Peste 40 000 de lagare ale nazistilor

[Florinvs]

Cu ce ati spus despre nazism sunt intru totul de acord.

In privinta comunismului a fost si un anumit context care a favorizat raspandirea comunismului, chiar inainte ca acesta sa fie impus de Stalin in tarile est-europene dupa 1945.
Intai in Rusia tarista-un stat cu o organizare aproape medievala in plina epoca moderna, macinat de puternice contradictii sociale si nationale, aflat in pragul colapsului chiar si fara activitatea activitatea subversiva a bolsevicilor lui Lenin! Probabil Lenin ar fi trebuit sa-i multumeasca ultimului tar Nicolae al doilea pentru conducerea sa dezastroasa, care a creat premisele loviturii de stat bolsevice.

Apoi slabiciunea si ezitarile guvernelor britanic (Nevile Chamberlain) si francez (Eduard Daladier) in anii 30, au determinat multa lume sa priveasca sistemul comunist ca pe o alternativa, in fata slabiciunilor "democratiilor" vestice si a agresivitatii lui Hitler.

Nu trebuie uitat si ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in tari precum Albania (Edver Hodja), Iugoslavia (Iosif Broz Tito) si partial in Grecia, partidele comuniste au dus greul luptei impotriva ocupantilor germani sau italieni.
De altfel, dupa 1945, in Albania dar mai ales in Iugoslavia, s-a realizat un comunism cu specific national, care nu a tinut cont de orientarile Moscovei, si nu a permis nici un fel de amestec in treburile interne ale Iugoslaviei.
Dupa 1960 si Romania a adoptat aceiasi linie. Gheorghe Gheorghiu Dej (care si-a insusit ideea lui Lucretiu Patrascanu- "inainte de a fi comunist sunt roman") prin "Declaratia din aprilie" (1964) a subliniat dreptul fiecarui partid comunist de a construi socialismul in tara respectiva in functie de specificul national, fara sa accepte directive impuse de Moscova.
Nicolae Ceausescu a continuat si accentuat aceasta orientare.

Din pacate dupa 1981, Ceausescu- pe masura inaintarii in varsta si a bolii, a dependentei tot mai mari de sotia sa (mult mai vinovata decat el), a accentuarii anumitor tare de caracter (cultivate in mod interesat de cei din jurul sau), a pierdut contactul cu realitatea si a luat masuri din ce in ce mai aberante. Intr-un fel Ceausescu devenisera prizonierul anturajului sau, si nici macar acei oameni bine intentionati si patrioti nu au mai putut salva situatia!

Ultima sansa s-a pierdut in 1985, cand Constantin Olteanu este schimbat din functia de ministru al apararii si inlocuit cu un om cu un caracter mai slab si nehotarat pe nume Vasile Milea.
Daca Constantin Olteanu ramanea in functie, dupa revolta muncitorilor brasoveni, el impreuna cu ceilalti generali patrioti din armata, militie si securitate, putea usor sa dea o lovitura de stat, sa aresteze cuplul Ceausescu si membri CPEx, iar armata sa preia puterea pentru o perioada limitata, dupa modelul Turciei.
Cu Constantin Olteanu la aparare, Stefan Gusa la marele stat-major, Iulian Vlad la securitate si Jean Moldoveanul la militie planul ar fi fost perfect realizabil.
De altfel in zilele revolutiei Victor Stanculescu- cand a vazut nenorocirile provocate de Nicolae Militaru- a spus ca s-a gandit ca armata sa preia puterea printr-o lovitura de stat.