În afară de suferința pricinuită de foame, frig, dureri fizice... mai este suferința pentru recunoașterea propriilor păcate. De obicei nu le recunoaștem cu ușurință, dar putem ajunge într-un punct în care viața, sau Dumnezeu, ne arată pe înțelesul nostru că buba e de fapt la noi. Așa aș înțelege suferința prvocată de adevăr.
Cred că ai o înțelegere corectă (cel puțin de data asta)!
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)