Postul Mare

În prealabil postat de Annyta

Pe asta de unde ai scos-o?

Dar rugăciunea în comun, slăvirea lui Dumnezeu, prezenţa Lui din timpul Sfintei Liturghii?
Probabil unii oamenii apreciază lucrurile mai palpabile, respectiv primirea trupului şi sângelui Domnului...
Şi totuşi... "fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut"...

Spun toate astea fără a ignora, sau diminua, importanţa Sfintei Euharistii... Pe lângă aceasta mai sunt şi alte Taine în Biserică, nu? Eu merg la biserică şi pentru acestea...

Era vorba de participarea la Sf Liturghie şi nu de alte Taine.
Cel puţin aşa am înţeles eu aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...4&postcount=31

În prealabil postat de Annyta

Nu imi place tonul asta al mesajelor, chiar in Post, de altfel. Oare chiar vrei sa pui ordine in biserici, sau (doar) in viata mea (duhovniceasca)?

Doar am încercat să port o discuţie cu tine, departe de mine intenţiile pe care tu le insinuezi.
Iertare dacă s-a înţeles altceva. Post cu folos!

În prealabil postat de ovidiu b.

Era vorba de participarea la Sf Liturghie şi nu de alte Taine.
Cel puţin aşa am înţeles eu aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...4&postcount=31

Ovidiu, la începutul răspunsului meu pomeneam de "rugăciunea în comun, slăvirea lui Dumnezeu, prezenţa Lui din timpul Sfintei Liturghii".
Nu am scris doar de alte sfinte Taine.

În prealabil postat de ovidiu b.

Doar am încercat să port o discuţie cu tine, departe de mine intenţiile pe care tu le insinuezi.
Iertare dacă s-a înţeles altceva. Post cu folos!

O discuţie în care insistai pe adevărul absolut al opiniilor tale, atacând indirect practica din unele biserici, inclusiv din cea în care merg eu, evident şi pe preoţii slujitori şamd.
Cum altfel ai vrea să percep mesajele tale?

[sophia]

Cineva mi-a indicat sa citesc acest fir de discutie, dar si aici pe langa niste mesaje foarte interesante gasesc discutii ciudate, bazate pe refuzul unor de a intelege niste lucruri simple.

Ii multumesc si eu lui Mihailc pentru postarile interesante. Ama sa citesc si eu cartea lui Schmemann despre post.

Inca ceva, la nelamuririle unora:

1. Si eu consider ca la biserica, inclusiv la Sf. Liturghie nu neducem si nu ne trebuie sa ne ducem numai pentru spovedit si impartasit, ci si pentru a asculta alte invataturi si a ne ruga.

2. Legat de ceea ce se intampla in biserici, faptul ca multi nu se duc sa se spovedeasca, sau sa se impartaseasca.
Nu stim noi ce este cu oamenii si de ce n-o fac! Nu putem sa-i judecam.
Sunt diverse motive pentru care nu pot sa nu vor s-o faca.
Ar trebui sa vorbeasca preotii cu ei poate, sa lamureasca niste lucruri.

Si la noi la biserica sunt unii care se impartasesc regulta, foarte des, la fiecare slujba si altii care nu o fac, sau o fac rar.
Copiilor nu li se cere post si de asta pot si o fac.
Dar adultii au anume interdictii: ori sunt opriti (daca fumeaza, sau mai stiu eu), ori nu pot sau nu vor sa posteasca.
In primul caz decizia este la preot.
In al doilea nu stiu de ce este atat de greu pentru unii sa inteleaga ca problema asta a alimentatiei nu este atat de simpla.
Nu e ca si cum renunti sa te incalti cu anumiti pantofi, sau sa faci nu stiu ce.
Mancatul este un lucru vital. Si in fiecare familie sunt anumite probleme.

Nu e vorba nici de indiferenta sau de lipsa de iubire sau de ascultare fata de Dumnezeu. Din moment ce asa suntem construiti...Daca era facuti ca vacile, mancam si noi ca ele.
Sa nu mai judecam si sa nu legam credinta unui om de posibilitatile lui vitale.

Unii preoti poate ca dau dezlegari la alimentatie. Dar poate ca nici nu tine numai de alimentatie, poate ca exista si alte lucruri care opresc oamenii de la impartasit.
Poate ca ar ajuta daca s-ar discuta deschis in biserici.

În prealabil postat de Annyta

O discuţie în care insistai pe adevărul absolut al opiniilor tale, atacând indirect practica din unele biserici, inclusiv din cea în care merg eu, evident şi pe preoţii slujitori şamd.

Îţi repet, intenţia mea nu a fost de a ataca, însă reacţia ta te cam dă de gol. Dacă lucrurile ar fi fost atât de aşezate şi normale precum pretinzi, nu ai fi reacţionat aşa, mai ales că ţi-am cerut iertare. Eu mă retrag din discuţie, observ că nu e loc de a mai dialoga pe tema asta.

Un articol interesant:

http://www.crestinortodox.ro/religie...ie-123060.html

Şi un topic mai vechi, care cuprinde şi "un cuvânt" al părintelui Cleopa...

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12779

Că tot veni vorba de ”insistențe asupra adevărului absolut”, propun spre studiu două articole documentate, bazate pe învățătura Sfinților Părinți.

1. Când și cum să ne împărtășim - Ierom. Petru Pruteanu: http://www.sfintiiarhangheli.ro/cand...-ne-impartasim

”Majoritatea Sfinților Părinți însă, în baza tradiției apostolice și a părinților din primele veacuri (Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon ș.a.), a practicat și a recomandat „oamenilor obișnuiți” (fără o harismă specială) împărtășirea deasă și chiar foarte deasă – sau mai corect: sistematică, considerând Împărtășania ca fiind „singurul remediu” împotriva patimilor, dar nu fără o nevoință ascetică[/b][7]. De aceea considerăm necesară prezentarea învățăturii Sfinților Părinți ai Răsăritului vizavi de această problemă, făcând abstracție de orice interpretări inovatoare scolastice, atât de mult prezente în teologia noastră. Vom argumenta prin texte liturgice și patristice, nu prin sofisme și raționamente omenești nefondate. Să vedem așadar ce zice Biserica!

Sfinții Părinți, fără excepții, au văzut drept prim scop al Liturghiei împărtășirea clerului și a credincioșilor mireni cu Trupul și Sângele Domnului.[8] Ca dovadă, atât textul Sfintei Liturghii, cât și Sfinții Părinți nu concepeau participarea la Liturghie fără împărtășire.

Este clar deci că însăși săvârșirea Liturghiei e legată de împărtășirea credincioșilor. Chiar dacă se oficiază zilnic sau numai în anumite zile din săptămână, Liturghia nu poate fi concepută fără împărtășire și acest lucru e confirmat și de Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia III la Efeseni prin următoarele cuvinte: Văd că se face multă neorânduială la Împărtășire. În celelalte zile ale anului nu vă împărtășiți chiar dacă adeseori sunteți curați [adică nu aveți păcate opritoare – n.n.], iar când vin Paștile (și alte sărbători), chiar dacă ați făcut ceva rău, îndrăzniți să vă împărtășiți?! Vai de nepriceperea voastră și de răul vostru obicei! În zadar se săvârșește Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtășiți[18]… Acestea le spun nu ca să vă împărtășiți oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioșilor – n.n.] nu ești vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu ești vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pentru că nu te deosebești cu nimic de ei…”

2. Împărtăşania rară produce mare vătămare - Sfântul Nicodim Aghioritul: http://sfantulmunteathos.wordpress.c...im-aghioritul/

”Imi ies din mine însumi [de uimire] și sunt nedumerit cum ar putea creștinii acum să prăznuiască fie duminicile, fie celelalte sărbători ale anului și să se bucure duhovnicește cu adevărata bucurie, daca nu se împărtășesc încontinuu din dumnezeiasca Cuminecatură, care e cauza și prilejul oricărei sărbători și prăznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranță cei ce nu se impărtășesc încontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri cerești si dumnezeiești; si, pe lângă aceasta, sunt, cum spuneam mai sus, si călcători ai poruncilor și hotărârilor stăpânești ale Domnului și ai canoanelor apostolice și sinodale și ale tuturor sfinților Părinții in parte, la care ne-am referit; și sunt supuși îndepărtării/afuriseniei pe care o hotărăsc dumnezeieștii Apostoli și sinodul de la Antiohia, precum am arătat pe larg mai înainte.

Pe langă aceasta, prin zăbava lor la Cuminecare unii ca aceștia dau permisiune și loc diavolului să-i tragă în felurite păcate și în multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: “Cei ce se depărtează de Biserică și de Cuminecare se fac vrăjmasi ai lui Dumnezeu și prieteni ai demonilor”. Iar dumnezeiescul Hristos zice: “Ca nu cumva stând prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vînării lupului gândit cu mintea” (în rugaciunea de la împărtășire). Cu alte cuvinte: de aceea mă apropii în continuare de sfintele Taine și mă împărtașesc din ele, pentru că mă tem ca nu cumva îndepărtându-mă multă vreme de sfânta Cuminecare cu El, să nu ma găsească lupul gândit cu mintea diavol dezbrăcat de harul ei și să mă omoare. Iar Cuviosul Paladie povestește despre avva Macarie Egipteanul [+ 390] ca, după ce a vindecat-o pe femeia aceea care prin conlucrarea diavolului apărea oamenilor ca un cal, i-a dat următorul sfat și i-a spus: “Niciodată sa nu lipsești de la Cuminecarea cu Tainele lui Hristos, ci să te împărtășești frecvent, fiindcă această lucrare diavolească ți-a venit fiindcă nu te-ai impărtașit cinci săptămâni și, plecând de aici, demonul a găsit loc și te-a ispitit”. La fel și dumnezeiescul Hrisostom, vindecând un demonizat în ziua în care a fost hirotonit, l-a povățuit să vină necontenit la biserica și la dumnezeieștile Taine cu post și rugăciune, ca să nu-l mai ispitească demonul său.
[...]
Ah!, frații mei, de-am vedea o dată cu ochii minții sufletului nostru de ce bunuri înalte și mari ne lipsim neîmpărtășindu-ne încontinuu, atunci am face tot ce ne stă în putință să ne pregătim și să ne împărtășim, dacă s-ar putea în fiecare zi!

Prin urmare, dacă pînă acum am arătat o nepăsare atât de mare față de sfânta Cuminecare, de acum mai departe însă, rogu-va în suspine pornite din măruntaiele unei iubiri frățești, să ne trezim din somnul cel greu al indolenței, să arătăm înflăcărare și purtare de grijă. Și dacă cineva din cei ce au puterea duhovnicească [clerici] ar voi să ne împiedice de la acest lucru plăcut lui Dumnezeu, să nu ne răcim de îndată căldura înflăcărării noastre și să ne neliniștim; nu, ci căzând la picioarele lui, să-l chemăm cu căldura ca și cananeanca, să-i sărutăm picioarele ca și desfrânata și să stăruim bătând la ușa și cerând permisiune. Și cu siguranță nu cred că se va găsi vreodată cineva atât de învârtoșat la, inimă care, văzând inflăcărarea pe care o avem față de sfânta Cuminecătură, să ne împiedice, ci am certitudinea că, oricât de aspru ar fi, oricât s-ar teme de răul obicei care stăpânea acest lucru, inima i se va înmuia să ne dea permisiunea să săvârșim lucrul dorit."