Cum sa gandim corect...

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Demetrius

Frumos mesajul dvs!

Singurul concept absolut, necondiționat și veșnic este Iubirea, nu-i așa?
--------------------------

De aceea Dumnezeu este atotputernic.

----------------
De aceea ne închinăm lor fiindcă noi i-am creeat.

6. Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi.(Psalmi94,6)

Iubirea

Iubirea este si ea tot un fenomen dependent, ca orice alt aspect al realitatii. Deci nu are o esenta ultima, in sine.

Pentru fiintele aflate in fluxul schimbarii, iubirea insasi este schimbatoare, sufera permanent mutatii.

Iubirea este un fenomen dependent de perceptia “frumosului/frumusetii”.

“Frumosul” este un anumit tip de minte care apare la interactiunea cu formele exterioare sau interioare. Este un “factor mental” care isi aduce contributia intr-un mod propriu la economia cognitiei, la calitatea experientei instantiale.

Si “frumosul” depinde la randul lui de caracteristicile formei, de interactiunea subiect-subiect/obiect. Este tot un fenomen dependent.

“Iubirea”, cu alte cuvinte, este un fenomen rezultat in urma unor “acumulari de frumos” pe axa subiect-subiect.

Cand acumularile de frumos se epuizeaza, iubirea se volatilizeaza luandu-i locul altceva.

Iubirea omeneasca este intotdeauna contaminata de “parere-de-sine”, fiind fragila si fluctuanta.
Putem afirma ca in om, “lumina este amestecata cu intunericul”.

-----------------------------

“Iubirea Dumnezeiasca” este curata in mod desavarsit, in sensul ca nu are defel in ea pacatul “parerii de sine”. “Lumina dumnezeiasca nu este amestecata cu intunericul”. Nu are nicio partasie cu necuratia necunoasterii.

De aceea, este atemporala, neschimbatoare, imanenta.


Daca facem referire la “Iubirea Dumnezeiasca”, atunci in mod necesar trebuie sa intelegem “Frumusetea Dumnezeiasca”.

Nu putem iubi cu adevarat ceva ce nu cunoastem. Daca spunem ca-L iubim pe Dumnezeu fara sa-L cunoastem, fara sa-I percepem frumusetea, atunci aceasta iubire nu este una autentica, ci este una fabricata, fara cheagul duhului in inima.

“Frumusetea Dumnezeiasca” este ca o nestemata, care poate fi perceputa in mod tainic, numai de catre ochiul care se curateste progresiv in lucrarile virtutii.

Cel ce cauta asiduu, cel ce se nevoieste plin de evlavie, patrunde din frumusete in frumusete. Din frumos, in mai frumos. Poate ascensiona liber ca un vultur, pentru ca inlauntrul lui nu este legat de o “esenta anume” sau felurite intipariri. Este complet dezlegat si usor ca o pana. “ Este gol, sarac cu duhul.”

Adancul frumusetii Dumnezeiesti este insondabil, asa cum este de fapt orice alt fenomen. Nu putem gasi ceva “concret”, substantial, daca incercam sa o “pipaim”. Este ca albastrul cerului. Nesfarsita in toate directiile si abisala in orice punct.

Dumnezeu nu poate fi cuprins in nicio forma. Caci este Necuprins.

-------------------

Dumnezeu este atotputernic fiindca este miezul oricarui aspect al realitatii, pe care il potenteaza, fara insa ca El sa fie compus, cum sunt fenomenele vazute sau nevazute. Pentru ca este sursa oricarei miscari, spunem ca este Atottiitor.

Nu exista nicio parte a realitatii care sa fie in afara Acestuia
-------------------

Acesti “dumnezei falsi”, subtili, nu i-am cream noi ci ne nastem cu ei. Sunt deja in continuumul fiintei noastre de la prima respiratie. De aceea se spune ca “ne nastem in pacat”. Nu ne nastem cu o minte desavarsita, ci cu una deja contaminata. Acesti “idoli” sunt innascuti.

Pe acest fond germinativ pacatos, se poate exacerba eroarea in care ne aflam daca nu o tinem in frau cu lucrarea virtutilor. Prin lucrarea pacatului, prin neglijenta, prin somnolenta spirituala, hranim idolii din noi si ii putem face teribil de puternici, fara ca macar sa ne dam seama, fara sa stim ce se intampla de fapt cu noi.