Faptele bune - in lumina ortodoxiei

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Tot ce zic trebuie privit relativ la o stare opusa inferioara , precum si in evolutie
Sa ma explic : bunatatea la care fac referire este in contradictie cu rautatea care prea adesea caracterizeaza relatiile umane . Nu poti nega rautatea,caci o intalnim peste tot,dar nu poti nega nici anumite atitudini exemplare ,'bune' , ale semenilor nostril. Acesta e intelesul ,relativ, adica o atitudine mai buna decat o abordare egoista ,agresiva . Nu este intelesul absolut , la care numai Dumnezeu sau prin Dumnezeu avem acces

Priveste sfantul. Acesta tace desi stie privind omul, ce ascunde inima lui: ii stie bunatatea dar ii stie si pacatul. Si totusi tace cu iubire ingaduitoare. Il binecuvinteaza pe om si se roaga pentru el.

Deseori m-a framantat intrebarea: cum sa ma raportez, ce atitudine sa adopt fata de omul din fata mea? aratandu-i pacatul , laudandu-i bunatatea? am vazut ca lumea din lume se supara la aratarea pacatului si se bucura la lauda bunatatii. este o mare suferinta sa privesti duhul lumii din lume si o mare bucurie sa privesti bunatatea din lume. insa mai mereu este suferinta. caci pacatosi fiind si constienti fiind de pacatul nostru si al lumii, suferim.
este nevoie de o tacere plina de rugaciune pentru omenire. si iubire. caci ce este spus mai mult de atat, despre taine, mantuire, traire pentru dobandirea Harului, la omul care nu este inca la masura intelegerii acestora, este spus degeaba si este inteles complet gresit.

da, aveti dreptate. este nevoie de o atitudine mai buna:tacuta insa plina de faptele iubirii - cea mai de pret fiind rugaciunea si exemplul personal.