![]() |
![]() |
|
#11
|
|||
|
|||
![]()
Nici tu nu ai citit ce am scris la prima postare...
Sunt unii oameni care au primit harul sa cunoasca doar privind din exterior. Insa nu toti preotii sunt acolo in munti, dedicandu-si intreaga viata lui Dumnezeu. Uneori, nu ai timp sa te sui in masina sa mergi cateva ore pana in munti sa cauti o vorba buna. Asa ca faci o plimbare de cateva minute pana la biserica cea mai apropiata si ii zici la preotul ala ca nu iti intelegi nevasta, ca iti toaca creierii si nu mai sti ce sa faci. Mna, omul ala o sa iti zica din propria experienta cum e treaba cu femeile. Cat despre interpretarile scrierilor patristice si scripturistice...tu le scoti din context. Te las pe tine sa revi cu citatul intreg, insa daca imi zice bine memoria, e acea epistola in care zice ca e bine si sa te casatoresti (si sa ramai fidel), insa ar fi MAI bine sa nu faci asta, in cazul in care cauti acea viata imbunatatia. Nu are tonalitatea, ca asta trebuie sa fie o regula generala... Recent am citit romanul lui Victor Hugo, "Notre-Dame de Paris" si unul din personajele principale e un preot catolic, foarte auster si dedicat cunoasterii teologice si nu numai. Mna, pana la urma se indragosteste si ucide din gelozie. Plus ca e plina istoria in care cardinali si papi aveau concubine. Oare nu e mai sanatos sa il lasi pe saracul preot, care e om si el, sa guste din fericirea daruita de Dumnezeu, de a avea o familie si copii. Sa nu ii aruncam pe acesti oameni in mijlocul ispitei, riscand sa cedeze psihic si apoi sa fie nevoiti sa se ascunda si sa fuga de ochii lumii, ca o saraca caprioara care se ascunde de ochii lupilor. Hai sa lasam teologia (ca si metoda scolastica de a privi lucrurile) si sa gandim simplu si omeneste. Doamne ajuta!
__________________
Iubesc românul ce-mi urează: Doamne ajută! |
|