Întrebare pentru susţinătorii ideii de ascultare necondiţionată

[Decebal]

În prealabil postat de dobrin7m

Am sa incep prin a aminti tuturor ca nu suntem sfinti. Noi nu suntem sfinti. Nu ne permitem sa nu facem ascultare la cat de pacatosi suntem. Toate le vedem sucit, discernamantul nostru duhovnicesc este schiop si miop.

De aici se vede încă o dată abordarea insuficient fundamentată a problemei de către Laura, pentru că modelele sfinţilor le putem reclama şi folosi ca paravan ori justificare pentru opiniile noastre doar sub condiţia că şi noi suntem la acelaşi nivel ori măcar pe aproape cu acela al unor sfinţi (cum e cazul aici al sfântului Maxim).

În prealabil postat de dobrin7m

Ascultarea in ortodoxie inseamna ascultarea de duhovnic. Ascultarea in ortodoxie nu inseamna ascultarea de orice institutie si de oricine in orice conditii fara un oarecare discernamant. Iar masura este Cuvantul lui Dumnezeu. Daca primim invatatura si indemn conform cu ceea ce Dumnezeu ne-a dat atunci sa ascultam. Duhovnicul este cel care, mai ales la inceput de drum, ne sprijina discernamantul nostru schiop si miop.

Mie mi se pare că totuşi nu aveţi lucrurile foarte clar delimitate, însă nici nu susţin că ar fi uşor de delimitat şi nici uşor de a exprima teoretic această delimitare. Însă raportat la ceea ce spuneţi, problema este că ori e duhovnicul cel de care trebuie să facem ascultare, deşi nu doar duhovnicii personali pretind ascultare pe lumea asta în numele lui Hristos, ori măsura este Cuvântul lui Dumnezeu, iar neclaritatea vine din aceea că preoţii, episcopii şi duhovnicii nu urmăresc întotdeauna, şi probabil că nici nu pot şi deseori nici nu vor, Cuvântul lui Dumnezeu şi în general adevărul dumnezeiesc religios şi moral şi Sfânta Tradiţie a Bisericii. Prin urmare cât trebuie să fie de condiţionată sau nu ascultarea rămâne o problemă pe care nu aţi reuşit să o soluţionaţi până la capăt, deşi din alte lucruri pe care le-aţi scris se vede că aveţi o înţelegere destul de bună asupra neajunsurilor aşa zisei libertăţi de conştiinţă şi a aşa zisului discernământ duhovnicesc, pe care Laura, am impresia, pretinde, fără să spună explicit, a le cam avea la "degetul cel mic".