Postul negru

[vsovivivi]

Făţarnicool cu multul, viclean cu multul, pare vrednic cu multul căci a judecat mult cu răutate!.. necrezând lui Dumnezeu.

''Cu măsura cu care măsori vei fi măsurat şi cu judecata cu care judeci vei fi judecat şi cu sita prin care sităleşti vei fi sitălit... iar dacă vei fi dus înaintea maimarilor ca să fi dovedit drept păcătos sau rău înaintea oamenilor n-avea grija apărării tale şi nu te acuza singur căci procurorii trebuie să-ţi dovedească faptele rele şi nu tu însuţi ca să le faci pe plac şefilor sau gâzilor crezând că scapi mai uşor şi dacă n-ai niciogrijă poţi fi sigur că te va apăra Hristos.. mai ales dacă ai căutat în viaţa ta să nu judeci cu răutate pe nimeni.

Iar dacă ai judecat şi judeci pe alţii pentru păcatele şi faptele lor rele oare nu înseamnă asta că ştii şi să te aperi şi singur? Deci s-ar putea ca Iisus să-ţi respecte opţiunea de mare judecător 'vrednic' şi să te lase să te aperi singur din moment ce faci parte din cler şi din breasla avocaţilor şi procurorilor şi ai şi judecat de păcate pe fraţii tăi şi pe surorile tale dându-le un dispreţ şi o răzbunare ca să le ţină minte şi ca să fie un exemplu pentru toţi păcătoşii.

Deci precum ai judecat aşa vei fi apărat... după formula 9. ''Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău'' ci dacă tot vrei să ridici mărturie atunci mai degrabă ridică mărturie adevărată în favoarea aproapelui tău... cu multul! Tu vei fi adevărat căutând să faci voia Tatălui Ceresc şi a părinţilor şi vei ruga pe Dumnezeu şi pe dreptul judecător cu multul în favoarea aproapelui tău pentru iertare şi îndreptare spre slava Domnului. Fă-o tainc că altfel s-ar putea fie să împrăştii neghină vopsită sub formă de ouă de şarpe fie să faci streaptease ca beroul prefăcându-te smerit smorit ca să iei slavă de la oameni în primire... sau mai rău o să te ascunzi în gaură de şarpe ca nu cumva să fii văzut de cineva păzind ca Basmodeu pateul ateu ca să fie bine mâncat tot împărţit în prăjiturele nedospite şi nebăgate la cuptor făcute din aluatul acela bun de tot care sminteşte!

Satana blestemată din tine te sfătuie cu cuvinte şi fără cuvinte, cu ispite şi învârtoşeli.. să pui botu' ca credoolul şi să crezi ca p-rostul încântat şi eliberat că cică păcatul nu-i păcat ci ceva bun şi de dorit şi că ispita neascultării nu-i o ispită ca un laţ şi ca o capcană ci e un viitor frumos şi plăcut şi că cică viciul nu-i un viciu amar şi chinuitor ca o sclavie rea în care eşti biciuit de toate viciile acompaniatoare-oare care se distrează de tine batjocorindu-te ştiind că nu le poţi face faţă şi dându-ţi ordine şi munci păcătoase de făcut ca să scapi cică păcălindu-te că cică o să şi profeeţi... adică cică viciul nu-i un ban murdar ci defapt e chiar unul foarte curat ce-ţi dă o putere minunată, un dar ascuns, un talent foarte bun pentru orice joc 'sportiv longeviv'. Nu-ţi zice nimeni însă că e vorba de cruzime şi trădare plină de răceală şi încruntare geroasă care te izbeşte de toţi pereţii!

Defapt satana din om şi dracool diversionist de afară vrea să laşi după ei ţie când tu trebuia să laşi după ei lor, nu şi ţie ci doar lor, că şi aşa oricum n-ai ce-i face dacă nu vor să asculte până la sfârşit şi nu vor să plece şi să piară de la faţa Domnului şi din Calea dată omului spre topirea sfatului lor viclean ca ceara şi risipirea lui ca fumul... şi dacă nu vor atunci eşti nevoit să-i rabzi pe ei însă nu şi viciul lor blestemat căci deajuns ţie Harul Domnului. Dă afară viciile răbdând!

Practic tu trebuie să laşi mereu după Iisus, după Dumnezeu, dar urmându-L că dacă laşi după El lepădându-L sau abandonându-L n-ai făcut decât să-L amărăşti şi să-L contrazici cu viclenie ca să arunci vina pe alţii..cu multul ca să ţi să pară în suflet că auto-îndrăgostirea asta de sine negativistă de tip victimă crEMOasă ar putea fi luată drept înţelepciune de fraierele drăgăLaşe ce cred cu credulitate şi ele miturile şi basmele gLumii.

Problema ascultării şi îndreptării însă se pune nu numai la televizor ci mai ales atunci când ajungi între fete, adică ce faci tu oare atunci cînd ajungi între tot felul de fete în tot felul de locuri şi de situaţii?

Oare nu foloseşti fata care-ţi place ca să-ţi strici pământul ispitindu-te la trădare că cică o să-ţi vezi scularea şi întărirea şi vei fi potrivit pentru mecanica robotică a trădării căci fiind mai mare şi mai gros ca de obicei vei putea forţa nota asemănându-te cu băieţii deştepţi din energie? Lucru care cică fetelor le-ar plăcea de minune, căci aşa este mitul malahiştilor şi aşa te îndeamnă basmele şi poeziile fermecaţilor auto-încântaţi de ei înşişi. Oare nu vezi că e cruzime şi trădare aicea pe undeva? Nu vezi că te pregăteşti să faci din Domnul Iisus un gigolo şi din Tatăl ceresc o satană-rege ca să le faci Lor pe plac cică prin duhul rău de mare sminţişor ce vine din erete şi nu prin porumbelul alb al păcii, adică nu Lor ci fireşte că instituţiilor pe care le proiectezi în ei cu credulitate ca să scapi. Tu satanei, dracoolui şi proorocului mincinos vrei să le faci pe plac cu ardoare, da' tu din păcate nu-ţi dai seama fiindcă vrând împreună cu viciul te pui şi aperi voia ta viciată, corcită, voia aia de a-ţi deschide ochii curioşi, ochii martorului pârâcios ce se vrea a se vedea şi a se revedea păcătuind din greu de parcă s-ar lovi ca să ia aminte şi să se îndrepte. Şi privind şi poftind şi stricând pământu' cel bun, pământu' făgăduinţei, chiar strici pământul cu fata pe care o placi să o foloseşti ca să strici şi să pătezi căci şerpochiului propriu îi dărâmi puşcăria, îi scoţi frâul de pe bot şi lesa de pe grumaz cică din 'milă' de şarpe defapt e milă de viciu şi nu-ţi dai seama că buretochiul din tine situat pe stomac odată stors prin apăsarea privirii cu degetul ţi se umple imediat în tine de tot felul de spurcăciuni pe care le iei în primire drept bune din pricina credulităţii căci tu chiar crezi ca p-rostul că: ''...şi totuşi e bună păcatul...'' după cum te-a sfătuit satana şi pe tine ca pe Eva şi Adam care era de faţă.

...Şi apoi crezi pe mai departe că chiar e bun păcatul la ceva, aşa simţi, aşa pricepi şi aşa înţelegi ca teorie că sigur e bun şi face bine în general de parcă te-ar întinerii şi ţi-ar da şi ţie un viitor bun aşa ca oricărei oi din turmă, turmă pământească de blestemaţi fricoşi.. şi apoi chiar vrei chinul cel veşnic păcătos ca să-l cunoşti tot mai bine dând dreptate păcatului încât te iei la ceartă să contrazici pe Dumnezeu ca să te încurci de tot şi încurcându-te să laşi după sfatul ăsta absurd al şarpelui lacom şi pismaş şi lăsând după el să ajungi la marea realizare de a trăi conform cu el din neputinţă şi nepăsare şi delăsare ca să te odihneşti cică, să poţi trândăvii în săţietatea tuturor poftelor 'bune' de tot ca un bellfer până la sfârşit. Doar că sfârşitul nu vine ci repetarea obligatorie a păcatului cu o înmulţire a sa, asta e tot ce vine...

Însă cireaşa de pe tort a alintatului bun de nimic vine abea acuma căci nemulţumirea, plângerea vicleană, abea acuma porneşte la atac plină de reproşuri şi de trufaşa grijă a grijaniei gLumii, abea acuma începe să te joace ca pe ţambal disperarea 'constructivă' ca să te lauzi căci tot satana susţine şi tu-l crezi că cică mândria cu ispita neascultării, cu păcatul şi viciul e cel mai bun lucru ce ţi se putea întâmpla şi e cel mai gustos leac la orice şi vei fi până la urmă cel mai tare foto-model încât te vei pootea considera împreună cu gLumea ca cel mai mare berou al tuturor timpurilor, al întregii istorii, exact aşa ca satana un mare revoluţionar, defapt un revoluţionar căzut în propria sa gură ce-şi îndeamnă inima şi sufletul să se păgânizeşe şi să se sălbăticească prin tot felul de cuvinte rostite în ascuns în prorpia inimă slabă la lăcomia semeaţă de păcate şi batjocuri 'sfinte' ce te ajută să cazi în judecăţi 'înălţătoare' pline de ură şi răutate vicleană.

Deci e vorba de credulitate prostească şi de prostie credulă căci dulceaţa cireşei de pe tort eşti chiar tu pe post de mare prost măscărici fiindcă-ţi place să fii un prost, un păcălit, luat de tâmpit de toţi căci astfel crezi tu că eşti şi vei fii pe placul publicului şi al şefilor şi astfel crezi tu că ei vor pricepe mai bine gLuma ta foarte înţeleaptă care te va face vedetă cu nume mare.. de scenă: artist, poet, scriitor, om politic, de afaceri, inventator, cântăreţ, 'sfânt', 'duhovnic', mafiot, terorist şi tot felul de alte îndeletniciri seducătoare ce-ţi conferă statutul de mare pilaş privirilegiat.

Credulitatea e bună dacă nu e rea şi proastă şi superstiţioasă căci superstiţia e o spurcăciune în credinţa credulă!

Defapt e vorba de născocirea perpetuă a fanteziilor perverse cu aluzii spurcate şi ironii înscenate ce aruncă vina pe alţii făcând trimitere la trădare vicleană şi răzbunare... pe Dumnezeu ca o gLumă. Visezi şi vrei ceea ce crezi că e bun şi de dorit în gLume: bordele, baruri, bănci, jocuri semeţe şi crude cu mingea, lozuri, cazinouri, războaie, terorisme stradale şi bătăi de ţapi înverşi care vor să fie ei cât mai sus pe orice munte foarte înalt. Ţapul învârtoşat e avid de putere şi de stăpânire şi de conducere şi cârmuire ca să profite furând şi înşelând şi vrând cu orice preţ ca să fie slujit şi ascultat el şi temut şi nu cumva Dumnezeu ce te curăţă de păcat... şi aşa e viciul din om: se erijează la putere şi nu o mai cedează niciodată până te omoară de tot... duhovniceşte.

Deci te rog omule p-rost ce te-ai înhăitat cu păcatul să ai cu multul milă de fete şi nu-L mai lua pe Dumnezeu de la ele cu forţa sau cu ispita căci dacă nu le iubeşti cu Adevărat ca pe nişte surori ale tale atunci pentru ce le priveşti curios şi ce vrei de la ele?! Vrei să faci rele şi să le deposedezi de averea lor? Vrei să vă auto-îndrăgostiţi de voi înşivă împreună trădând cu cruzime dragostea curată şi tainică pentru lecuirea deznădejdii aşa ca-n orice joc neputincios născocit de om, de omul satanizat ce şi-a făcut idol din minge?

Jos dictatura viciului şi a p-rostiei amare!