|
|
|
|
|
|
|
#1
24.04.2014, 22:02:01
|
|||
|
|||
Nu se poate spune despre cele trei notiuni ca au cumva,intrinsec, un aspect radical?Cum vedeti problema,as fi interesat intr-un dialog.
Last edited by Pelerin spre Rasarit; 24.04.2014 at 22:05:42. 
|
|
#2
24.04.2014, 22:48:08
|
||||
|
||||
|
Citat:
Intram pe un "teren de gandire" testat cu mii de ani in urma, pe care incepem sa-l regasim prin rationamente de fizica avansata. Dar aceste rationamente sunt intelese doar de catre fiecare fizician in parte, care rationeaza. Asa cum Dumnezeu este vazut doar de credinciosul care crede si se roaga. Intrebarea este excelenta, pentru ca incearca sa identifice/ sa caute esenta. Pana cand intrebarea nu este pusa, raspunsul desi evident, nu poate fi sesizat. Ramane invizibil pentru ochii mintii. Dreptatea, Adevarul si Pacea …. ca de altfel toate valorile, “exista”/”apar in existenta” intr-un mod conditionat, dependent de alte manifestari sau fenomene. De exemplu, “Dreptatea” nu poate exista daca nu concepem cum ar fi “Nedreptatea”. Iar cele doua intelesuri depind la randul lor de interactiunile altor fenomene, evaluate conceptual intr-un sens sau altul. Deci “Dreptatea” nu poate avea ceva intrinsec, care sa o caracterizeze unilateral, imuabil, absolut. Aceasta este o afirmatie la care trebuie sa cugetam indelung, sa-i patrundem miezul. Nu trebuie tratata ca o acrobatie intelectuala, pentru ca de aceasta depinde modul nostru fundamental de a privi intreaga existenta, inclusiv pe noi insine. In mod obisnuit noi percepem fiecare fenomen fizic sau mental ca pe ceva substantial, care subzista prin sine, in mod exclusiv, independent fata de orice altceva. Acestea sunt “Icoane de Lemn”, lucrate dintr-un material mai subtil, la care ne inchinam fara sa ne dam seama, in fiecare zi, clipa de clipa. Sunt Dumnezei falsi.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 24.04.2014 at 22:59:11.
|
|
#3
24.04.2014, 23:10:59
|
|||
|
|||
|
Foarte interesant cum vedeti raspunsul.Ca sa nu fiu un fel de stalp de cafenea,cu discursuri inutile, voi incerca sa radicalizez putin intrebarea ca sa inteleg mai bine ce spuneti.Un filozof francez,Michel Henry,spunea ca Hristos,ca sa fiu in context crestin,a pus in lumina un Adevar radical diferit fata de adevarul lumii.Este Adevarul lui Dumnezeu care este Viata.Pe de alta parte adevarul lumii,spunea tot dansul,e modul ei de a face sa para ceva,acel lucru locuieste in lume,o imagine a ei,si se prezinta in fata experientei noastre,adica o lege a aparitei lucrurilor lumii.Aici,in acest punct aparea diferenta intrinseca:dandu-se afara(incerc sa parafrazez cumva ideea),golindu-se de ele insele prin insasi aparitia lor,lucrurile nu ofera never ever propria realitate ci numai imaginea unei realitati,un fel de iluzie care se ,,aneantizeaza"(daca am retinut termenul corect)in momentul daruirii ei,aparitia lor fiind de fapt disparitia lor,neincetata aneantizare in propria imagine.Daca el ar avea dreptate atunci Adevarul nu ar fi dependent,daca am inteles bine nuanta dvs, de aceasta iluzie sa spunem,daca latura lui intrinseca,radicala, nu ar putea fi definit decat prin opozitie?
In cer scuze daca sunt prea incalcit,m-ar ajuta,ca sa inteleg in detaliu ceea ce spuneti,daca puteti cumva,cand aveti timp,sa ilustrati explicatia dvs prin pasaj din cele 4 Evanghelii,ca sa inteleg pe caz concret cum vedeti definirea in opozitie fara a fi totusi o dependenta.Va multumesc pt raspuns si voi citi in zilele urmatoare raspunsul dvs,ca sa continuam discutia,daca doriti bineinteles.Va salut si numai bine.
|
|
#4
25.04.2014, 07:12:35
|
|||
|
|||
|
Citat:
Singurul concept absolut, necondiționat și veșnic este Iubirea, nu-i așa? De aceea Dumnezeu este atotputernic. Citat:
6. Veniți să ne închinăm și să cădem înaintea Lui și să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi.(Psalmi94,6)
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) Last edited by Demetrius; 25.04.2014 at 07:21:04.
|
|
#5
25.04.2014, 21:39:06
|
||||
|
||||
|
Citat:
Iubirea Iubirea este si ea tot un fenomen dependent, ca orice alt aspect al realitatii. Deci nu are o esenta ultima, in sine. Pentru fiintele aflate in fluxul schimbarii, iubirea insasi este schimbatoare, sufera permanent mutatii. Iubirea este un fenomen dependent de perceptia “frumosului/frumusetii”. “Frumosul” este un anumit tip de minte care apare la interactiunea cu formele exterioare sau interioare. Este un “factor mental” care isi aduce contributia intr-un mod propriu la economia cognitiei, la calitatea experientei instantiale. Si “frumosul” depinde la randul lui de caracteristicile formei, de interactiunea subiect-subiect/obiect. Este tot un fenomen dependent. “Iubirea”, cu alte cuvinte, este un fenomen rezultat in urma unor “acumulari de frumos” pe axa subiect-subiect. Cand acumularile de frumos se epuizeaza, iubirea se volatilizeaza luandu-i locul altceva. Iubirea omeneasca este intotdeauna contaminata de “parere-de-sine”, fiind fragila si fluctuanta. Putem afirma ca in om, “lumina este amestecata cu intunericul”. ----------------------------- “Iubirea Dumnezeiasca” este curata in mod desavarsit, in sensul ca nu are defel in ea pacatul “parerii de sine”. “Lumina dumnezeiasca nu este amestecata cu intunericul”. Nu are nicio partasie cu necuratia necunoasterii. De aceea, este atemporala, neschimbatoare, imanenta. Daca facem referire la “Iubirea Dumnezeiasca”, atunci in mod necesar trebuie sa intelegem “Frumusetea Dumnezeiasca”. Nu putem iubi cu adevarat ceva ce nu cunoastem. Daca spunem ca-L iubim pe Dumnezeu fara sa-L cunoastem, fara sa-I percepem frumusetea, atunci aceasta iubire nu este una autentica, ci este una fabricata, fara cheagul duhului in inima. “Frumusetea Dumnezeiasca” este ca o nestemata, care poate fi perceputa in mod tainic, numai de catre ochiul care se curateste progresiv in lucrarile virtutii. Cel ce cauta asiduu, cel ce se nevoieste plin de evlavie, patrunde din frumusete in frumusete. Din frumos, in mai frumos. Poate ascensiona liber ca un vultur, pentru ca inlauntrul lui nu este legat de o “esenta anume” sau felurite intipariri. Este complet dezlegat si usor ca o pana. “ Este gol, sarac cu duhul.” Adancul frumusetii Dumnezeiesti este insondabil, asa cum este de fapt orice alt fenomen. Nu putem gasi ceva “concret”, substantial, daca incercam sa o “pipaim”. Este ca albastrul cerului. Nesfarsita in toate directiile si abisala in orice punct. Dumnezeu nu poate fi cuprins in nicio forma. Caci este Necuprins. ------------------- Dumnezeu este atotputernic fiindca este miezul oricarui aspect al realitatii, pe care il potenteaza, fara insa ca El sa fie compus, cum sunt fenomenele vazute sau nevazute. Pentru ca este sursa oricarei miscari, spunem ca este Atottiitor. Nu exista nicio parte a realitatii care sa fie in afara Acestuia ------------------- Acesti “dumnezei falsi”, subtili, nu i-am cream noi ci ne nastem cu ei. Sunt deja in continuumul fiintei noastre de la prima respiratie. De aceea se spune ca “ne nastem in pacat”. Nu ne nastem cu o minte desavarsita, ci cu una deja contaminata. Acesti “idoli” sunt innascuti. Pe acest fond germinativ pacatos, se poate exacerba eroarea in care ne aflam daca nu o tinem in frau cu lucrarea virtutilor. Prin lucrarea pacatului, prin neglijenta, prin somnolenta spirituala, hranim idolii din noi si ii putem face teribil de puternici, fara ca macar sa ne dam seama, fara sa stim ce se intampla de fapt cu noi.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 25.04.2014 at 23:14:08.
|
|
#6
26.04.2014, 06:06:23
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
14. M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare și iată: totul este deșertăciune și vânare de vânt.(Ecclesiastul1,14) Citat:
Dumnezeu este Atotputernic fiindcă este plin de Iubire, iar Iubirea Lui se oferă necontenit fără să aștepte nimic în schimb: Iubire necondiționată; dacă ar aștepta ceva la schimb atunci n-ar mai fi Dumnezeu. Oferta lui veșnică de Iubire nu depinde de nici un răspuns și nu poate fi stăvilită; de aceea e Atotputernic. Toate celelalte sunt inter-condiționate, Iubirea nu.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|
|
#7
26.04.2014, 09:48:22
|
||||
|
||||
|
Citat:
Dar Dumnezeu este si Adevar si Persoana Deci Iubirea este Adevar si Persoana simultan. Iubirea Lui Dumnezeu este Neconditionata fiindca este Adevar. Daca Iubirea are o esenta proprie, atunci putem afirma ca toate lucrurile care nu sunt Iubire adica "desertaciunile" au si ele o esenta proprie. Deci realitatea ar fi segregata intre esente. Fara posibilitatea comunicarii intre partile sale. Caci fiecare esenta este continuta in sine, suficienta siesi si independenta. O esenta este indestructibila, nemodificabila. Daca o esenta se schimba, atunci nu este esenta. A vedea lumea plina de esente, pure sau impure, este o viziune clasica, aflata pe o prima treapta cognitiva. Din punct de vedere conventional nu este gresit sa spunem ca exista esente. Insa pentru a sonda esentele, sa vedem daca sunt intradevar esente avem nevoie de un instrument cognitiv mult mai puternic: abordarea apofatica bazata pe rationamente corecte. Cand spunem ca Iubirea nu are o esenta proprie, privind-O putem sa ne adancim in Ea la infinit. Ne asigura o miscare perpetua in Ea. Daca spunem ca are o esenta, atunci mintea se va opri la “esenta”. Contemplatia se gripeaza intre privitor si esenta. Apofatismul rezolva aceasta problema de finete, negand orice esenta, orice forma care apare mintii. Caci Dumnezeu este dincolo de toate esentele, intangibil, spunem “necunoscut in Fiinta Lui”. Daca spunem ca are o esenta, este ca si cum l-am “captura” intr-o “icoana”.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 26.04.2014 at 10:07:47.
|
|
#8
27.04.2014, 13:12:37
|
||||
|
||||
|
Citat:
Observatia este corecta. Toate lucrurile sunt goale de ele insele. De aceea este mai corect semantic sa le numim ‘aparitii’ sau ‘aparitii inselatoare ale lumii”, pentru ca ele nu sunt fixe, concrete. Lumea este inselatoare pentru ca se prezinta ca fiind plina de esenta, existand in mod esential (“alter-Dumnezeu”) , cand in fapt este complet goala de ea insasi. Sesizand procesul subtil de transformare al realitatii, orice aspect instantial, in momentul in care intra in existenta inceteaza sa mai existe. Mintea noastra obisnuita nu poate surprinde direct aceasta impermanenta subtila, dar o poate intelege corect inferential. Instantialitatea transfomarii insa devine evidenta ca lumina zilei pentru mintea care ajunge sa vada direct, non-conceptual “goliciunea realitatii”. Mai mult, insasi procesele de agregare si dezagregare nu sunt existente in sine, nici aparitia, nici disparitia, nici nasterea, nici moartea fenomenelor. Din aceasta perspectiva, Inceputul si Sfarsitul sunt un permanent continuum, iar cel ce observa corect iese din Timp si intra in Vesnicie. Citat:
Desemnam prin “Adevar” o forma corecta de evaluare a realitatii, iar prin minciuna o forma incorecta de apreciere, avand drept consecinte relationari false a cauzelor cu efectele. De exemplu, dpdv crestin, a nega existenta Lui Hristos inseamna ca te afli in Eroare. Pentru ca este inteles prin opozitie, conceptul de Adevar este gol de o esenta proprie. Adevarul si Minciuna sunt operationale numai pentru mintile care se afla pe treapta experientei dualiste a realitatii. In virtutea faptului ca aceste “adevaruri” si “minciuni” sunt manifestari specifice care exista, dar nu in mod esential – ambele pot fi supra-catalogate dpdv ontologic ca “adevaruri relative”. Definitia “Adevarului Absolut” se afla la granita dintre existenta si non-existenta, fara insa sa incline catre una din extreme. In ceea ce priveste manifestarile fenomenale, “adevarul absolut” este tocmai lipsa esentei lor proprii. Nu este “nimicul” sau “vidul” intr-o stare neconditionata, izolata de manifestat, de “aparitii”. In ceea ce-L priveste pe Dumnezeu putem spune ca este lipsa unei cogniscibilitati a Fiintei Lui, pentru ca mintea oricat se adanceste in El nu poate surprinde nicio forma, nicio esenta ultima. El nu are nicio limita sesizabila in Adancul Fiintei Lui care sa poata fi surprinsa. Desi ii percepem infinitatea abisala, “esenta” Lui ramane in permanenta “ascunsa” vederii. Caci orice “esenta” am sesiza aceasta nu poate fi Dumnezeu. Desi il desemnam ca atare, “adevarul absolut” nu este nici el “absolut” pentru ca depinde de manifestare, de fiintare, ca baza de imputare. Deci insasi “adevarul absolut” este gol de o esenta proprie. Spunem ca este “absolut” din perspectiva faptului ca este inteles in acelasi fel pentru infinitudinea tuturor manifestarilor. Citat:
In fapt nimic din ceea ce vedem nu este “independent”. Toate depind de ceva anume. Utilizarea consecventa si consistenta in experinta de zi cu zi a conceptului de “dependenta” induce o intelepciune speciala in continuumul mintii. Dezlipeste sufletul de cele trecatoare intr-un mod intelegator. O credinta care cugeta corect la modul in care “este intocmita creatia” are la temelie nu doar o acceptare intuitiva, ci si fundatia solida a observatiei si rationamentului. Invataturile evanghelice sunt, in principal, “invataturi pe timp de criza”, cu o terminologie limitata. Nu inveti pe cineva care se afla in foc despre cum se confectioneaza materialele ignifuge, ci ii indrumi pasii pe directia corecta ca sa iasa din valvataie. Ulterior, terminologia patristica si portofoliul ei de rationamente au fost dezvoltate ( cu insertii si imprumuturi mai mult sau mai putin voalate din filosofiile “pamantesti” gen neoplatonism [un tip de 'newage' raportat la timpul lui]…) pentru a inlesni aprofundarea intelesurilor bibilice. Multe pasaje din envanghelii pot fi interpretate intr-un mod mult mai profund, ca simbolistica a miscarilor si contemplatiilor launtrice.
__________________
|
|
#9
28.04.2014, 04:12:45
|
||||||
|
||||||
|
Hristos a înviat!
Citat:
Citat:
Chiar dvs contraziceți după numai trei fraze și spuneți: ”O esenta este indestructibila, nemodificabila. Daca o esenta se schimba, atunci nu este esenta.” Vă place să jonglați cu sofismele și când spuneți că ne putem adânci și mișca în ”inexistența” esenței(!!!): Citat:
Citat:
Citat:
Definirea prin opoziție a adevărului întărește mai mult minciuna, deci e falsă. 23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.(1Cor1,23) Citat:
Pentru a aprofunda înțelesurile Scripturii e nevoie să lepădăm nu terminologia(care nu-i deloc limitată din moment ce a catehizat mulți sfinți), ci pe noi înșine, ”eul” grosolan de inteligent, logic și rațional.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|
|
|
Mod hibrid