Cei multi...

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

. Dilema-i următoarea: când este o faptă bună cu adevărat bună? După ce criterii o evaluăm ca "bună"? Criteriul după care se consideră îndeobşte o faptă ca fiind bună e satisfacerea nevoilor momentane, presante sau considerate valoroase pentru viitor... Ei, şi iată cum încep complicaţiile, întrucât nu orice satisfacere a nevoilor e bună şi nu orice nevoie merită atenţie şi satisfacere etc. Şi în ce perspectivă vedem folosul ori binele faptei? Apoi, unele fapte, cum ar fi de pildă pedepsirea severă sau chiar omorul, au fost poruncite chiar de Dumnezeu. Deci?...)

Fără discernământ, faptele considerate bune pot duce la dezastru. Şi iarăşi, ajunşi în acest punct, discuţia poate redeveni nesfârşită....

O fapta buna este atunci cand e facuta din toata inima ,fara ezitare, fara calcul, din dorinta imediata de a servi pe celalalt . E posibil ca pentru beneficiar sa nu fie foarte productiv acel ajutor : de exemplu ,daca cineva iti cere ajutor la o problema de servici in mod repetat ,poate ar fi mai bine sa il lasi sa se chinuie putin sa o resolve,nu sa il ajuti de fiecare data. Dar pentru cel care ofera ajutorul sigur e bine,pentru sufletul sau,pentru ca se invata a isi depasi comoditatea,indiferenta ba chiar sila de oameni.
Nu efectele faptei ma intereseaza in primul rand,nu ce face cersetorul cu banii primiti ,ci disponibilitatea celui care efectueaza fapta de a nu trece indifferent, de a nu avea o inima moarta

Sunt nenumarate exemple in NT care arata ca asa trebuie sa fie faptele,izvorate din inima, si cu surplus de bunavointa:"daca iti cere cineva sa mergi cu el o mila , mergi doua"
Nu se zice: cerceteaza de ce celalt iti cere sa il insotesti o mila ,caci asa ti-ai paraliza puterea sufletului de a reactiona la ceilalti . Se zice insa:da-i cwe a cerut si mai mult decat atat,pentru ca asa arata ca nu te indoiesti de nevoia lui, ca te pui in locul lui ,ca si cum ar fi nevoia ta

In lumea larga, aceasta e regula de baza ,iubirea, chiar daca nu exista credinta.
Cat de pesimisti am fi si am plange aceasta lume ,daca o privim foarte atent,mai ales in colectivele de oameni unde credinta e ignorata total (poate ea e ascunsa totusiu in sufletele unora din ei) ,constatam totusi cu uimire ca vedem exemple mici dar impresionante de iubire. Oamenii acestia pe care noi ii punem in statistici la necredinciosi ,care nu ne ies la socoteala duminica la biserica,cand numaram numai babe in biserica, oamenii acestia multi, au totusi legatura iubirii in relatiile lor. Si multi din cei credinciosi ar avea de invatat din iubirea si respectful dintr-o familie de tigani (nu zic de ce fac ei in afara familiei).

In nici un caz nu zic ca este o iubire deplina si desavarsita,caci nu constientizeaza ca vine de la Dumnezeu ca este in legatura cu El,si ca are nevoie de harul sau . Poate e o iubire instinctiva. Dar nu e deloc mai putin valoroasa decat iubirea educata,care e constienta ca are legatura cu Dumnezeu. De multe ori imi iau puterea de a iubi,de la acesti oameni nedusi la biserica. Pentru ca ,generozitatea lor este pura si necalculata...

Daca nu ar fi asa ,daca nu ne am bucura si nu am lauda aceasta iubire underground,fara reguli , lumea ar fi cu adevarat un iad ,si din aceasta masa de necredinciosi nu ar rasari cele cateva procente de credinciosi ,asa cum iconomia dumnezeiasca randuieste
Si nu ar fi ca un exemplu viu , pentru cei care se considera credinciosi ,ca sa nu uite niciodata ,ca si cel mai dispretuit necredincios poate avea inima mai deschisa decat ei,si ca la acest punct nu poate fi pacalit nici Dumnezeu,nici cei din jur.

Iubirea este alfa si omega, inceputul nostru ca oameni ,si sfarsitul nostru ca dumnezei