Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[adam000]

În prealabil postat de Yasmina

Este o dorinta de rafuiala doar,adica la nivel personal sau doresti ca la nivel mai inalt sa ti se faca dreptate?
Nedreptatile se intalnesc pretutindeni,in special la serviciu,dar din experienta personala iti spun ca este mult mai productiv si firesc sa-i ceri lui Dumnezeu sa-ti faca dreptate decat sa rezolvi tu personal,printr-o rafuiala de genul dinte pt dinte.

Acum cativa ani,in Romania eram asistenta managerului unui companii,aveam codul secret de la sistemul de alarma cat si cel de la safe-ul cu bani;asta deoarece veneam inaintea lui sau plecam dupa el si-mi trebuiau.
Aveam o colega de facultate care ma tot invita la ea,la casa de vacanta dar nu raspunsesem invitatiei,pana intr-un weekend cand am zis,vin chiar acum!
Si am plecat de sambata iar duminica pe la pranz primesc un telefon de la manager care vrea sa-i confirm ca am intrat chiar atunci in birou,deoarece sistemul de alarma s-a logat cu parola mea...
Nu pot nici acum sa exprim indignarea si socul pe care l-au avut,pur si simplu nu puteam sa-l conving ca sunt la sute de kil.departare de Bucuresti.
Pt el nu conta,puteam sa intru si sa ies cand doream-asta si pt ca foloseam computerul si imprimanta in interes personal,pt cursurile mele,insa mie mi s-a parut extrem de dubios ca cineva sa se logheze cu parola mea si sa intre(in ce scop?) in timp ce nu era activitate la firma?
Dupa cateva luni la un inventar al depozitului pe care il gestionam,au fost descoperite 60 mil lipsa ...printer primii care au intrat in interogari cu directorul economic am fost eu...
Inainte de a se face inventarul am avut presentimentul ca ceva foarte incarcat se petrece,ceva destul de grav cu urmari destul de serioase,desi nu facusem nimic rau imi era teama de ceea ce simteam;am avut banuiala ca acest inventor este unul de forta majora,abia dupa ce directorul economic constatase ceva grav. Asa cum spuneam,desi nu facusem nimic illegal traiam un sentiment de frica pt gravitatea pe care o afisau toti la lucru. M-am rugat cat am putut eu de tare in tot acest timp.
Cand m-au anchetat a venit vorba si despre incidentul din ziua respectiva cand am putut sa le dovedesc calm ca nu ma aflam in Bucuresti,deci este clar mana altcuiva care a dorit sa fure pe spinarea mea. Ca si cum asta nu a fost destul,mi s-au mai aratat si niste documente pe care cica eu le semnasem ca sa obtin niste sume de bani ,de la"centrala".Mi-au aratat hartiile si m-au intrebat ,ai semnat astea?uitat-te bine,este semnatura ta?iti amintesti de astea? Era prea mult! Cineva se straduise bine si-mi imitase semnatura insa eu stiu sigur ca nu am intocmit acele hartii si nu am semnat pt ele. Bine,bine dar cum pot dovedi?
M-am dus acasa si mai ravasita si iar m-am rugat sa-mi faca Dumnezeu dreptate si sa nu ma lase in mizeria asta!

Pana la urma(nici nu era greu)l-au prins pe un coleg de-al meu care imi imitase semnatura si imi furase parola de la sist.de securitate.
In urma acelui eveniment,managerul a fost inlocuit,colegul cu pricina a fost destituit ca sofer iar eu am fost promovata ca manager pt un department la toate unitatile din Bucuresti.

De ce m-am hotarat sa plec din Bucuresti tocmai atunci si nu in alt weekend? Lucrarile lui Dumnezeu sunt de-a dreptul fascinante!
Daca stau sa ma gandesc,am avut o viata destul de interesanta :)

Frumoasa povestirea ta! Cu adevarat este minunat cum are Dumnezeu grija de noi, mai ales cand ne rugam cu inima sincera si cu constiinta curata ca sa nu fim ispititi de raul nimanui!

[Ekaterina]

@ Yasmina

Si eu ti-am citit povestea cu mult interes, eram tare curioasa cum s-au terminat lucrurile. O adevarata minune! Chiar daca finalul a fost in favoarea ta, nu vreau sa-mi imaginez prin ce ai trecut. Asa cum ai spus si tu, cel mai bine este ca sa-L rogi pe Dumnezeu sa-ti faca dreptate.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Toată Biblia răspunde acestui topic ! Doamne... !

Vă spun doar atît:

Oare Sfînta Treime... Hristos nu e îndreptăţit să "maltrateze", sau chiar să şteargă omenirea de pe faţa pămîntului ?
Cu siguranţă că da.

Şi totuşi El a murit pentru omenire.
Pe Sfînta Cruce, sfinţind-o !
A vrut asta !
Şi moare în fiecare zi în Sfîntul Potir !
Şi vrea asta ! Hristos a cerut asta... vedem în Biblie... că cere să fie pomenit astfel ! (Luca 22, 19)

Deci, fraţi, surori...

Voi ce sunteţi gata să faceţi pentru omenire ? Defapt nu... am mers prea departe, mulţi suntem neputincioşi la asta, nu vrem desăvîrşire.
Ce sunteţi pregătiţi să faceţi pentru cel de lîngă voi ? De acasă poate... care vă greşeşte... ? Aproapele... ?

Gîndiţi-vă la asta...

Înainte să mai daţi scenariile mincinoase ale demonilor ce vă şoptesc la ureche şi sădesc păcate în inimă şi minte...

Iar noi, ne maltratăm singuri mereu, prin depărtarea de El, care aduce asupra noastră tot răul.

Bucurii.


P.S.: Alin B., cu iertare şi cu respect: posturile tale sunt deplorabile, lipsite de integritate şi demnitate creştină. Asta fără să amintesc că lipsesc cu desăvîrşire versetele scripturistice, adică unde chiar Domnul răspunde la orice întrebare.

[Yasmina]

În prealabil postat de Ekaterina

@ Yasmina

Si eu ti-am citit povestea cu mult interes, eram tare curioasa cum s-au terminat lucrurile. O adevarata minune! Chiar daca finalul a fost in favoarea ta, nu vreau sa-mi imaginez prin ce ai trecut. Asa cum ai spus si tu, cel mai bine este ca sa-L rogi pe Dumnezeu sa-ti faca dreptate.

Da,acuzatiile nedrepte sau nedreptatirile te frusteaza poate mai mult decat propriile greseli;macar atunci cand furi te expui dinainte unui risc,dar sa fii acuzat asa din senin,este un soc destul de mare-mai ales ca eu am mai avut un istoric cand mi-am pierdut locul de munca fiind acuzata pe nedrept.

Adica aveam doar 20 de ani,stiam ca o colega fura si-mi era groaza si rusine s-o demasc si sa vb despre aceste probleme cu proprietarul. Ea practic fura iar eu imi vedeam de ale mele;am crezut ca o astfel de atitudine este corecta,doar nu furam impreuna sau imparteam furtisagul.
Numai ca au prins-o dar odata cu ea,am cazut si eu...m-a durut din nou,dar macar am invatat sa nu mai fiu pasiva cand vine vorba de corectitudine.

Si atunci ma rugam la Dumnezeu mult de tot si-L rugam sa ma orienteze pe un job ,care sa-mi placa,sa fie platit decent sa nu fiu impinsa sau atrasa sa fur,ca sa-mi maresc venitul!

[Yasmina]

În prealabil postat de adam000

Frumoasa povestirea ta! Cu adevarat este minunat cum are Dumnezeu grija de noi, mai ales cand ne rugam cu inima sincera si cu constiinta curata ca sa nu fim ispititi de raul nimanui!

Asa este,sunt momente cand ca si om esti limitat sa mai faci ceva,practic numai dreptatea divina te mai poate ajuta,daca o invoci.