Parintele Arsenie Boca "interzis" ?? stie cineva ceva ?

[oaie_cugetatoare]

Sincer, eu nu stiu pt cine postezi chestiile astea, ca mai pe nimeni nu intereseaza barfele.

[cristirg]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Sincer, eu nu stiu pt cine postezi chestiile astea, ca mai pe nimeni nu intereseaza barfele.

-se vede ca esti oaie necugetatoare,aceasta e invatatura Bisericii,acestea sunt dogmele,si am uitat sa spun ca ultima postare e de pe sit-ul Parintelui Matei Vulcanescu[preot, doctor in teologie],deci sunt cuvintele lui.

-daca nu va intereseaza invatatura Bisericii,dogmele,canoanele..atunci ce va intereseaza,barfa si sa comentati voi ,sa va dati cu parerea...neavand nici studii teologice nici tinand cont de Sfinti si invatatura lor,si a Bisericii ?

[Ioan_Cezar]

Că vedem cu toţii un semn, de pildă un X, e una.
Modul cum interpretăm ceea ce vedem, e alta.

A vedea un semn ţine de fiziologie. Orb doar să nu fii.
A-i găsi un sens, a elabora o semnificaţie, a face o interpretare - asta nu mai ţine de fiziologie ci deja de cultură. Educaţie etc.

Simpla prezenţă a unui semn nu implică automat necesitatea unei singure interpretări, a unei singure poziţii.
Dacă pronunţ un cuvânt sau un şir de cuvinte, asta înseamnă că am un ataşament afectiv faţă de semnificatul indicat de semn? Că promovez ceva? Că am aderat şi susţin?
Dacă spun, bunăoară, CASTRAVETE, asta înseamnă că iubesc castravetele? Iar dacă găsesc scris viperă sau pui de viperă într-un verset biblic, asta înseamnă că oratorul iubea şerpii şi îi preamărea?

Ceea ce a lucrat Arsenie Boca în pictura Drăgănescu este înainte de toate o vastă compoziţie.
S-ar cuveni mai întâi să vedem ce are de spus despre această lucrare un om din domeniul artelor plastice.
Nu am întâlnit până acum o pagină de critică venită din partea catedrei de Artă Sacră de la facultatea de Teologie X sau Y din România sau de aiurea.
Nici de la iconarul nostru de pe forum, cuvânt care ne-ar fi adus, cred, oarecare orientare şi înţelegere.

Un lucru e cert, însă: comentariile spumoase ale celor doi teologi din care s-au dat citate mai sus nu sunt altceva decât abordări superficiale, caraghioase, foarte înguste şi vădit tendenţioase la adresa Părintelui. Stilul bine cunoscut al criticii cu tendinţă, din vremea ceauşismului. Suntem demult sătui de chestiile astea, tovarăşi!...
În fond, oamenii aceştia nu demonstrează nimic, afară doar de faptul că au o tendinţă agresiv-îngustă de a se lua de cine nu-i prea bagă în seamă. Or fi plătiţi bine? Poate da, poate nu, cert e că zgomotul pe care îl fac ei nu are alt impact asupra contemplării şi interpretării lucrării de la Drăgănescu decât ar avea urletul pikamerului de sub geamul meu, care nu mai tace de vreo oră, asupra creşterii unei tufănele în grădina mea de la ţară.

Pictarea lui Ulfila şi a lui Francisc pe pereţii bisericii constituie un act care, dincolo de îndrăzneala lui evidentă (în raport cu stereotipia unor lucrări precedente), îndrăzneală pe care o au întotdeauna artiştii autentici, încă îşi aşteaptă tâlcuirea.

Cert îmi pare, dacă nu mă înşel prea tare, că existenţa unui personaj într-o operă nu garantează nimic prin sine. Aşa cum Biblia e plină de scene crunte şi de personaje odioase, printre care şi stăpânitorul lumii ăsteia, dar rămâne povestea cea mai frumoasă a iubirii şi dreptarul nostru în lupta dintre viaţă şi moarte, aşa şi lucrarea de la Drăgănescu are/este un mesaj care mai întâi trebuie evidenţiat şi abia apoi evaluat.
Problema rămâne deocamdată deschisă şi bine ar fi să auzim şi opinii ale unor cunoscători în domeniu.

Dacă ar voi Mihail să pună câteva cuvinte...

[Mihnea Dragomir]

Citind acest topic (neasteptat de lung) imi dau seama ca ortodoxul roman e un om iertator. Un domnitor poate fi canonizat, nu conteaza ca au ramas marturii si memoria colectiva despre betiile lui, curviile lui, prieteniile lui cu gadele si cu securea. Toate acestea se pot ierta.

Dar totul are o limita. Apai, daca-l pictezi pe Sf. Francisc, asta e, cu adevarat, grav. E o hula impotriva Duhului Sfant. Esti eretic. Schismatic. Apostat. Inselat de draci. Coada de topor a papistilor care s-au rupt de Sfantul Cerularie si nu pricep nici pana azi logica crestinismului pravoslavnicesc. Ce mai, esti usa dinspre miazanoapte prin care intra ecumenismul in Sfanta BOR. Chiar, domle, cum e cu putinta sa pui pe pereti un ingamfat asa cum l-am cunoscut noi pe Francisc asta, ca ma enervez si ma inrosesc numai cand ma gandesc! Eu zic sa nu-l sfinteasca pe agentul Satanei Arsenie, ci sa-i scoata oasele imputite din groapa si se le bage in groapa comuna, turnand var nestins pe ele!

Ma asteptam sa citesc astfel de pozitii pe situri de tip "de veghe patriei" si nu scrise aici, de cei care se vor "traitori".

[gpalama]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Citind acest topic (neasteptat de lung) imi dau seama ca ortodoxul roman e un om iertator. Un domnitor poate fi canonizat, nu conteaza ca au ramas marturii si memoria colectiva despre betiile lui, curviile lui, prieteniile lui cu gadele si cu securea. Toate acestea se pot ierta.

Dar totul are o limita. Apai, daca-l pictezi pe Sf. Francisc, asta e, cu adevarat, grav. E o hula impotriva Duhului Sfant. Esti eretic. Schismatic. Apostat. Inselat de draci. Coada de topor a papistilor care s-au rupt de Sfantul Cerularie si nu pricep nici pana azi logica crestinismului pravoslavnicesc. Ce mai, esti usa dinspre miazanoapte prin care intra ecumenismul in Sfanta BOR. Chiar, domle, cum e cu putinta sa pui pe pereti un ingamfat asa cum l-am cunoscut noi pe Francisc asta, ca ma enervez si ma inrosesc numai cand ma gandesc! Eu zic sa nu-l sfinteasca pe agentul Satanei Arsenie, ci sa-i scoata oasele imputite din groapa si se le bage in groapa comuna, turnand var nestins pe ele!

Ma asteptam sa citesc astfel de pozitii pe situri de tip "de veghe patriei" si nu scrise aici, de cei care se vor "traitori".

Este ceva gresit in logica ta Mihnea.
1. Pacatele mentionate de tine sunt personale. Nu au consecinte asupra bisericii.
2. Inselarea pe care o induce afirmatia ca si Catolicii sunt buni si sa ne unimc cu catolicii este cu adevarat greseala.
Nu se compara una cu alta. Una afecteaza intreaga biserica iar alta doar persoana respectiva.

[gpalama]

În prealabil postat de gpalama

Este ceva gresit in ce zici Mihnea.
1. Pacatele mentionate de tine sunt personale. Nu au consecinte asupra bisericii.
2. Inselarea pe care o induce afirmatia ca si Catolicii sunt buni si sa ne unimc cu catolicii este cu adevarat greseala.
Nu se compara una cu alta. Una afecteaza intreaga biserica iar alta doar persoana respectiva.

Sunt sfinti in muntele Athos care au murit doar pentru a apara invataturi "mici" ale ortodoxiei, chinuiti de catolici.
Lucrurile "mici" ale ortodoxiei nu sunt chiar mici.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de gpalama

Este ceva gresit in logica ta Mihnea.
1. Pacatele mentionate de tine sunt personale. Nu au consecinte asupra bisericii.
2. Inselarea pe care o induce afirmatia ca si Catolicii sunt buni si sa ne unimc cu catolicii este cu adevarat greseala.
Nu se compara una cu alta.

Duminica am auzit un banc bun.
La Scoala de Fete Sf Maria condusa de Congregatia Inimii Neprihanite, batrana sora superioara le intreaba pe eleve ce vor sa se faca dupa ce termina scoala. Raspunsuri normale, pana cand se ridica o eleva si declara ca vrea sa se faca prostituata.
-"Cuuuuum ? Ce-ai spus ?!?!" intreba sora superioara cu o privire apriga.
-"Am spus ca vreau sa ma fac PROSTITUATA! Pros-ti-tu-a-ta."
-"Aha, Slava Cerului ca n-am auzit bine!", se lumina sora superioara, "Intelesesem ca vrei sa te faci protestanta".


De ce l-am luat, oare, ca pe un banc, din moment ce vad ca sunt multi care asa gandesc ?

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de cristirg

-se vede ca esti oaie necugetatoare,aceasta e invatatura Bisericii,acestea sunt dogmele,si am uitat sa spun ca ultima postare e de pe sit-ul Parintelui Matei Vulcanescu[preot, doctor in teologie],deci sunt cuvintele lui.

Una (dar si fundamentala) din invataturile Bisericii, este smerenia.Regula pe care atat tu cat si acele clipuri o incalca flagrant.Smerenia previne barfa, care nepotolita duce la sminteala.

-daca nu va intereseaza invatatura Bisericii,dogmele,canoanele..atunci ce va intereseaza,barfa si sa comentati voi ,sa va dati cu parerea...neavand nici studii teologice nici tinand cont de Sfinti si invatatura lor,si a Bisericii ?

Frumoasa autocaracterizare iti faci. E un pas inainte. Keep going.
Dar nu schimba datele problemei: de ce postezi chestii, care pe nimeni(
care frecventeaza acest topic) nu mai intereseaza? iar trei sferturi
au si renuntat la a-le mai citi ?

[cristirg]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Una (dar si fundamentala) din invataturile Bisericii, este smerenia.Regula pe care atat tu cat si acele clipuri o incalca flagrant.Smerenia previne barfa, care nepotolita duce la sminteala.

Frumoasa autocaracterizare iti faci. E un pas inainte. Keep going.
Dar nu schimba datele problemei: de ce postezi chestii, care pe nimeni(
care frecventeaza acest topic) nu mai intereseaza? iar trei sferturi
au si renuntat la a-le mai citi ?

-a nu se cofunda smerenia cu tacerea, lasitatea,acceptarea tacita a ereziilor,ecumenismului...
-daca nu intereseaza pe nimeni dogmele,canoanele sinoadelor,ceea ce au zis Sfintii..atunci nu stiu de ce mai cauta pe un sit ortodox.

[cristirg]

http://www.crestinortodox.ro/drept-b...pul-69961.html

"Canoanele icoanei si scopul lor

Reprezentarea lui Hristos este o sarcina de temut. La fel este si in ceea ce priveste reprezentarea omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu. Se cuvine sa nu-i falsificam catusi de putin trasaturile, riscand in felul acesta sa cadem in caricatura.
Si calcarea in picioare a chipului omului inseamna o jignire adusa lui Dumnezeu. De aici si exigenta Bisericii Rasaritului ca pictorii de icoane sa se conformeze unui ansamblu de canoane, calauze si paveze care garanteaza o continuitate si o unitate doctrinara mai presus de frontiere.
Definita in mod canonic, tema icoanei nu e de competenta artistului. La fel si simbolismul ei. Diferita de arta profana, unde simbolismul se exprima prin alegorie, tema icoanei nu va putea fi rodul unei gandiri intelectuale, deoarece ea reveleaza in mod spontan taina pe care a reprezentat-o. Mai mult, icoana traieste din aceasta realitate si nu se intelege decat din interior, ridicand un colt al voalului realitatii duhovnicesti dincolo de orice formulare verbala."

In 787, cel de al VII-lea Sinod Ecumenic decreteaza in acest sens urmatoarele: "De pictor depinde numai aspectul tehnic al lucrarii, dar intregul ei plan, dispozitia si compozitia sa apartin si depind de Sfintii Parinti intr-un chip foarte limpede" (Niceea II, 6, a, 252 C).

Iar in 1551, sinodul de la Moscova declara: "Arhiepiscopii si episcopii din toate orasele si manastirile din eparhiile lor, trebuie sa poarte de grija pictorilor de biserici si sa le controleze lucrarile".

Astfel, primele modele, ca si operele celor mai mari pictori de icoane au fost instituite ca exemple. La sinodul de la Moscova mai sus mentionat, icoana Sfintei Treimi pictata de Rubliov este propusa ca "model desavarsit"
Aceasta explica faptul ca iconografii dispun in mod progresiv de manualele care dau indicatii precise cu privire la maniera de a picta si de a reproduce trasaturile sfintilor. Manualul cel mai cunoscut ramane cel al calugarului atonit Dionisie de Furna [Erminia picturii bizantine] intocmit in secolul al XVII-lea la cererea calugarilor din Athos."

"Pictorul de icoane trebuie sa fie smerit, bland, evlavios, sa nu palavrageasca, sa nu rada peste masura, sa nu fie certaret, nici invidios, nici betiv, nici hot, el trebuie respecte curatia duhovniceasca si trupeasca"

Marturia unui pictor de icoane contemporan, d-na FortunatoTheokretov, pare sa capete aici un interes cu totul aparte si ne lamureste cu privire la posibilitatile actuale in acest domeniu: "Ratiunea de a fi a icoanelor este aceea de a sluji atat lui Dumnezeu cat si omului. Icoana este o fereastra prin care poporul lui Dumnezeu, Biserica, contempla imparatia lui Dumnezeu; si, pentru acest motiv, fiecare linie, fiecare culoare, fiecare trasatura a fetei capata un sens.
Canonul iconografic, formulat de-a lungul secolelor nu este o inchisoare care ar priva artistul de elanul sau creator, ci pastrarea autenticitatii a ceea ce este reprezentat. In aceasta consta Traditia. Atunci cand sunt pictati Sfantul Petru, Sfantul Pavel, Sfantul Ioan Hrisostom, Sfantul Serafim si toti ceilalti sfinti, vrem sa fim siguri ca au fost pictati in traditia Bisericii, asa cum ii cunoaste si cum ii pastreaza Biserica in memoria ei vie. De aceea, nu avem nici un motiv sa schimbam fata vreunui sfant sau vreuna din caracteristicile lui, tipul vesmintelor sau culoarea.
De asemenea, nu exista nici cel mai mic motiv sa schimbam stilul reprezentarii, atata timp cat nu am gasit un mijloc mai bun de a exprima prin pictura un trup devenit vehicul al Duhului Sfant. Bizantinii au reusit sa puna la punct formula potrivita pe care o cunoastem si pana acum, toate celelalte incercari de infatisare a ideii de trup transfigurat au esuat. Atata timp cat cultul ortodox este in mod fundamental bizantin, va fi de neconceput ca arta lui vizuala sa fie de expresie diferita" (Extras dintr-o conferinta).