Sunt singura!

[Mandea77]

În prealabil postat de AlinB

Mandea, uite ca suntem 5 acum.

Da, am vazut, 5 frustrati sexual ... am observat ca nu sunteti asa multi si ce mult pret puneti pe relatia singuratate/masturbare - e una sfanta pentru voi !?!

Pentru astia 5 frustrati, "orice femeie fu..a (inainte de casatorie) e o laba pierduta" iar sexul se face strict pentru perpetuare, o data-n viata, daca aveti noroc!

Am observat ca si limbajul vostru suburban a atins cota de bodega, se para ca va plac anumiti "cantareti" si nu aveti probleme doar cu manelele ... ci si cu mainile (va provoaca bataturi, etc)

Sunt curios cat de des va masturbati ... si la cine va ganditi cand o faceti, e o tipa de la adunarea confesionala? E perfecta nu? Merita sa o cautati toata viata ... iar la primul accident vascular sa va aduceti aminte ca e pacat sa-ti amesteci sangele (probabil ca refuzati transfuzia).

Sectantii, banuiti ca la ei ma refer atunci cand sun "astia 5 frustrati" sunt niste specimene care au inceput sa interpreteze Scriptura dupa cum ii duce mintea si nu dupa cum spune Sfanta Traditie ... prin urmare la ei este pacat sa faci sex, atat inaintea casatoriei cat si dupa ... ha, ha, ha

AlinB, pentru tine banuiesc ca sexul e imoral, ilegal ori iti face pofta de mancare .. si prin urmare ingrasa.
Acuma, daca nu te-ai maturizat sexual suficient, e de inteles ... mai ai timp. Cand te vei satura de "las palmas" sa-ti aduci aminte de aberatiile pe care le sustineai pe acest topic si sa o iei de la inceput, ca-i pacat sa ratezi startul ... Promiti?

[DragosP]

Ai o obsesie cu masturbarea asta, nu?

[AlinB]

Probabil a descoperit nu de mult "the real thing" si e frustrat de cat de mult a putut sa ramana cu bicicleta cand putea sa-si ia o masina.

Si probabil nici nu-l costa prea mult mult, fatza de o casatorie de exemplu.. :)

[Mandea77]

Adepții ei, Catarii (din greacă καθαροί tradus "Purii", cunoscuți și ca Albigenzii, pentru că erau deosebit de activi în regiunea Albi) sunt o sectă creștină cu puternice influențe gnostice, a cărei teză duce la extrem doctrina celor două principii, Binele și Răul.

Considerând că întreg universul vizibil reprezintă opera Diavolului, catarii se pronunțau pentru o morală ascetică, fiind împotriva căsătoriei (depuneau jurământ de castitate) și considerând nașterea și chiar viața, rele în eșența lor. Priveau întreaga lume materială ca pe o uriașă temniță în care sunt închise sufletele (luminoase, aparținând lui Dumnezeu).

În ciuda aparențelor, fundamentul tezei cathare se caracteriza printr-un optimism inexistent în dogma catolică: considerând lumea materială drept regatul Diavolului, "purii" excludeau Infernul din viața de apoi. De asemenea, catharii erau adepții ideii reîncarnării, prin care toate sufletele, după un anumit număr de reveniri în lumea materială, se vor elibera de întuneric și se vor mântui. Deși exista printre catari chiar dorința de a se elibera urgent de "închisoarea trupului", prin "endura" (moartea prin înfometare), majoritatea membrilor se rezuma la practicarea ritualurilor inițiatice, de atingere a iluminării spirituale prin asceză.

Fiind considerată erezie, teza catară a fost combătută de papalitate, iar aderenții ei uciși. Primele măsuri luate împotriva catarilor datează din 1147 și aparțin Papei Eugen al III-lea.

Sfârșitul sectei catare s-a petrecut pe 15 martie 1244, la fortăreața Montségur, unde, după un asediu prelungit, în care le-a fost oferită alternativa convertirii la catolicism, 250 de catari au coborât din cetate și s-au aruncat în flăcările rugului aprins.

Extras din - http://ro.wikipedia.org/wiki/Catarism

[Mandea77]

Certificat de castitate premaritală

Extras din - http://www.arhiblog.ro/certificat-ca...e-premaritala/

Adolescenții care petrec 25 sau mai multe ore pe săptămâmă cu prietenul sau prietena sunt de 5 ori mai expuși să bea și de 4,5 ori mai tentați să încerce marijuana, în comparație cu adolescenți care stau împreună mai puțin de 10 ore pe săptămână

............

Am râs de era să îmi pocnească o venă. Deci 8 tineri, cu vârste între 13 (TREISPREZECE) și 30 de ani, au decis să fie caști, după manualul de castitate.

Păi băi, e ca și cum mi-aș propune eu să nu mai mănânc pepene între orele 15-18.
La 13 ani, ce jurământ de castitate ai nevoie? Doar dacă ești din Moldova, dintr-o zonă cu foarte multă samahoancă. În rest, relațiile sexuale de genul, mai răruț.

Iar dacă ai 30 de ani și ești cast, să mă ierți, dar 1. se vede în poză de ce și 2. dacă nu ai reușit să faci sex până la vârsta asta, un jurământ de castitate nu te face mai atractivă pentru sexul opus. Dar deloc, știi cum?

[Mandea77]

Ballul Purităţii este un eveniment formal, unde tinerele fete, alături de taţii lor, participă la o ceremonie. Fetele poartă rochii de gală, iar după o cină, urmează un discus, un dans în sala de bal şi un jurământ al taţilor şi fiicelor. Fetele jură să rămână pure şi să trăiască în puritate în faţa lui Dumnezeu, iar taţii semnează un angajament de protejare a purităţii fiicei,...

Citeste mai mult pe http://www.realitatea.net/fotografii...#ixzz31Ut7VWSA

[DragosP]

În prealabil postat de Mandea77

Iar dacă ai 30 de ani și ești cast, să mă ierți, dar 1. se vede în poză de ce și 2. dacă nu ai reușit să faci sex până la vârsta asta, un jurământ de castitate nu te face mai atractivă pentru sexul opus. Dar deloc, știi cum?

Măi da' eşti de-a dreptul nesimţit să te legi într-o dizertaţie de aspectul fizic al subiectului discuţiei.

[AlinB]

În prealabil postat de DragosP

Măi da' eşti de-a dreptul nesimţit să te legi într-o dizertaţie de aspectul fizic al subiectului discuţiei.

La cate bube are in cap, asta deja pare cea mai mica.

De fapt strategia diavolului, pentru femei, complexeaza-o ca daca e proasta, o sa faca sigur o prostie sa-si rezolve complexele, gen daca bag un prostalau cu mine in pat, atunci sunt frumoasa.

Topicul ala a lui Ionut cu diavolii care vorbesc prin unii de pe aici, e foarte valid.

[Mandea77]

Incontestabil, învăţătura creştină curentă despre căsătorie s-a clădit pe o filozofie finalistă. Influenţele subiacente budismului hindus, dualismului persan, maniheismului, gnosticismului se potriveau cu filozofia antichităţii care nega existenţa femeii ca persoană. Pentru Aristotel numai masculinul este măsura tuturor lucrurilor, om prin excelenţă. Femeia este un bărbat nereuşit, o fiinţă degenerată.

Un gânditor catolic, R. Flacéličre, scrie prudent, dar clar: „Expunerea clasică a scopurilor căsătoriei... este dezvoltată mai cu seamă de Sfântul Augustin, apoi, mai sistematizat, la Sfântul Toma d'Aquino. Indrăznim să mărturisim că această teologie nu ni se pare că ar exprima într-un mod prea fericit esenţa căsătoriei creştine. Nu trebuie să uităm că Sfântul Toma era tributar, pe de o parte, lui Aristotel (şi mai ales concepţiilor lui biologice) şi, pe de altă parte, Părinţilor... care nu reuşiseră să facă total abstracţie de organizarea socială a vremii lor”. Şi mai departe: „Dacă el (Sfântul Toma) dă (iubirii) un loc mai curând umil şi subordonat, este din cauza unei mentalităţi care venea de departe şi care persista încă în secolul al XIII-lea.

După unul dintre cei mai eminenţi teologi catolici, rector al Universităţii din Tübingen, F.-X. Arnold, această moştenire „a condus la regretabile rătăciri mai mulţi Părinţi neoplatonici, mai mulţi asceţi ai Bisericii primare... Eroarea biologică a lui Aristotel (negarea egalităţii biologice) şi-a făcut loc până în gândirea teologilor creştini care şi-au imaginat că sunt datori să-l considere pe gânditorul din Stagira "Filozoful" prin excelenţă. Până la prinţul înaltei scolastici, Sfântul Toma d'Aquino, toţi au fost, ca şi el, victima efectelor răufăcătoare ale gândirii aristotelice asupra problemei care ne preocupă”

Mulţi asceţi şi-ar fi însuşit cu plăcere concepţia pesimistă a lui Schopenhauer, care situează femeia între om şi animal. Capcană a naturii, de o abilitate demonică, ea atrage bărbatul la căsătorie şi copulaţie. Sau pe aceea, atât de cunoscută, a lui Nietzsche: la femeie totul are soluţia ei: sarcina. La fel Kant, în Doctrina Dreptului, îşi formulează faimoasa definiţie a căsătoriei: fiecare dintre cei doi contractanţi îşi dă unul celuilalt dreptul asupra propriului trup în timpul vieţii, ceea ce înseamnă folosirea reciprocă legalizată a organelor genitale. Tot misterul iubirii este redus la contractul unei celule reproducătoare. Celula este inserată în contextul juridic şi sociologic, proliferează un timp, se multiplică, apoi, într-o zi, decade şi dispare înlocuită de următoarea.

Pentru dascălul teologiei păcatului originar, senzualitatea, prin care se manifestă cel mai puternic păcatul originar, e întotdeauna amestecată în actul conjugal: omul roşeşte pentru aceasta, dar scopul pozitiv al procreaţiei îl scuză. Actul conjugal este un mijloc determinat în întregime de scopul pe care îl are în vedere. Ascetic vorbind, căsătoria este un paliativ al concupiscenţei; remedium concupiscentiae, tolerat şi legitimat în vederea binelui procreaţiei, bonum prolis. Concupiscentia est malum quo quis bene utitur, căsătoria nu este decât o concesie făcută naturii şi o stare căreia îi sunt inerente păcatele uşoare. De Bono conjugali stabileşte o ierarhie descrescătoare a celor trei bunuri ale căsătoriei: bonum prolis, bonum fidei, bonum sacramenti. Deşi căsătoria e o instituţie eclesială, cei desăvârşiţi sunt totuşi chemaţi să-i limiteze folosirea şi să se orienteze spre abstinenţa totală.

Cititi mai mult din "Taina Iubirii" aici -> http://www.sufletortodox.ro/arhiva/c...20ortodoxe.pdf

[Mandea77]

In timp ce le vorbea, sprâncenele celor ce îl ascultau se încruntau din pricina mirării, roşind şi trădându-şi sufletele ruşinate de cuvintele sale. El preamărea „nemăsurata plăcere” a iubirii conjugale care face din soţ şi soţie un singur trup: „Trupurile li se împreunează şi devin una, la fel cum se amestecă parfumul cu mirul.”

Cel care vorbea, adresându-se mulţimii din secolul al IV-lea, era Sf. Ioan Hrisostom sau Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. Îşi cunoştea bine ascultătorii şi continuă: „Cuvintele mele îi ruşinează pe mulţi dintre voi, iar motivul pentru care vă ruşinaţi acum este destrăbălarea voastră. De ce v-aţi ruşina de ceea ce este vrednic de laudă, de ce aţi roşi în obraji când auziţi despre cele neprihănite?

Vreau să purific căsătoria şi să o readuc la nobleţea care îi este proprie, pentru a închide gura ereticilor care o consideră rea. Unii dintre voi socotesc că vorbele mele sunt prea îndrăzneţe pentru că spun că nunta este vrednică de toată cinstea. Dar numindu-mi vorbele prea îndrăzneţe Îl condamnaţi pe Dumnezeu, Cel Care a instituit căsătoria.

Atunci, ca şi acum, influenţa ideilor filosofice păgâne cu privire la materie şi trup i-a făcut pe unii creştini să considere că iubirea conjugală este necurată şi vătămătoare. În vremea aceea, unele secte condamnate de Biserică promovau această viziune pe care Sf. Ioan Gură de Aur o critică atât de vehement. Sf. Vasile cel Mare îi numeşte pe susţinătorii acestor secte „eretici care afurisesc căsătoria şi consideră spurcat ceea ce Dumnezeu a creat.”

În cele din urmă, influenţa lor a fost puternică mai ales în Apus pentru că, prin învăţăturile lui Augustin, au consolidat viziunea Bisericii Apusene – ostilă şi punitivă – cu privire la căsătorie. Această viziune s-a păstrat până în ziua de azi. Potrivit acesteia, căsătoria şi iubirea conjugală sunt mijloace nedemne pentru un scop mai înalt (reproducerea sau procrearea), nu o taină tămăduitoare de sine stătătoare. Altfel spus, iubirea conjugală nu este un lucru bun în sine, ci este acceptată doar atunci când soţul şi soţia şi-o asumă cu intenţia conştientă de a procrea.

Conştiinţele soţilor ortodocşi nu trebuie împovărate de astfel de teorii bizare, deşi adesea chiar aşa se întâmplă. Ceea ce urmează nu este o examinare a căsătoriei în general şi nici un studiu cu caracter exhaustiv asupra sexualităţii şi relaţiilor conjugale. Rândurile de mai jos doresc să fie doar o mână de ajutor care să ridice acele „sarcini grele şi cu anevoie de purtat” (Mt. 23: 4).

DUMNEZEU A CREAT SEXUALITATEA ŞI ATRACŢIA DINTRE SEXE

Trebuie spus dintru început că Dumnezeu a creat toate lucrurile, nu doar pe unele. N-a existat un alt spirit sau alt Creator de mai mică importanţă care să fi creat sexualitatea. O astfel de idee păgână este hulitoare atât la adresa lui Dumnezeu, cât şi a creaţiei Sale.

Scripturile spun că Dumnezeu a creat sexualitatea omului. El a creat-o sub forma a două sexe complementare, care se împlinesc reciproc dintru început şi apoi a numit-o „bună” şi chiar „bună foarte” (Fac. 1:27-31). Hristos ne reaminteşte că Dumnezeu a fost Cel „ce de la început i-a făcut bărbat şi femeie”(Mt. 19:5).

Dumnezeu a creat atracţia dintre sexe pentru ca omul să-şi afle desăvârşirea firii sale nu doar în sine, ci într-o altă persoană. Aceasta este tâlcuirea pasajului „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Fac. 2:18). Dintru început, Dumnezeu a pregătit această unire a bărbatului cu femeia şi a vorbit despre ei numindu-i „un trup” (Fac. 2:24). „Nu există nicio altă relaţie între oameni atât de intensă ca cea dintre soţ şi soţie. Puterea acestei iubiri este într-adevăr mai intensă decât orice altă pasiune; şi alte dorinţe pot fi puternice, însă aceasta nu se stinge niciodată.

Dorinţa bărbatului pentru femeie şi a femeii pentru bărbat este, aşadar, profund sădită în noi de voinţa dumnezeiască şi nu este rea: „Dorinţa nu este păcat. Dar atunci când scapă de sub control şi este satisfăcută în afara căsătoriei, în văzul lumii, devine adulter, nu datorită dorinţei propriu-zise, ci datorită lipsei de măsură"

„Într-adevăr, căsătoria a fost lăsată de Dumnezeu pentru naşterea de copii. Dar a fost lăsată de Dumnezeu şi pentru o altă pricină, cu mult mai mare, anume ca să stingă aprinderile firii noastre. Martor îmi este Sf. Ap. Pavel care spune: «Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa». Şi porunceşte ca să se împreuneze, însă nu pentru a deveni părinţi de mulţi copii.

Atunci pentru ce? Pentru ca, spune el, diavolul să nu vă ispitească. Dar nu spune: ‚Împreunaţi- vă dacă vreţi să aveţi copii’. Ce spune deci? «Dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească atunci», căci dintru început căsătoria avea două meniri. Mai târziu însă, când pământul şi marea şi întreaga lume s-au umplut de oameni, a rămas una singură: să alunge desfrânarea şi pofta nestăpânită.”

Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie. Iată ce vrea să spună aici Sf. Ioan Gură de Aur: dacă, pentru o vreme, soţul şi soţia s-au înfrânat în bună înţelegere, poate pentru post şi rugăciune, este bine să se împreuneze iar în numele căsătoriei. Nu este nevoie de scuza procreării. Nu aceasta este principala raţiune de a fi a căsătoriei. Aşa cum nu este necesar să faci mulţi copii dacă nu doreşti aşa ceva. El vorbea într-un fel în care era perfect înţeles de cei care îl ascultau. În acele timpuri, contracepţia (măsurile de prevenire a sarcinii) şi avortul provocat erau cunoscute de veacuri. Biserica însă condamna avortul, nu contracepţia.