Intre medici si preoti - cine cu ce ne ajuta

[Yasmina]

Eu am pretuit dintotdeauna doctorii,fiind un copil mai bolnavicios dar si pus pe nazbatii.Cand nu reuseam sa fac vreo bronsita jucandu-ma in zapada cate 6 ore/zi atunci poate cadeam din vreun pom,de pe gard sau casa,ma musca vreo vietate sau calcam in cuie ruginite...
Si uite asa m-am indragostit de doctori,imi placea cum gaseau ei modalitatea exacta de a ma simti din nou bine,de a fi din nou pe picioare. O data,cand am fost muscata de un paianjen veninos si sistemul meu imunitar o luase razna rau,o doctorita de la salvare m-a impresionat atat de mult incat chiar atunci mi-am propus sa devin...doctorita!
La urma,urmei nu vad o meserie mai onorabila decat desigur...preotimea :)

Lucrurile sunt clare pt mine,si unii si altii au scopuri si responsabilitati care vizeaza o anumita latura a noastra,nu putem nega faptul ca suntem trup si suflet,drept urmare cand vine vb despre vindecarea uneia dintre componente trebuie sa alergam la cei care administreaza si cunosc in desavarsire tainele acestor laturi omenesti.
Nu ma indoiesc ca rugaciunea poate face minuni intr-o boala insa sunt si cazuri cand prezenta si activitatea unui doctor sunt de necontestat ;in concluzie lucrurile nu sunt atat de transante in alb si negru,adica medicii NU pot substitui preotii iar preotii ,medicii...

[glykys]

Acum, vorba lui Fallen, există şi riscul de a-i considera şi pe medici şi pe preoţi nişte simpli prestatori de servicii, care trebuie să fie la dispoziţia noastră, că de aia îi plătim, da?! Ca să ne scape de păcate, de vrăji, de necazuri, de boale şi de toate cele.

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Acum, vorba lui Fallen, există şi riscul de a-i considera şi pe medici şi pe preoţi nişte simpli prestatori de servicii, care trebuie să fie la dispoziţia noastră, că de aia îi plătim, da?! Ca să ne scape de păcate, de vrăji, de necazuri, de boale şi de toate cele.

Nu reusesc sa inteleg ideea! Ce teama aveti voi?
Cu plata? Si la medic si la preot se platesc numai anumite servicii...
Si in rest mai depinde de preot si de medic.
Aici era insa vorba mai degraba despre incredere, despre puterea pe care o au in anumte situatii.

@Yasmina -multumesc pentru raspuns. Cam asta asteptam.

In copilarie am dorit si eu o vreme sa devin medic. Cred ca toti copiii vor asta si nu prea inteleg de ce, din moment ce totusi multi au frica de medici.
Ulterior mi-am schimbat opinia, pentru ca mi-am dat seama ca medicina presupune si durere (tratamentele sunt si dureroase) si anumite riscuri si limite. Pentru mine a fost clar - eu nu as avea puterea sa produc durere, sa tai, sa intep, sa chinui.
Mai tarziu, dupa ce am vazut in jurul meu anumite cazuri speciale am ajuns sa am si frica de medicina, de tratamente. Exista multe probleme la ora actuala cu medicamente, cu greseli medicale. Si astea produc su multa nesiguranta.

Pe de alta parte creste tot mai mult increderea in credinta. Ea poate multe si exista si atatea minuni. Credinta iti da si puterea sufleteasca sa rezisti la tratamente si sa gandesti pozitiv.

Si atunci balanta se inclina altfel, de multe ori.
Inca o data, nu este vorba de serviciul in sine, ci de posibilitati, de riscuri, de forta sufleteasca, de ceea ce se afla in spatele suferintei.

As putea sa spun in concluzie ca medicina este limitata, in timp ce credinta poate face multe ca forta si ca arie de cuprindere. Si as spune ca aici nu e vorba numai de preoti, ci si de credinta si rugaciunea personala a fiecaruia.

Nu prea este chiar alb si negru si alegerea nu este atat de simpla.
Depinde nu in ultimul rand si de persoana care practica medicina, respectiv preotia: har, pasiune, temperament, iubire de oameni.

Si nici tratamentele naturiste nu sunt totusi de neglijat...

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Nu reusesc sa inteleg ideea! Ce teama aveti voi?
Cu plata? Si la medic si la preot se platesc numai anumite servicii...
Si in rest mai depinde de preot si de medic.
Aici era insa vorba mai degraba despre incredere, despre puterea pe care o au in anumte situatii.

@Yasmina -multumesc pentru raspuns. Cam asta asteptam.

In copilarie am dorit si eu o vreme sa devin medic. Cred ca toti copiii vor asta si nu prea inteleg de ce, din moment ce totusi multi au frica de medici.
Ulterior mi-am schimbat opinia, pentru ca mi-am dat seama ca medicina presupune si durere (tratamentele sunt si dureroase) si anumite riscuri si limite. Pentru mine a fost clar - eu nu as avea puterea sa produc durere, sa tai, sa intep, sa chinui.
Mai tarziu, dupa ce am vazut in jurul meu anumite cazuri speciale am ajuns sa am si frica de medicina, de tratamente. Exista multe probleme la ora actuala cu medicamente, cu greseli medicale. Si astea produc su multa nesiguranta.

Pe de alta parte creste tot mai mult increderea in credinta. Ea poate multe si exista si atatea minuni. Credinta iti da si puterea sufleteasca sa rezisti la tratamente si sa gandesti pozitiv.

Si atunci balanta se inclina altfel, de multe ori.
Inca o data, nu este vorba de serviciul in sine, ci de posibilitati, de riscuri, de forta sufleteasca, de ceea ce se afla in spatele suferintei.

As putea sa spun in concluzie ca medicina este limitata, in timp ce credinta poate face multe ca forta si ca arie de cuprindere. Si as spune ca aici nu e vorba numai de preoti, ci si de credinta si rugaciunea personala a fiecaruia.

Nu prea este chiar alb si negru si alegerea nu este atat de simpla.
Depinde nu in ultimul rand si de persoana care practica medicina, respectiv preotia: har, pasiune, temperament, iubire de oameni.

Si nici tratamentele naturiste nu sunt totusi de neglijat...

Acum sunt subiectiva,pt ca vb doar despre experienta mea,insa eu nu am intalnit decat doctori foarte amabili si draguti si extrem de buni in profesia lor.In special ,doctorii pe care i-am cunoscut in copilarie :)
Probabil ca vazandu-ma atat de timida,se straduiau sa fie mai calzi decat de obicei sa nu o zbughesc pe usa :)

Cu preotii,este mai dificil...noroc ca in Romania sunt cam 3-4 biserici la fiecare 10 minute de mers,si daca nu intalnesti duhovnicul potrivit poti incerca la alta biserica;dar cand esti in strainatate si ai o biserica la 2-3 ore (care cu dus-intors se face 4-6 ore)esti obligat sa ramai cu ce ai(decat s-o iei pe aratura,mergand la alte religii).

Desigur,tratamentele naturiste nu sunt nici ele de neglijat dar ai nevoie sa fii supervizat fie de doctoral tau de familie fie de nutritionist(si de preferat sa nu fie o boala terminala

[gabriela8]

În prealabil postat de glykys

Acum, vorba lui Fallen, există şi riscul de a-i considera şi pe medici şi pe preoţi nişte simpli prestatori de servicii, care trebuie să fie la dispoziţia noastră, că de aia îi plătim, da?! Ca să ne scape de păcate, de vrăji, de necazuri, de boale şi de toate cele.

Exista riscul, dar sa nu fie...! Cand ajungem sa transformam totul in servicii, pierdem esentialul.

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Acum, vorba lui Fallen, există şi riscul de a-i considera şi pe medici şi pe preoţi nişte simpli prestatori de servicii, care trebuie să fie la dispoziţia noastră, că de aia îi plătim, da?! Ca să ne scape de păcate, de vrăji, de necazuri, de boale şi de toate cele.

Eu ii vad ca pe salvatori si pe unii si pe ceilalti,oameni trimisi de Dumnezeu,oameni prin care Dumnezeu lucreaza.
Dupa ce am iesit teafara si am scapat de o problema destul de urata printr-o interventie chirurgicala,i-am prins mainile doctorului si i le-am sarutat!
Si nu pt ca ar fi fost unul tanar si frumos,el era de varsta lui bunicu'iar eu aveam vreo 17 ani...dar asa am simtit.
Ce este lucru putin sa te salveze cineva ?
Asta nu inseamna ca nu m-am rugat inainte de operatie sau ca nu I-am spus despre asta preotului nostru,asa pt ca Domnul sa aranjeze toate lucrurile bine si sa fiu protejata de momente neprevazute.

De fapt,daca stau si ma gandesc nu cred ca m-am dus niciodata nicaieri,fara sa ma rog mai intai,fie ca era vb despre spital,interviuri,ambasade,examene sau altele.