Cum sa gandim corect...

[Demetrius]

În prealabil postat de florin.oltean75

Discernamantul nu exista prin sine sau de la sine - este un fruct care apare prin antrenamentul cugetarii - printr-un lung sir de rationamente succesive. Al cere doar de la Dumnezeu fara efortul de a citi invataturile si experienta altora - este putin probabil ca va fi dobandit. Toate puterile intelegatoare trebuie sa lucreze unitar / sinergic.

Discernamantul se aplica functie de o "referinta". Aceasta "referinta" este rezultanta unei proces gradual de compilatie a invataturilor pe care le primim (biblice si patristice - in cazul de fata)...

”Referința” se numește Dumnezeu, iar orice proces, analiză sau judecată care nu ține seama de această realitate nu are nici o legătură cu discernământul, sau altfel spus, cu înțelepciunea, fiindcă aceste noțiuni sunt definite numai de credința în Dumnezeu.
Altfel gândirea s-ar numi... inteligentă, rațională, isteață șa.

Prin urmare, dacă ”referința” există prin Sine, sau de la Sine, atunci nici discernământul (înțelepciunea) nu face notă discordantă și se confirmă prin fraza dvs: Toate puterile intelegatoare trebuie sa lucreze unitar / sinergic.
Doamne ajută.




P.S. Dacă am înțeles eu greșit ce ați vrut să spuneți, îmi cer scuze și vă rog să mă corectați.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Demetrius

”Referința” se numește Dumnezeu, iar orice proces, analiză sau judecată care nu ține seama de această realitate nu are nici o legătură cu discernământul, sau altfel spus, cu înțelepciunea, fiindcă aceste noțiuni sunt definite numai de credința în Dumnezeu.
Altfel gândirea s-ar numi... inteligentă, rațională, isteață șa.

Prin urmare, dacă ”referința” există prin Sine, sau de la Sine, atunci nici discernământul (înțelepciunea) nu face notă discordantă și se confirmă prin fraza dvs: Toate puterile intelegatoare trebuie sa lucreze unitar / sinergic.

"Referinta absoluta" este intradevar Dumnezeu. Ideal ar fi sa-L vedem direct - sa avem acces direct la sursa si astfel sa avem un discernamant impecabil, desavarsit.

Insa, fiecare persoana este diferita. Gradul ei de luminare launtrica este diferit - asa ca, practic, avem acces la o "referinta relativa" - relativa pentru ca il percepem pe Dumnezeu intr-un mod personal, in parte, ca prin oglinda (perceptie individualizata rezultata in urma eforturilor proprii si proniei) - nu asa cum este El in adevar.

Aceasta "referinta relativa", prin gandire critica (dreapta chibzuinta)/binecuvantari, poate fi apropiata asimptotic de "referinta absoluta".

[Demetrius]

În prealabil postat de florin.oltean75

"Referinta absoluta" este intradevar Dumnezeu. Ideal ar fi sa-L vedem direct - sa avem acces direct la sursa si astfel sa avem un discernamant impecabil, desavarsit.

Insa, fiecare persoana este diferita. Gradul ei de luminare launtrica este diferit - asa ca, practic, avem acces la o "referinta relativa" - relativa pentru ca il percepem pe Dumnezeu intr-un mod personal, in parte, ca prin oglinda (perceptie individualizata rezultata in urma eforturilor proprii si proniei) - nu asa cum este El in adevar.

Aceasta "referinta relativa", prin gandire critica (dreapta chibzuinta)/binecuvantari, poate fi apropiata asimptotic de "referinta absoluta".

Relativă și, totuși, după dreapta chibzuință a fiecăruia.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Demetrius

Relativă și, totuși, după dreapta chibzuință a fiecăruia.

Corect. "dreapta chibzuinta a fiecaruia" - aceasta este problema de chintesenta.

Un discernamant care vine prin instruire (cateheza - in particular).

Nu ne nastem cu o minte crestina.

Mintea este populata progresiv cu idei si rationamente crestine - din care emerge " o dreapta chibzuinta", care, ca orice alt fenomen, nu este fixa - poate evolua sau involua.

[iondan]

În prealabil postat de florin.oltean75

"Referinta absoluta" este intradevar Dumnezeu. Ideal ar fi sa-L vedem direct - sa avem acces direct la sursa si astfel sa avem un discernamant impecabil, desavarsit.
.

Adam si Eva chiar vorbeau direct cu "referinta absoluta", deci greşala nu s-a datorat necunoasterii.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iondan

Adam si Eva chiar vorbeau direct cu "referinta absoluta", deci greşala nu s-a datorat necunoasterii.

In acest rationament se presupune ca se intelege perfect ce inseamna 'a vorbi cu Dumnezeu'.

Tot timpul...sau sunt si pauze in dialog? Caci orice pauza presupune o separare momentana, deci imperfectiune. Prin mici hiatusuri in relatia cu Dumnezeu apar conditii/stari de necunoastere care favorizeaza caderea.

Este o diferenta intre "a vorbi" si "a vedea"?

Este o diferenta intre "a-L vedea" si "a fi plin de Dumnezeu"?

[iondan]

În prealabil postat de florin.oltean75

In acest rationament se presupune ca se intelege perfect ce inseamna 'a vorbi cu Dumnezeu'.

Tot timpul...sau sunt si pauze in dialog? Caci orice pauza presupune o separare momentana, deci imperfectiune. Prin mici hiatusuri in relatia cu Dumnezeu apar conditii/stari de necunoastere care favorizeaza caderea.

Este o diferenta intre "a vorbi" si "a vedea"?

Este o diferenta intre "a-L vedea" si "a fi plin de Dumnezeu"?

Prima data a fost voinţa de a-l asculta pe şarpe si apoi a intervenit ca si consecinta pauza in dialog, iniţiata de Dumnezeu, cand si-a retras harul.
Cred că pentru Adam sa greşeasca era la fel de greu cum e pentru noi ,azi, sa facem faptele virtutii.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iondan

Prima data a fost voinţa de a-l asculta pe şarpe si apoi a intervenit ca si consecinta pauza in dialog, iniţiata de Dumnezeu, cand si-a retras harul.
Cred că pentru Adam sa greşeasca era la fel de greu cum e pentru noi ,azi, sa facem faptele virtutii.

Vointa de a comuta spre o alta alternativa nu poate apare atunci cand fiinta este absorbita si implinita de ceva/in cineva.

Este simplu. Cand intreaga fiinta este concentrata deplin in obiectul atentiei stimulii exteriori nu au puterea sa miste mintea spre altceva.

Comutarea vointei se poate realiza doar atunci cand apare o decuplare sensibla, un spatiu gol care devine loc de manevra.

Balansarea vointei este un fenomen efect care are cauza directa o nestatornicie subtila preexistenta - o decuplare prealabila de Dumnezeu sau o legatura relativ fragila cu "libertate" la derapaj. In ghilimele, pt. ca libertatea autentica este libertatea la miscare in Dumnezeu - nu in afara acestuia.

[iondan]

În prealabil postat de florin.oltean75

Vointa de a comuta spre o alta alternativa nu poate apare atunci cand fiinta este absorbita si implinita de ceva/in cineva.

Este simplu. Cand intreaga fiinta este concentrata deplin in obiectul atentiei stimulii exteriori nu au puterea sa miste mintea spre altceva.

Cand cineva vine si iti spune ca poti sa fii egal cu obiectul atenţiei si implicit te poti pune pe tine in locul lui Dumnezeu si tu alegi sa crezi aceasta afirmatie...orice se poate întâmpla..

Comutarea vointei se poate realiza doar atunci cand apare o decuplare sensibla, un spatiu gol care devine loc de manevra.

Balansarea vointei este un fenomen efect care are cauza directa o nestatornicie subtila preexistenta - o decuplare prealabila de Dumnezeu sau o legatura relativ fragila cu "libertate" la derapaj. In ghilimele, pt. ca libertatea autentica este libertatea la miscare in Dumnezeu - nu in afara acestuia.

Balansarea voinţei este un fenomen efect al faptului ca e...liberă. Voinţa liberă total, inclusiv sa sa intoarca impotriva Creatorului.
E posibil ca Adam sa nu fi facut ascultare de Dumnezeu sa mănânce din toti ceilalti pomi ai Raiului (cu o singura exceptie)şi oprindu-se din explorarea ("gustarea"? )creaţiei , a intrat şarpele în scenă .