Sensul suferintei

[Bianca1994]

În prealabil postat de florin.oltean75

Sensul suferintei nu are sens fara o logica a suferintei.

Logica suferintei este una din intrebarile existentiale fundamentale pe care si-o pune fiecare om atunci cand sufera.

De ce eu sufar aceasta?
De ce mie mi se intampla aceasta?

De ce suferi tu? suferiti voi?

De ce sufera el/ea/ei?

Este firesc sa incercam sa cautam o explicatie logica la un fenomen atat de prezent in viata noastra.

Asa cum incercam sa ne dam seama de ce ploua sau fulgera. Sau de ce avem pe cerul noptii superluna.

A lasa aceasta intrebare fara niciun raspuns logic este ca si cum am ignora intelegerea trasnetelor. Orice nu este inteles adecvat ne poate lovi in orice moment.

Crestinismul afirma ca suferinta a intrat in lumea oamenilor prin naivitatea lui Adam. Daca n-ar fi fost naiv, Adam nu cadea in neascultare.

Astfel, un principiu esential al crestinismului este faptul ca Dumnezeu pedepseste o persoana pentru greselile savarsite de alta.

Aceasta pedeapsa se propaga de la caderea protoparintilor pana la Inviere si continua cu miliarde de suflete si dupa Inviere.

Invierea nu a putut restaura trupurile fizice in trupuri edenice asa cum au fost ele inainte de Amagire.

Acestea continua sa flamanzeasca, sa inseteze, sa ispiteasca sufletul, sa se imbolnaveasca si sa putrezeasca.

Spre deosebire de crestinism, budismul postuleaza ca orice suferinta ar resimti o persoana, oricat de insignifianta, aceasta se datoreaza ei si numai ei in exclusivitate.

Un suflet schimba neincetat trupuri, nu neaparat pamantene, pot fi trupuri de iad sau edenice. Atata vreme cat sufletul nu cunoaste Adevarul, acesta nu va afla niciodata odihna, este condamnat la suferinta neintrerupta, pentru ca toate trupurile pe care le imbraca sunt in fapt in natura suferintei, nu in natura Nepatimirii/Adevarului.

Deci budismul afirma ca orice suferinta am resimti aceasta nu este altceva decat efectul unui pacat personal anterior. "Plata pacatului este suferinta".


======================

Toti copiii sufera fara exceptie.
Pentru ca fiecare batran are in sufletul lui copilul care a fost candva.

„Astfel, un principiu esential al crestinismului este faptul ca Dumnezeu pedepseste o persoana pentru greselile savarsite de alta.” -Chiar asa ? Adica ,vreti sa spuneti ca Dumnezeu ma pedepseste pe mine pentru pacatele vecinului meu ?Nu cred...
In ultima parte ati spus ca sufletul imbraca mai multe trupuri.Va referiti aici la reincarnare ?