![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
O sa te intreb mai bine altceva, exista ceva ce ti-ar putea schimba conceptiile? Pentru ca eu cred ca tu nu ai nicium sa aflii un raspuns, si orice ti-as scrie eu ar fi degeaba. Tu nu te gandesti sa crezi altceva decat crezi. La fel cum e si cu o disuctie cu un ateu, el oricum nu vrea sa devina credincios, doar poarta un dialog ca sa il convinga pe celalalt ca are dreptate. Daca vrei cred ca trebuie sa discutam mai intai ce se intelege prin dogma. Toata revelatia este dogma. Clarificarea lor a fost necesara doar pentru ca au aparut erezii, care contraziceau dogma. S-au tinut Sinoade doar pentru invataturile care erau contestate. Pana in timpurile moderne nimeni nu a cotestat facerea, probabil pentru simplul fapt ca era foarte clar descrisa in Sfanta Scriptura. Ce spui tu acolo sunt credinte pagane, asta este evolutionismul teist si crearea universului cunoscuta azi. Doar in timpurile moderne apare o alta invatatura, adica erezii, gen evolutionismul teist si Big-bang-ul. Ca sa nu ma intrebi si data viitoare acelasi lucru, o sa te intreb eu. 1. Consideri ca Facerea este Revelatia lui Dumnezeu? 2. Cunosti ca exista talcuiri ale Facerii facute de sfinti? 3. Exista o alta talcuire a Facerii in sensul celei spuse de tine? 4. Intelegi ca Revelatia este cuvantul lui Dumnezeu, dogma? (vezi si articolul IPS Antonie Palmadeala despre ce inseamna dogma: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ice-68826.html). Daca vrei e scris si in catehism: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...uta-80551.html Si ultima intrebare, cea mai importanta: are vreo importanta un argument sau nu o sa-ti schimbi conceptia orice ai citi? Pana acum tu nu ai scris nimic, doar pareri personale, sau idei preluate de la evolutionistii teisti. In timp ce au tot dau citate, dovezi, am dat tot ce trebuia, tu nimic. Dupa atatea discutii tu tot n-ai inteles cel mai important lucru. Facerea nu tine de stiinta, ci de revelatie. Cand o sa intelegi asta nu mai e nicio problema. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Un lucru sigur nu reusesti sa-l pricepi, ca eu nu contest ca Dumnezeu este Creatorul. Ceea ce am contestat in ultimele replici cu tine, este faptul ca zilele creatiei sunt efectiv zile de 24h. Iar raspunsurile care le-ai dat la aceasta problema sunt ridicole si le sintetizez mai jos: 1. "Nu exista in Traditie vreo interpretare care sa afirme ca ar fi perioade mai mari de 24h." Dar din cate se pare, nu exista nici macar unele care sa afirme asta cu certitudine. De ce? Pentru ca este o chestiune care nu tine de invatatura de credinta. 2. Una din tacticile tale de prost gust, cand un subiect de depaseste dar nu esti capabil sa recunosti asta, este sa-l incadrezi fortat pe o pozitie unde ai argumente, chit ca sunt fara legatura cu subiectul in discutie. Si hai sa condamnam ideea ca face parte dintr-un curent condamnabil. Cand de fapt tu ai incadrat-o acolo si ea in sine n-are de a face. 3. Ti-am aratat deja ca termenii originalii nu desemneaza nici pe departe notiunea de zi asa cum apare in traducerile curente. Dar preferi sa faci pe prostul, "ca asa e in romana", "asa e in engleza", indrugand iarasi prostii din categoria 2) ca "este site adventist" cand de fapt tot ce citezi tu este din literatura neoprotestanta, una chiar de calitate stiintifica indoielnica, cum ar fi cea care incearca sa conteste datarea radioactiva folosind un model fizic chiar mai indoielnic decat ea. Ceea ce depaseste puterea ta de intelegere este aceea ca si daca ar fi milenii sau miloane de ani, tot nu vine in contradictie cu ideea ca Dumnezeu este Creatorul. Dar tii musai sa pedalezi pe o idee stupida, fara nici o baza, ca e musai sa fie zile de 24h, dintr-un motiv care imi scapa. Probabil nu poti cita decat papagaliceste din "creationismul" neoprotestant, pentru tine lumea e impartita musai in anumite patratele si e musai sa fii ori intr-unul ori in altul, libertatea de gandire iti lipseste cu desavarsire.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 10.06.2014 at 22:54:01. |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Pentru catolici, si bozomul si neutrinii, gaurile negre si alte fabulatii stiintifice sunt tot creatia lui Dumnezeu. Catolicii il considera atat de neputincios pe Dumnezeu incat afirma ca acesta a avut nevoie de miliarde de ani si de incercari nenumarate pana a "inventat" omul din maimuta. Catolicii si restul sectantilor neoprotestanti au reusit sa faca un asa de mare carcalete, incat este foarte greu sa mai distingi la acestia credinta de prostie. Aici nu este vorba de putere de intelegere, totul este foarte clar, catolicii si sectantii intepreteaza dupa cheful lor si dupa mintea lor credinta in Dumnezeu ... la liber, sofist. Crestinii ortodocsi, tocmai pentru a fi feriti de erorile de intelegere sau de interpretare inerente, apeleaza la Sfintii Parinti si la Sfanta Traditie atunci cand vorbesc despre credinta in Dumnezeul Treimic. |
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Uite ce zice psalmistul: "Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca straja nopții." Ps. 89:4 Poate macar atat poti sa-ti dai seama ca nu se refera neaparat la perioada de fix o mie de ani ci foarte bine si la o mie de ori pe atat. 2. N-am zis nimic de vreo maimutza, dar nu cred ca esti prea departe de ea ca sa pricepi asta. Citat:
Dar ce sa-i faci, avem si noi sectarii nostri, care prefera sa-si vada fanteziile in scrieri sfinte.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 10.06.2014 at 23:25:59. |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Ca sa nu ramai fara intelegere, la Dumnezeu nu exista timp, dar in creatie exista. Altfel ai confuzia panteismului. daca vrei citeste si talcuirile ortodoxe, nu doar cele din alte culte. |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata. |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Dar eu sunt aproape sigur ca nici tu nu ai inteles ce scrie acolo. DEci tocmai tu ai nevoie sa citesti talcuirea, daca nu ma crezi pe mine. |
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Altă vorbă care încearcă oarecum să lămurească cele aproape cu neputință de nelămurit, este aceea că, la Dumnezeu există timpul "veșnic prezent" sau eventual "prezent continuu" (a nu se confunda desigur cu timpul acela din gramatica engleză!) Acum, revenind la citatele scripturistice invocate de "ortodocșii" contemporani pentru a demola ideea zilelor facerii de 24 de ore: „Și una ca aceasta să nu vă amăgească pre voi, iubiților, că o zi lângă Domnul este 1000 de ani, și 1000 de ani, ca o zi.” 2 Petru, III, 8. De aici ar rezulta că, cel puțin ipotetic, o zi a creației a durat (ar fi putut dura) o mie de ani. Dacă încadrăm citatul de mai sus în contextul său, vom observa cu ușurință imposibilitatea și absurditatea acestei presupuneri, ce nu poate fi primită nici măcar ca simplă „părere teologică”: „Căci o mie de ani înaintea ochilor Tăi Doamne, ca ziua de ieri, care a trecut. Și straja în noapte; învinuirile lor ani vor fi, dimineața ca pajiștea va trece. Dimineața înflori-va și va trece, seara va cădea, se va întări și se va usca.” (Psalm 89, 4-6) Tâlcuirea Fericitului Teodoret al Cirului: „Și zice că viața oamenilor este puțină și dureroasă foarte, iar la Tine, Cel de-a pururi vecuitor și veșnic, și numărul cel de o mie de ani se aseamănă cu o zi, iar mai vârtos cu cea mai mică parte a nopții. Că «strajă de noapte» a numit a patra parte a nopții, cei ce li se încredința a străjui despărțind-o pe aceasta în patru. Și întru a patra strajă a venit și Domnul către Apostoli.” „Iară cele de acum ceruri și pământul, cu același cuvânt câștigate sunt, focului păzindu-se la ziua judecății și a pierzării oamenilor celor necurați. Și una ca aceasta să nu vă amăgească pre voi, iubiților, că o zi lângă Domnul este ca 1000 de ani, și 1000 de ani, ca o zi. Nu zăbovește Domnul făgăduinței, precum unii zăbavă socotesc, ci mult îngăduiește la noi, nevrând ca să piară unii, ci toți la pocăință să vie. Și va veni ziua Domnului ca furul noaptea, întru care cerurile cu sunet se vor trece și stihiile arzându-se se vor topi și pământul și cele dintru el lucruri vor arde de tot … Așteptând și sârguind venirea zilei lui Dumnezeu, pentru care cerurile arzându-se se vor topi și stihiile, fiind arse, topi-se-vor.” (2 Petru, III, 7-12) Proorocul David vorbește ca o comparație: „o mie de ani ca ziua de ieri”. Sfântul Petru le vorbește creștinilor de atunci despre ziua judecății. Cine ar putea să echivaleze această „zi” cu 1000 de ani? Sau ziua Domnului „care va veni ca un fur noaptea”, adică va veni pe neașteptate, brusc, prin surprindere, cum va putea fi aceea 1000 de ani? De aici și până la hiliasm nu este decât un pas. Versetul făcea parte din îndemnul făcut de către Sfântul Apostol credincioșilor de a lua în serios posibilitatea venirii judecății, în ciuda faptului că trecuseră atâtea mii de ani de la facerea lumii, sau chiar de la potop. Comparația, este de data aceasta luată la modul literal! „Ca” un fur, „ca” o mie de ani, sunt figuri de stil: comparații, limbaj metaforic. Și tocmai aceia acuzau pe tradiționaliști de citire în cheie „fundamentalistă neoprotestantă, sectantă, literală, ruptă din context, etc.” a capitolului I! |
#9
|
|||
|
|||
![]()
Sf. Vasile cel Mare - Hexaimeron:
"Și numi Dumnezeu lumina zi și întunericul numi noapte" Acum, după ce a fost făcut soarele, este zi când văzduhul este luminat de soare și când soarele strălucește în emisfera de deasupra pământului; este noapte când soarele ascunzându-se face umbră pământului. Atunci, la început, ziua și noaptea nu se datorau mișcării soarelui, ci se făcea zi și urma noapte când se revărsa lumina aceea care a fost făcută la început și când iarăși se retrăgea, potrivit măsurii rânduite de Dumnezeu. "Și s-a făcut seară și s-a făcut dimineață, zi una" Seara este hotarul comun dintre zi și noapte, iar dimineața este vecinătatea nopții cu ziua. Așadar, ca să dea zilei onoarea de a fi fost făcută înainte, Scriptura a vorbit mai întâi de sfârșitul zilei, apoi de sfârșitul nopții, pentru că zilei îi urmează noaptea. Starea în lume, înainte de facerea luminii, nu era noaptea, ci întunericul; noapte s-a numit atunci când Dumnezeu a despărțit întunericul de zi, și întunericul a primit numire nouă, ca să se deosebească de zi. "Și s-a făcut seară și s-a făcut dimineață, zi una", adică durata unei zile și a unei nopți. Scriptura nu le-a numit încă zi și noapte, ci le-a numit pe amîndouă cu numele părții mai principale. Acest obicei îl vei găsi în toată Scriptura; în măsurarea timpului, Scriptura numără zilele, nu și nopțile împreună cu zilele. Last edited by AlbertX; 11.06.2014 at 01:19:34. |
#10
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Intrebare valabila in special chiar, pentru catalin2 ca tu ma indoiesc ca esti capabil sa dai un raspuns coerent.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|