Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de IULIAN496

Decat sa sti teologie si sa nu ai cunostinta voii lui Dumnezeu asa incat sa o aplici si pe langa asta sa o si propovaduiesti esti ca si diavolul care stie de Dunmezeu si poate mai bine ca noi caci el il vede insa niciodata NU SE INDREAPTA!

Iulian, rationamentul tau este clar si profund.

Daca tu crezi ca demonizarea este o fapta buna, ca faci un serviciu Lui Dumnezeu si celorlalti demascand cu "argumente pline de miez substratul acestor postari" - din partea mea nu vei intamplina nicio opozitie/rezistenta.

Este dreptul tau sa te lupti eroic, de fiecare data, cu ceea ce crezi ca este o mare amenintare la adresa sufletelor.

Te pot sustine in acest demers incurajandu-te sa faci intotdeauna ce crezi ca este corect. Dar nu renuntand la propria libertate de expresie.

Din punctul meu de vedere, mai ai inca multe de invatat. Transpare din calitatea postarilor/raspunsurilor tale.

Violenta este cel mai la indemana instrument si intotdeauna pe deplin justificata in mintea celui ce o prolifereaza.

Te sustin in demersul tau, prin faptul ca te inteleg. Dar nu toti gandesc ca tine. Unii gasesc si ceva bun in aceste postari. Nu doar pucioasa si fum.

[IULIAN496]

În prealabil postat de florin.oltean75

Daca tu crezi ca demonizarea este o fapta buna

Deja se vede modul tau de gandire despre ceea ce fac eu.

[florin.oltean75]

Rugaciune neincetata

Omul vrea sa se roage neincetat,
dar el are deja aceasta rugaciune in el.

Tot ce trebuie sa faca
este sa intre in pustie si
sa o asculte in tacere, pana cand devine una cu flacara ei.

[florin.oltean75]

PUSTIE


Pustia este pretutindeni.

Cel ce se roaga neincetat nu are preferinte de genul,
ma rog "acolo", nu pot sa ma rog "aici",
ma voi ruga "atunci", nu pot sa ma rog "acum",
ma voi ruga "in liniste", nu pot sa ma rog "in zgomot".

Pustia nu este un desert pustiu,
Ci este o singuratate a mintii extraordinara,
O instrainare de lume minunata.

Caci mintea se salasuieste acolo unde lumea incepe sa existe,
Dar nu exista inca.

Acolo in lumina zorilor existentei,
Cand nimic nu este nascut inca,
Dar totul este pe cale sa prinda viata.

Acolo unde linistea nu se aude inca,
Dar se simte ca incepe sa se raspandeasca pretutindeni.

Intre nimic si tot,
Intre nemanifestat si manifestat.

Rugaciunea neincetata este cea mai usoara rugaciune,
Se spune singura, nu are timpi de curgere,
Caci este timpul insusi,
in fiecare Sfarsit regasind Inceputul.

[florin.oltean75]

Ce este rugaciunea neincetata?

Rugaciunea neincetata nu este curgere de vorbe,
Ci tasnirea fara oprire a izvorului de gand..."sunt",
Din adancul inimii.

Acest izvor nu poate fi astupat,
De nimic.

Nici de lumina, nici de intuneric,
Nici de zgomot, nici de liniste,
Nici de cuvinte, nici de tacere.

Curge neincetat,
Fara oprire,

De la sine, spontan, fara efort.

Rugaciunea neincetata este atintirea privirii gandului
la Sursa din care rasare.

Alinierea gandului cu Sursa sa,
atunci cand acesta intra in ascultare profunda.

Sursa abisala si picatura de gand sunt aceeasi plamada,
Duh este Sursa, duh este gandul.

[IULIAN496]

Iara continui?Parca am dovedit ca orice zici se justifica in rautatea indolentei fata de adevarata ADEVARATA!

[florin.oltean75]

Rabdarea inainte de toate

Cel ce intra pe cale sa priveasca in zare si sa devina constient de multimea greutatilor, ispitelor si suferintelor care se vor abate asupra lui si vor incerca sa-l deturneze, descurajeze - sa-l faca sa renunte la inaintare.

Vazand multimea lor, cel ce intra pe cale, nu trebuie sa se inspaimante, ci sa se imbarbateze, si sa-si spuna in sinea lui "Pe toate le rabd pana la sfarsit".

Din acest gand se nasc adevaratii eroi si eroine.

Noi nu avem nevoie de orice forma de rabdare, ci de cea mai speciala dintre ele "rabdarea pana la capat".


"Gandul rabdarii pana la capat" - indiferent de napasta - este ca un scut in fata viforului greutatilor si ispitelor, pe care-l strabatem victoriosi spre libertate.

Cel ce are aceasta rabdare de neclintit se arata infricosator patimilor si ispitelor.