Nascatoare de Dumnezeu ?

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Teodosie

Sa nu ne complicam , bineinteles ca Dumnezeu e din veac inainte de a exista orice creatie , dar fiindca Maica Domnului a nascut pe Iisus care este Dumnezeu si om intr-o fiinta nedespartita se numeste ca atare Nascatoare de Dumnezeu.

Trebuie să stabilim de la început termenii cu care lucrăm.
Fiinţa este in mai multe persoane/ipostasuri (utilizatori ai lucrării/energiei firii), care au aceeaşi fiinţă/fire/natură. Fiecare persoană/ipostas utilizează energia/lucrarea(enérgeia) firii în mod diferit, şi de cele mai multe ori, nu aşa cum ar trebui... Aici mă refer la unele persoane umane, şi firea de asemenea, bineînţeles!

"Potrivit vechii tradiţii teologice a Bisericii ortodoxe răsăritene, omenirea este o singură fiinţă în multe ipostase, aşa cum Dumnezeu este o singură Fiinţă în Trei Persoane." (Cuv. Sofronie Saharov)

În limbaj dogmatic: fiinţa = firea = natura.

Tot ca sinonime pentru "fiinţă", însă mai rar, se mai folosesc si termeni ca "substanţă" sau "esenţă"...

De ce a trebuit sa fie Iisus Hristos o persoana in doua firi? Corect este să se spună că Maica Domnului a nascut pe Iisus Hristos, Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit intr-o Persoană, nu într-o fiinţă, fiindcă unirea celor doua firi a avut loc in Persoana Cuvantului, altfel riscăm să ajungem pe aceeaşi poziţie cu monofiziţii care spuneau ca, prin unirea celor doua firi ale lui Hristos, s-a format o singura fire, pe care ei au numit-o "fire compusa". Punctul de vedere monofizit denatureaza insa caracterul "neschimbat" al unirii celor doua firi. Vezi aici

Sf. Ioan Damaschin referindu-se la monofiziti, spune: "de vreme ce firea compusa este ceva diferit de cele initiale, ea nu este de o fiinta nici cu firea dumnezeiasca, nici cu cea omeneasca".

Iată ce spune ÎPS Ierotheos Vlachos:
"Nu se poate vorbi despre prioritatea firii asupra persoanei, nici despre prioritatea persoanei asupra firii."

"Inainte de intrupare, ipostasul Fiului lui Dumnezeu Cuvantul era simplu, necompus, netrupesc, nezidit, nevazut neatins, de nedescris, avand tot ceea ce avea si Tatal si diferind numai in modul de existenta, de vreme ce Tatal este nenascut, iar Fiul este nascut. Dupa intrupare, insa, ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul a devenit compus, in sensul alcatuiri din dumnezeiesc si omenesc. Asadar, dupa ce Hristos a luat trup, ipostasul Sau unic, alcatuit din doua firi, este nezidit, dupa firea dumnezeiasca, si vazut, dupa cea omeneasca."

"Nici o fiinta constienta nu exista decat in ipostasuri sau persoane: Fiinta dumnezeiasca in trei Persoane, cea omeneasca, in multe persoane. Altfel nu-si implineste nici Dumnezeu si nici umanul destinul de existenta iubitoare si, prin aceasta, fericite."
.................................................. ............
"La oameni, firea cea comuna e posedata de multe persoane prin repetitia ei in acele persoane, deci nedeplin unita in persoanele lor. In Persoanele dumnezeiesti firea nu se repeta, ci e posedata in modul comun total. Sfantul Vasile cel Mare spune ca la oameni fiinta este dispersata, sau in ipostasuri vedem aceeasi fiinta repetata, nedeplin unita si identic in aceste repetitii." (more...)

Sf. Ioan Damaschin spune: "Tot ceea ce este comun şi se observă în mulţi, fără ca să fie în unul mai mult, iar în altul mai puţin, se numeşte fiinţă. Prin urmare, pentru acest motiv, se zice o singură fire a oamenilor, pentru că orice om este compus din suflet şi corp. Despre ipostasa Domnului însa, nu putem spune o singură fire, căci fiecare din firi păstrează, şi după unire, însuşirea firească şi nu este cu putinţă să găsim o specie Hristos. N-a fost un alt Hristos, din Dumnezeire şi omenire, acelaşi şi Dumnezeu şi om." (Vezi aici)

Formularea "este Acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana" este iarasi impotriva invataturii Sinodului IV Ecumenic, pentru ca ipostasul Fiului nu "a devenit o fiinta umana" ci "si-a impropriat firea umana". In Simbolul Niceo Constantinopolitan se spune ca Fiul "S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om" " termenul grecesc "enanthropisanta", care s-ar traduce mai exact cu "S-a inomenit" adica "a luat firea umana". (Vezi aici)

"Hristos este consubstanţial (de o fiinţă) cu Tatăl şi cu Duhul după natura Sa divină şi consubstanţial (de o fiinţă) cu noi oamenii după natura Sa umană." (Vezi aici)

[Teodosie]

tot-laurentiu

Am zis eu ca ne cam complicam.
O fiinta poate contine mai multe firi.Tot ce este unit in ea apartine fiintei respective.Asa cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt nedespartite deci o fiinta.Omul are si el , si asta e asemnarea cu Treimea creatoare , o fire spirituala sufletul, una materiala - trupul si duhul deci trei firi intr-o fiinta individuala nicidecum nu suntem tot Adamul o fiinta.
Revenind la subiect marturisind pe Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu marturisim pe Hristos ca avand fire omeneasca dar si Dumnezeu intr-o sigura fiinta si de fapt aceasta e miza , targetul scopul si puterea numelui ei aceasta marturisire te face crestin si orotodox e un Adevar suprem cel mai inalt asa ca miza e foarte mare si folosul la fel sa profitam din plin ca sf. Parinti numai lucruri bune si adevarate ne invata.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Teodosie

tot-laurentiu

Am zis eu ca ne cam complicam.
O fiinta poate contine mai multe firi.Tot ce este unit in ea apartine fiintei respective.Asa cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt nedespartite deci o fiinta.Omul are si el , si asta e asemnarea cu Treimea creatoare , o fire spirituala sufletul, una materiala - trupul si duhul deci trei firi intr-o fiinta individuala nicidecum nu suntem tot Adamul o fiinta.

Stimabile, nu ne este permis să filozofăm în chestiuni dogmatice, având în vedere că nu suntem pe aria de biologie, filozofie sau sociologie. Terminologia din dogmatică nu are acelaşi înţeles cu terminiologia din acele domenii. Aici nu discutăm dpdv biologic sau sociologic. Sufletul şi trupul, fiind create simultan, nu sunt două firi diferite, ci o singură fire!

Firea omenească = trup însufleţit de suflet raţional şi înţelegător/raţional şi mintal.

"Hristos a luat intreaga fire omeneasca adica trupul, sufletul, mintea si toate celelealte elemente componente ale naturii umane, pentru ca altfel, nu ar putea sa le vindece."(ÎPS Hierotheos Vlachos) Vezi aici

"Toţi oamenii de pe pământ formează un singur om, un singur Atotom, vârsta căruia este de mii de ani şi care populează întreaga planetă. Istoria, atât cea veche, cât şi cea contemporană, este istoria Atotomului." (Sf. Nicolae Velimirovici)

"Atunci când stăm în faţa lui Dumnezeu într-o tăcere fără formă, străfundurile naturii noastre se deschid chiar şi pentru noi... Atunci ni se dă să vedem că fiinţa întregii omeniri, la baza sa şi în conformitate cu natura sa, este una singură, un singur om." (Cuv. Sofronie Saharov)

Sf. Vasile cel Mare învăţa că fiinţa umană primordială era unică. Conform interpretării Sfântului Grigorie de Nyssa, Adam este neamul omenesc, în care este imprimat chipul lui Dumnezeu: "Toată plinătatea omenirii va fi cuprinsă într-un singur trup... Toată firea umană de la primii şi până la ultimii sunt unicul, generalul chip al Celui ce este..."

Sfinţii Grigorie Teologul şi Ambrozie al Mediolanului presupuneau că "Adam cel întreg" conţine în sine toată omenirea."

"Nu în zadar Cuvioşii Macarie cel Mare şi Sf. Siluan Athonitul ne cheamă să ne rugăm pentru "toate neamurile pământului - Adam cel Întreg", fiindcă "oamenii au o singură fiinţă". (Enigmele eredităţii / Konstantin V. Zorin, pag. 33 şi 34)

Cei dintai Parinti apuseni, care au dat un raspuns acestei intrebari, au fost Sf. Ambrosie si Fer. Augustin. Amandoi afirma ca noi suntem vinovati pentru pacatul lui Adam, datorita faptului ca in Adam care pacatuia eram noi toti. Conform acestui raspuns, traduc ei si expresia lui Pavel din Epistola catre Romani (V, 12): "intru care (in Adam) toti au pacatuit", in loc de "intrucat toti au pacatuit". Vezi aici

Dacă eu mă iau la bătaie cu un cetăţean, iar acela ajunge în stare gravă la spital, nu înseamnă că el va moşteni acest păcat al meu, că se face vinovat pentru acest păcat al meu, însă urmările păcatului meu le-a moştenit într-o oarecare măsură chiar şi fără să vrea. Ceva asemănător se petrece şi cu urmările păcatului lui Adam sau urmările păcatelor părinţilor, bunicilor, străbunicilor etc asupra noastră chiar dacă faptele păcătoase diferă întrucâtva. Orice păcat aduce lucrarea morţi în lume "pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru." (Romani 6:23)

Nu este vorba, deci, despre moştenirea păcatului în sine sau a vinovăţiei lui Adam, ci despre urmările păcatului care au apărut în firea omenească după căderea lui Adam, însă firea omenească a fost răscumpărată apoi, de către Mântuitorul Iisus Hristos.

"Primul Adam trebuia ca, prin stradania sa personala si prin harul lui Dumnezeu, sa surmonteze divizarile lasate de Dumnezeu. Ceea ce nu a reusit sa faca primul Adam, a reusit Hristos, Care este noul Adam. Astfel, s-a dat posibilitatea ca fiecare om sa depaseasca toate aceste impartiri prin unirea cu Hristos."(ÎPS Hierotheos Vlachos) Vezi aici

[Teodosie]

Mai multe componente distincte in cuprinsul firii omenesti , suflet , trup, duh .
E un mod de a numi omenirea Adamul dar fiecare om e o faptura, fiinta, persoana, distincta si unica.

[tot-Laurentiu]

Frate de câte ori trebuie să-ţi repet? ceea ce este distinct se numeşte persoană, nu fiinţă (ousia).
Fiinţa umană este aceeaşi la toate persoanele umane când ne referim la firea umană, iar fiinţa divină este aceeaşi la toate persoanele divine când ne referim la firea divină.

A spune că mai multe persoane sunt de aceeşi fiinţă/deofiinţă (omooúsios) înseamnă a spune că sunt de aceeaşi substanţă/consubstanţial, de aceeaşi esenţă...

Deci, distincţia dintre persoane nu o dă fiinţa/esenţa, care este aceeaşi pentru toate persoanele, ci o dau însuşirile ipostatice/personale care sunt diferite la fiecare persoană.

"...trebuie să atragem atenţia că, potrivit teologiei Bisericii noastre, nu există ipostas fără esenţă, nici esenţă fără ipostas, ci ipostasul-persoana se defineşte ca esenţă având însuşiri (idiómata)."(ÎPS Ierotheos Vlachos)

"...nu ignorăm faptul că definim ipostasul ca esenţă caracterizată de anumite însuşiri, prin urmare nu se poate vorbi despre prioritatea firii asupra persoanei, nici despre prioritatea persoanei asupra firii." (ÎPS Ierotheos Vlachos)

Domnia ta pui problema dpdv biologic într-un topic cu discuţii despre dogmatică.

[Teodosie]

Conform epxlicatiilor de mai sus:
Mantuitorul este o persoana deofiinta cu Dumnezeu Tatal si cu noi oamenii avand ambele esente divina si umana unite in persoana lui , din acest motiv cea care l-a nascut se numeste Nascatoare de Dumnezeu.

[Mihailc]

În prealabil postat de Teodosie

Conform epxlicatiilor de mai sus:
Mantuitorul este o persoana deofiinta cu Dumnezeu Tatal si cu noi oamenii avand ambele esente divina si umana unite in persoana lui , din acest motiv cea care l-a nascut se numeste Nascatoare de Dumnezeu.

Postez mai jos cele 12 anatemisme ale lui Chiril formulate la Sinodul local din Alexandria din 430 şi parafate la Sinodul ecumenic din Efes (431) ca să-ţi cureţi gândirea de monofizitism hristologic şi platonism antropologic:

I: Dacă cineva nu mărturiseşte că Emanuel este cu adevărat Dumnezeu şi că pentru aceasta Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu; căci a născut trupeşte pre Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl, care S-a făcut trup; să fie anatema.

II: Dacă cineva nu mărturiseşte că Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl S-a unit cu trupul în chip ipostatic şi că unul este Hristos, dimpreună cu trupul Său, acelaşi Adică Dumnezeu şi om laolaltă: să fie anatema.

III: Dacă cineva, în Hristos care este Unul, împarte ipostasurile după unire, legându-le între ele numai cu legătura cea după merit, adică după autoritate şi putere şi nu cu găsirea laolaltă printr-o unire naturală: să fie anatema.

IV: Dacă cineva atribuie la două persoane, sau ipostase, expresiile din Evanghelii şi scrierile apostolice, fie cele rostite de sfinţi asupra lui Hristos, fie cele rostite de El Însuşi cu privire la Sine şi pe unele le leagă în chip deosebit de omul care se înţelege alături de Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl, iar pe altele ca unele ce sunt vrednice de Dumnezeu, numai de Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl: să fie anatema.

V: Dacă cineva îndrăzneşte să spună că Hristos este un om purtător de Dumnezeu şi nu că este Dumnezeu cu adevărat, ca Fiu Unul şi prin natură, întrucât Cuvântul S-a făcut trup şi a fost părtaş la fel cu noi sângelui şi trupului: să fie anatema.

VI: Dacă cineva îndrăzneşte să spună că Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl este Dumnezeul şi Stăpânul lui Hristos şi nu mărturiseşte că El este Dumnezeu şi om laolaltă, întrucât Cuvântul S-a făcut trup, după Scripturi: să fie anatema.

VII: Dacă cineva zice că Iisus este pus în mişcare întocmai ca un om de Cuvântul lui Dumnezeu, şi că bunăvoirea Unuia Născut I-a fost adăugată ca unui altuia, care a existat lângă El: să fie anatema.

VIII: Dacă cineva îndrăzneşte să spună că omul luat de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie dimpreună adorat cu Dumnezeu Cuvântul şi dimpreună preamărit şi că el este dimpreună Dumnezeu, ca ceva deosebit faţă de altceva deosebit (căci cuvântul “dimpreună” adăugat continuu ne sileşte să înţelegem aceasta) şi nu cinsteşte pe Emanuel cu o singură închinare şi nici nu-I înalţă o singură preamărire, întrucât Cuvântul S-a făcut trup: să fie anatema.

IX: Dacă cineva zice că unul Domn Iisus Hristos a fost preamărit de Duhul, folosindu-Se de puterea Lui ca de o putere străină şi că de la El a luat puterea de a lucra împotriva duhurilor celor necurate şi de a săvârşi minuni între oameni şi nu zice dimpotrivă că şi Duhul prin Care a lucrat minunile este propriu Lui: să fie anatema.

X: Sfânta Scriptură spune că Hristos S-a născut arhiereu şi apostol al mărturisirii noastre şi că S-a adus pre Sine pentru noi întru miros de bună mireasmă lui Dumnezeu şi Tatălui. Deci dacă cineva zice că arhiereu şi apostol al nostru nu S-a născut Însuşi Cuvântul cel din Dumnezeu, atunci când S-a făcut trup şi om la fel ca noi, ci un altul, în afară de El şi mai ales un om născut din femeie, sau dacă cineva zice că El a adus jertfă şi pentru Sine Însuşi, iar nu numai pentru noi, căci nu a avut nevoie de jertfă Cel ce nu cunoştea păcatul: să fie anatema.

XI: Dacă cineva nu mărturiseşte că trupul Domnului este făcător de viaţă şi că El este propriu Cuvântului celui din Dumnezeu Tatăl, ci zice ca este al altcuiva de El alături, unit la un loc cu El după merit, adică având numai o locuinţă dumnezeiască şi nu că este făcător de viaţă, după cum am zis, întrucât el a fost propriu Cuvântului care are putere de a face vii toate: să fie anatema.

XII: Dacă cineva nu mărturiseşte că Cuvântul lui Dumnezeu a pătimit în trup şi că a fost răstignit în trup, şi că a gustat în trup moartea, fiind Cel Întâi Născut din morţi, întrucât Dumnezeu este viaţă, şi de viaţă făcător: să fie anatema.

[tot-Laurentiu]

@Mihailc
Pentru a înţelege corect textul de mai sus cred că ar trebui să studieze despre disputele ereziologice de la acea vreme.

@Teodosie
Ambele esenţe, atât cea divină cât şi cea umană, sunt unite pentru totdeauna în Persoana Cuvântului (persoană divină) fără schimbare, fără amestecare, fără despartire (adică nedespreunate), fără împărţire.
Hristos este consubstanţial (de o fiinţă) cu Tatăl şi cu Duhul după natura Sa divină şi consubstanţial (de o fiinţă) cu noi oamenii după natura Sa umană.

"... zămislirea în pântecele Născătoarei de Dumnezeu nu s-a făcut prin sămânţă ci prin creaţie, adică prin puterea creatoare a Duhului Sfânt. Sf. Ioan Damaschin spune că, după "Fie" al Preasfintei Fecioare, Duhul Sfânt a venit la ea, a curăţit-o şi i-a dat puterea de a primi Dumnezeirea Cuvântului şi puterea de a naşte..." (Predici la marile sărbători / ÎPS Hierotheos Vlachos: Ed. Egumenita, pag.310 -312)

Momentul unirii celor două firi în Persoana Cuvântului este acelaşi cu momentul întrupării lui Dumnezeu Cuvântul şi zămislirii în pântecele Născătoarei de Dumnezeu.

Fiul născut din Tatăl nu înseamnă creat!

Naşterea Fiului din Tatăl nu trebuie înţeleasă la fel ca naşterea Sa din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria.

Recomand o lecturare suplimentară despre esenţialism şi personalism, plus alte explicaţii folositoare în aceste articole:

Parintele Sofronie de la Essex: În catolicism principiul impersonal striveşte persoana

Ultima replică a ÎPS Ierotheos Vlachos în controversa cu Mitropolitul Pergamului, Ioannis Zizioulas!

Iată şi o explicaţie a Vlădicăi Ierótheos despre cum trebuie înţeleasă unirea celor două firi în Hristos:
"cele doua firi ale lui Hristos se intrepatrund fara sa isi piarda caracateristicile. Trebuie insa precizat faptul ca intrepatrunderea se face numai de catre firea dumnezeiasca, pentru ca fiind nezidita, aceasta trece prin toate si nimic nu poate sa treaca prin ea. Asadar, intruparea a insemnat unirea si infasurarea celor doua firi, dar numai de catre firea dumnezeiasca, in acelasi fel in care soarele transmite energiile sale catre noi, dar ramane in afara energiilor noastre." Vezi aici

Trebuie precizat totuşi faptul că, nu poate exista nici un fel de analogie, asemănare sau comparaţie între persoanele umane şi Persoanele Divine; cum, de altfel, nu există termeni de comparaţie între creat şi Necreat!

Aici puteţi găsi o predică foarte bună în legătură cu subiectul topicului !