Întrebare pentru susţinătorii ideii de ascultare necondiţionată

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Deci în ascultare pregătirea teologică a sfătuitorului este mai presus de trăirea acelei persoane în Adevăr? Adică criteriul principal de alegere a sfătuitorului este pregătirea teologică și nu starea lui duhovnicească?

Inca era un criteriu si mai haios: afinitatea sufleteasca, sentimentala a "ascultatorului" fata de persoana care face ascultare.
Adica daca mie mi-e simpatic, fac ascultare, o fi altul mai destept si mai in drept, dar daca nu reuseste sa-mi trezeasca simpatie, nu-l ascult.
Femeile.. :)

Si totusi, e un pericol care nu cred ca ocoleste in totalitate nici barbatii, In lumina afirmatiilor de mai sus, un om poate evalua gresit starea duhovniceasca a unei persoane, in sensul nu neaparat ca n-ar fi asa inalta, generic vorbind, ci facand abstractie de faptul ca in ciuda CV -ului impresionat, intr-o chestiune anume, poate totusi gresi.

Inca o data, reteta infailibila pentru a evita orice ratacire nu exista, dar inclin sa cred ca ascultarea oarba de BISERICA in sobornicitatea ei are mai mari sanse de a evita greseala decat a judecarea fiecarei chestiune in parte.

Nu e nevoie sa ma credeti pe cuvant, putem sa ne raportam la cazuri concrete din Istoria Bisericii si sa vedem care atitudine ar fi dat cele mai bune rezultate in raport cu mantuirea.