Noi membri pe forum

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Demetrius

Hristos e de altă părere, adică Voia Tatălui ceresc:

21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
22. Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.(Mt18,21-22)

Demetrius, te asigur, din proprie experienta ca nu e deloc floare la ureche acele saptezeci de ori cate sapte!!
da, stiu ca trebuie implinit, dar eu n-am reusit inca sa iert atat de repede (si mult)!
adica, atunci cand cineva te nedreptateste in vreun fel, nu ai cum in secunda urmatoare, linisit si senin sa-i spui (si implicit sa simti) Gata! te-am iertat! e ,practic, imposibil!!
trebuie timp, trebuie cercetare ,este un proces îndelungat, e de învatat cum sa apuci pe un alt drum în prezenţa durerii.
A a ierta nu înseamna ca nu ma doare ori ca exagerez intamplarea si nici daca afisez o mimica angelica in timp ce ma prabusesc in interior, nu inseamna ca am dat iertare!
De exemplu, mi-au trebuit 3 ani! sa iert pe cineva pentru abuz de incredere. nu era vorba ca nu avea nevoie de ajutor (are si acum) dar modul meschin de-a distorsiona realitatea si vorba mieroasa de care s-a folosit pentru a ma "convinge" m-au revoltat de nu se poate! mai mult impotriva precautiei mele...
si era cineva cunoscut, cineva care nu era versat (cel putin asa credeam) intr-ale inselaciunii si chiar se afla intr-o situatie delicata si cu toate astea...
sunt trei ani de atunci, dar inca imi mai zvacneste inima cand ma gandesc cum si-a batut joc de ajutorul ce i-am dat! *ce-a facut de fapt cu el*
din pacate, nu a fost cazul de regrete, cerut de scuze si impacare. vorbim, ne salutam, dar... totul e distrus! nu mai e nimic din ce-a fost. nici persoana nu se arata afectata, si din fericire nici eu nu mai am starea aceea de sfarseala! dar mi-au trebuit totusi, 3 ani!! acum, uitandu-ma inapoi, mi se pare mult! dar atunci simteam ca niciodata nu voi reusi...