasa: eu as opta pentru asta cu tot sufletul, dar numai in prezenta unei moase cu experienta si numai dupa ce sarcina a fost monitorizata corespunzator si nu ar fi nici un semn de risc si, de asemenea, daca as avea posibilitatea sa ajung intr-un timp decent la spital, daca se impune. La noi in tara cateva persoane s-au incumetat sa o faca, dar, sincera sa fiu, eu ma indoiesc ca nu au avut asistenta deloc, doar ca, neexistand cadrul legal pentru asistarea nasterii la domiciliu, moasa care o fi ajutat-o a cerut expres sa nu fie pomenita prezenta ei pentru ca si-ar pierde automat dreptul de practica.
Din numeroasele povestiri existente pe net in limba engleza si in alte limbi (dar eu doar in engleza am citit) se poate observa ca in majoritaea cazurilor o moasa sau macar o doula sunt prezente la nastere. Mama care alege sa nasca acasa are de obicei o buna pregatire pentru nastere (gimnastica, exercitii de relaxare) si are un mediu propice in familie. Cateva din aceste cazuri, ajung totusi in final la spital si se termina cu cezariana.

In Romania e chiar un lux sa iti permiti sa platesti cursuri de pregatire pentru nastere care sunt mai mult decat necesare tinand cont ca nici conditia fizica a femeilor actuale nu mai e la fel ca in trecut, ca de, te nasti intr-o colivie la bloc, nu mergi la sapa, nu intorci fanul pe 3 dealuri, nu dai zapada, stai cuminte la masa si inveti cu spor, apoi lucrezi la birou, mergi cu masina sau cu transportul in comun, deci nimic nu te pregateste pentru ce va urma... iar mamele si alte femei din familie care in zonele traditionale chiar sunt in stare sa ajute o femeie care naste, la noi sunt chiar mai nestiutoare si mai speriate ca tanara mama.

Imi aduceam aminte ca am scris un astfel de mesaj si trebuia sa ii raspund... mi-am mai schimbat parerile intre timp... intre timp am mai nascut o data, adica a 5-a oara. Am nascut singura acasa, in cada... si nici urma de medic, moasa sau doula. Doar eu si copilul meu, moartea alaturi si Dumnezeu deasupra. A fost bine asa, cel mai bine.
Si nu, nu mi-a fost frica... adica nu mi-a fost frica sa nasc singura, asa cum mi-a dat Dumnezeu sa o fac. Mi-a fost frica asa cum le-a fost frica tuturor femeilor... mi-a fost frica de moarte, dar cel mai frica mi-a fost sa merg la spital pentru ca copilul avea dubla circulara si eram ingrozita ca, asa cum stiam bine, nu ma vor lasa sa nasc cum simt eu, si asta va strica totul, iar acum chiar era nevoie de tot ce avea natura de facut in ajutorul copilului meu... sau... sau... asta m-a chinuit teribil, ar fi trebuit sa cer, sa insist sa fac cezariana, sa fiu sigura ca copilul meu nu va suferi... dar nu facusem asta, tot socotind cum sa fac, fie sa imi cumpar o nastere naturala decenta in sistem privat, fie sa ma descurc in spitalul de stat... si uite ca eram in travaliu si imi era frica de spital si asta tocmai pentru ca eram intr-o situatie de risc. Si m-am tot framantat vreo doua luni de cand stiam de dubla cirucalra... si m-am framantat si orele de travaliu si pana la urma s-a rupt apa si mi-am zis doar atat: "acum o sa se intample ceea ce trebuie sa se intample... e intre mine si Dumnezeu, ce vrea El"... si am nascut in cada, in apa, asa cum imi doream si copilul a fost sanatos si... isi desfacuse singur circularele. Cordonul era scurt, daca ar fi ramas cu circularele de cordon, ar fi fost distrus. Cand i-am vazut fetisoara rozalie si i-am auzit plansul am inteles ca cea mai mare minune este un copil sanatos si Dumnezeu mi-a daruit aceasta minune, nu doctorul.

As vrea sa multumesc celor care au deschis discutia... atunci cand doctorul meu m-a anuntat ca va fi in concediu cand aveam eu data probabil de nastere, mi-am adus aminte de discutia asta, de articolele citate aici pe forum despre romancele care au nascut acasa si am inceput sa citesc, sa caut pe net, am vazut numeroase filme pe youtube, am citit experientele personale ale celor ce au nascut acasa, am citit cartile doctorului Michael Odent (trebuie cititie!!!!!)... am capatat incredere in mine (ca sunt apta sa nasc, ca am tot ce imi trebuie pentru asta) si am inteles inca o data ca "minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune Le-ai facut"!

Si nu, nu ma mandresc cu asta... cand simti prezenta mortii, nu poti fi mandru... moartea este intotdeauna urata si infricosatoare, VIATA ESTE INTOTDEAUNA UN DAR!. Nu realizam asta decat atunci cand vedem moartea alaturi. Spitalul tine moartea departe de nastere si astfel ne impiedica sa vedem bine viata.
Nu stiu daca as incerca din nou ulciorul la apa, doar multumesc Domnului pentru acest dar. Aceasta nastere cu adevarat naturala a reusit sa stearga uraciunea, nefirescul primelor trei nasteri (la Polizu) si neimplinirea celei de a patra (la Municipal). Dumnezeu a legat nasterea de suferinta, ne-a lasat durerea, nu uratul, nu nonsensul...

"Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nadajduit si noi intru Tine"

[tabitha]

Felicitari Cristina, pentru cel de-al cincilea copilas. E fetita de data asta? :) te-a ajutat Dumnezeu sa nasti acasa fara probleme. Slava Domnului!

[sophia]

Cand am vazut ca s-a reluat aceast fir chiar m-am suparat. Am zis ca macar in postul Craciunului sa nu mai intram in polemici.
M-a surprins postarea Cristinei, caci locul ei nu este pe acest fir, ci pe altul, ca sa se bucure toata lumea.

Asadar felicitari Cristina. Totusi mesajul tau ma intristeaza profund.
Sa risti atat de mult viata copilului tau doar pentru anumite incapatanari mi se pare rau, de neingaduit.
Sa nu poti sa ai un medic sau o moasa cu care sa comunici, cu care sa te sfatuiesti in luarea deciziei optime mi se pare azi, in secolul 21 inadmisibil.
Sa-ti fie frica sa te duci la spital sa nasti! Este singura situatie in care nu ar trebui sa aibe nimeni frica de spital si de medici.
In tara asta chiar nu mai exista nimic?
N-am inteles bine situatia, adica de ce ti-a fost frica de spital: ti-era frica de cezariana, sau ca dimpotriva nu ti-o vor face? Sau ce anume ti-ai dorit la nasterea asta si nu ti se putea oferi in spital?
Si unde era medicul care te-a urmarit pe timpul sarcinii? Nu cu el trebuia sa discuti si sa nasti? Nu pe el l-ai ales?
De ce nu ai avut macar o moasa acasa? Daca se intampla ceva cu tine sau copilul?
Mai ai 4 copii. I-ai riscat si pe ei, caci la nastere se poate intampla orice si cu mama. Ar fi ramas orfani.

Totusi sunt mii de femei care nasc in Romania in spitale si maternitati. Si unele scriu ca sunt multumite. Iti recomand si tie sa intri sa citesti pe desprecopii.com comunitate.

Da, Dumnezeu este cu noi, dar asta nu ne indreptateste sa fim asa.
Eu va doresc multa sanatate impreuna cu familia si copilului numai bine si o viata lunga in bratele lui Dumnezeu.

[Lucian008]

În prealabil postat de sophia

Cand am vazut ca s-a reluat aceast fir chiar m-am suparat. Am zis ca macar in postul Craciunului sa nu mai intram in polemici.
M-a surprins postarea Cristinei, caci locul ei nu este pe acest fir, ci pe altul, ca sa se bucure toata lumea.

Asadar felicitari Cristina. Totusi mesajul tau ma intristeaza profund.
Sa risti atat de mult viata copilului tau doar pentru anumite incapatanari mi se pare rau, de neingaduit.
Sa nu poti sa ai un medic sau o moasa cu care sa comunici, cu care sa te sfatuiesti in luarea deciziei optime mi se pare azi, in secolul 21 inadmisibil.
Sa-ti fie frica sa te duci la spital sa nasti! Este singura situatie in care nu ar trebui sa aibe nimeni frica de spital si de medici.
In tara asta chiar nu mai exista nimic?
N-am inteles bine situatia, adica de ce ti-a fost frica de spital: ti-era frica de cezariana, sau ca dimpotriva nu ti-o vor face? Sau ce anume ti-ai dorit la nasterea asta si nu ti se putea oferi in spital?
Si unde era medicul care te-a urmarit pe timpul sarcinii? Nu cu el trebuia sa discuti si sa nasti? Nu pe el l-ai ales?
De ce nu ai avut macar o moasa acasa? Daca se intampla ceva cu tine sau copilul?
Mai ai 4 copii. I-ai riscat si pe ei, caci la nastere se poate intampla orice si cu mama. Ar fi ramas orfani.

Totusi sunt mii de femei care nasc in Romania in spitale si maternitati. Si unele scriu ca sunt multumite. Iti recomand si tie sa intri sa citesti pe desprecopii.com comunitate.

Da, Dumnezeu este cu noi, dar asta nu ne indreptateste sa fim asa.
Eu va doresc multa sanatate impreuna cu familia si copilului numai bine si o viata lunga in bratele lui Dumnezeu.

Sunt in totalitate de acord.
E ca in bancul ala cu omul care astepta sa il salveze Dumnezeu de la inec. Trec mai multi care vor sa il salveze, dar el refuza asteptandu-L pe Dumnezeu. Omul moare inecat si la judecata Il intreaba pe Dumnezeu: Bine Doamne, dar de ce nu m-ai salvat? Si Dumnezeu ii raspunde: Am trimit atatia oameni sa te salveze si tu i-ai refuzat pe toti.

Ambitiile personale de genul asta puteau fi nu doar traumatizante, atat pentru copil, cat si pentru mama, dar chiar fatale. Si asta doar din mandrie si autosificienta. Nimeni nu te obliga sa mergi la spital, dar sa refuzi orice asistenta...

[AlinB]

Mai ales cand stii ca ai un copil care are o problema medicala pentru care o nastere naturala poata fi fatala si doua luni la dispozitie pentru a lua o decizie si o iei pe cea mai dezavantajoasa pentru copil de teama ca medicii ti-ar fi stricat "experienta nasterii"..

Si da, stiu un caz in care cineva a nascut natural, la spital, gemeni, ambii cu picioarele inainte si unul avand si circulara (nu stiu daca chiar dubla) si a fost ok.
Important e sa gasesti doctorul potrivit, se pare ca majoritatea merg pe cezariana pentru ca se iau mai multi bani in cazul asta, nu mai zic ca si multe femei cer asta din teama de durerile nasterii.

Dar nici cealalta extrema nu e sanatoasa.
Bine ca a fost bine pana la urma, dar este un exemplu mai degraba de "asa nu".

[gpalama]

1. Si daca trebuie resuscitat profesionist dupa nastere?
2. Si daca copilul/mama au hemoragie interna la nastere ?
3. Si daca sunt probleme majore la nastere?
4. Si daca intri in cele 10% procente de nasteri dificile in care sunt probleme si in care interventia medicului este importanta sau chiar vitala?

Nu cred ca poti sa dai explicatii unui copil de 5 ani care are probleme majore din cauza ta .
Nu cred ca poti sa-i explici ca are un handicap sau altceva prin propria ta teama de ... doctori.
Doctorii respectivi te asista, nu sunt impotriva ta. Te ajuta, te sprijina, intervin cand ai nevoie de ajutor. Trebuie sa gasesti un doctor bun, asta este singura problema aici.

[Parascheva16]

Voi stiti care este diferenta intre a vorbi la modul general despre nasterea acasa si a da cu pietre intr-o persoana care a ales aceasta cale? Nici macar nu ati fost curiosi sa vedeti cum a reusit, cum a fost, cum e bebele etc. Nu, ati dat in capul femeii. Cu reactii de genul acesta nu prea mai poti sa spui nimic personal aici sau sa ai opinii care sunt diferite fata de jandarmii forumului, caci e jale.
****
Si nu stiu cati s-au documentat aici despre nasterea acasa sau alternative ptr. nasterea in spital. Ati citit carti, articole, ati vizionat documentare? Sau vorbiti doar din propria idee? Nu mi-a raspuns nimeni de ce in alte ari din vest este f.normal, dar la noi cumva nu se poate.

(eu personal nu recomand nasterea neasistata, dar asta sunt eu. )

[AlinB]

În prealabil postat de cristina2012

Si nu, nu mi-a fost frica... adica nu mi-a fost frica sa nasc singura, asa cum mi-a dat Dumnezeu sa o fac.

Este pura ipocrizie sa spui ca "asa cum mi-a dat Dumnezeu sa o fac" cand tu ai ales asta.
Este evident din tot ce ai scris, ca a contat mai mult pentru tine ambitia ta, "sa nasc asa cum simt eu", decat binele copilui.

Spitalul tine moartea departe de nastere si astfel ne impiedica sa vedem bine viata.

Sunt curios cum ar fi aratat logica asta daca ti-ai fi omorat copilul sau l-ai fi lasat handicapat pe viata prin alegerea asta.
Ai fi zis ca Dumnezeu a facut-o? Ca asa a vrut El?

Daca traia cu un handicap grav, ce ii spuneai mai tarziu? Ca asa a vrut El?
Sau adevarul, ca o nastere romantata, in cada, departe de fricile tale, a contat pentru tine mai mult decat el?

[Parascheva16]

Cristina a nascut un copil sanatos, nu vad de ce trebuie sa aruncam cu pietre in ea. Ce rost are sa ii punem intrebari si sa o luam la rost? Chiar credem ca stim mai bine decat ea? De ce atata rautate si critica, mai ales cand totul a fost bine? O.O
*
Eu cred ca nasterea nu implica doar copilul. E gresit sa uitam de mama in numele unor conceptii. Chiar credeti ca acel copil nu e afectat deloc daca mama in timpul travaliului si al nasterii traieste o adevarata trauma? E bine cand mama are probleme ani de zile dupa nastere?
*
Felicitari Cristina pentru copilas! Sa iti traiasca!

[AlinB]

Sa zicem ca doi aleg sa faca sex inainte de casatorie in final se casatoresc, au copii, etc.

Ce spunem?

Sexul premarital este bun, pentru ca in acest caz a avut o finalitate fericita?

Sau sa ne facem ca nu vedem declaratiile emfatice despre cat de fericita a fost alegerea sexului premarital, pentru ca pana la urma, nu-i asa, a dat rezultate bune?