De ce ,,marire" si nu ,,slava"?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de antoniap

De ce se incearca astazi in bisericile ortodoxe sa se inlocuiasca ,,slava" cu ,,marire"? Nu neaparat in Ardeal... Numai din motive culturale? Daca renuntam la ,,slava" pe motiv ca provine din rusa, atunci sa renuntam si la verbul ,,a iubi", ca tot din rusa provine... Si mai avem si alte cuvinte imprumutate din rusa. De ce nu renuntam la ele?

Dacă recitim distincţiile precizate în postarea lui Ovidiu, descoperim că sunt situaţii când e binevenit termenul slavă (şi nu mărire), după cum sunt situaţii când mai degrabă folosim mărire (şi nu slavă). O cere contextul semantic şi "logica" teologhisirii.
Sunt şi situaţii când termenii pot fi folosiţi ca sinonimi, alegerea unuia ţinînd acum de o preferinţă secundară (sonoritate, obiceiul/tradiţia locului etc.).
Slavă deschide duhul nostru către Lumină, Lumina taborică (şi alte câteva destinaţii precizate în postare).
Mărire când duhul caută micşorarea smerită etc. Zice acolo tot, dacă cercetaţi cu atenţie.
Cred că nuanţările acestea sunt foarte potrivite şi chiar necesare.
Fiecare termen la locul şi momentul potrivit, altfel scăpăm anumite înţelesuri.

Problema nu se pune, cred, de a prefera un termen sau altul în detrimentul celuilalt. (nu e unul "bun" şi altul "rău"; nu practicăm absolutismul)
Ci de a folosi termenul potrivit, la locul şi momentul potrivit. Alternăm termenii cu flexibilitatea cuvenită.