Faptele bune - in lumina ortodoxiei

[iustin10]

Cu ce difera faptele bune facute prin har de cele facute in mod uzual de orice om?
Cu nimic as putea zice ,caci ajutorul dat unui om e acelasi si de la un crestin imbunatatit si de la un om milos oarecare,care face totul din simpla mila
Omul milos ,chiar fara a fi crestin,mai are si avantajul ca nu face din vreo constringere ceea ce face,ci din mila pura ,si iubire pura a naturii umane ,care este supusa la cadere in cel ce are nevoie de ajutor
Crestinul o face,cel putin la inceputurile lui,pentru ca stie ca trebuie sa faca binele

Dar apoi comparatia incepe sa fie in favoarea harului.
Harul are menirea de a face din cei rai la suflet , asa cum poate fi un crestin la inceputul drumului sau ,un om imbunatatit , care sa isi inmoaie inima , cu ajutorul lui Dumnezeu
Deci harul poate deschide orice usa,oricat ar fi de ferecata in egoism si rautate .
Crestinul are apoi o privire mai larga a iubirii . El nu mai iubeste doar pe omul care e in nevoie, ci il descopera si pe Dumnezeu in nevoia aproapelui. Crestinul invata dogmatica ,din orice fapta buna care ii e dat sa o faca.
In plus , harul duce la modestie,la smerenie,care face floarea virtutilor si mai frumoasa, caci stim ca noi suntem rai din fire,si nimic nu facem bun, si doar harul lui Dumnezeu lucreaza in noi. Deci crestinul stie ca este rau , si tot binele care il face ,il face numai cu ajutorul lui Dumnezeu.
In fine ,harul poate duce la treapta desavarsirii,acolo unde sunt sfintii. Problema cu faptele bune este ca sunt greu de gasit si identificat ,desi sunt mereu la indemina noastra,pentru ca inima noastra impietrita nu e dispusa sa daruiasca. Sfintii tocmai asta fac : resusesc sa vada frumusetea in jurul lor, sa isi deschida inima cu totul,fara a mai conta ei , sa dispara rusinea,teama si alte piedici . Si astfel reusesc sa faca fapte mult mai profunde,mai pilduitoare si mai placute lui Dumnezeu. Practic sfintii, se lasa in mana harului,si atunci chipul lui Hristos se arata prin ei ,intregii lumi.

Sa ne dorim sa capatam harul , dar sa nu dispretuim calitatea unei fapte uitandu-ne la fata celui ce o face ,la ce credinta stabilim noi ca are , ci sa fim corecti si sa judecam omul dupa inima care o arata in aceea fapta,asa cum ne cere si Domnul,si nu dupa vreo eticheta.
Ca sa nu ne trezim ca luptam impotriva lui Hristos prin pacatul mandriei ,cand noi insine recunoastem ca nu suntem capabili sa facem binele ,dar judecam pe altii ,ca si cum nici altii nu pot . Si astfel,din cauza ca noi nu putem face binele ,spunem si despre aproapele acelasi lucru : << Ia -ti darul tau inapoi,prefer sa mor de foame, caci toti suntem neputinciosi, si nu cumva tu sa faci o fapta buna cu mine >>