Ce cautam in Consilul Mondial al Bisericilor?

[Mihailc]

Prezenţa BOR în CMB este inerţială în acest moment. Instituţia respectivă pare să fi eşuat în încercarea de a găsi numitorul comun al tuturor confesiunilor ce-şi spun creştine, iar prezenţa ei în spaţiul public nu mai atrage atenţia nimănui. Ultimul mare pretext ideologic, alianţa împotriva secularizării globaliste, a fost subminat de alegerea aripii protestante şi neoprotestante de a se seculariza masiv.

O prezentare accesibilă, dar bine structurată, a istoriei CMB din multiple puncte de vedere găsiţi în cartea lui Christos Yannaras, "Adevărul şi unitatea Bisericii":



Unitatea Bisericii este Har – harismă a lui Dumnezeu pentru oameni: i se dăruieşte omului, la fel cum i se dăruieşte viaţa în fiecare clipă, existenţa prin naşterea firească, aşa cum i se dăruieşte lumea în toată splendoarea ei; toate sunt daruri potenţiale. Unitatea Bisericii este har, harismă şi posibilitatea ca omul să participe la viaţa lui Dumnezeu, înfăptuind, în acest fel, adevărul şi autenticitatea lui existenţială.
Omul intră în realitatea comuniunii eclesiale prin intermediul marelui şi iniţiatorului dar al Botezului; participă la respiraţia trupului, care este rugăciunea Bisericii; se lasă condus de rugăciunea sfinţilor, se roagă cu rugăciunile lor... Se hrăneşte din potirul Cuminecăturii, din aceleaşi merinde cu care s-au hrănit mii de martiri şi mărturisitori: darul Trupului şi Sângelui lui Hristos, pâinea şi vinul care unesc cerul cu pământul.
Euharistia uneşte existenţa noastră dezbinată şi firea noastră fărâmiţată, viaţa noastră biologică şi viaţa noastră duhovnicească, pe cei vii şi pe cei adormiţi, pe păcătoşi şi pe sfinţi „într-o unitate dumnezeiască de cuget, într-o singură şi unică suflare”.

Analiza se opreşte la nivelul anilor 80', dar este extrem de utilă pentru o bună introducere în problematica CMB, mai ales că include şi argumente teologice profunde împotriva presupusei coerenţe dogmatice pancreştine pe fundamentul căreia CMB şi-a construit raţiunea de a fi.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Prezenţa BOR în CMB este inerţială în acest moment. Instituţia respectivă pare să fi eşuat în încercarea de a găsi numitorul comun al tuturor confesiunilor ce-şi spun creştine, iar prezenţa ei în spaţiul public nu mai atrage atenţia nimănui. Ultimul mare pretext ideologic, alianţa împotriva secularizării globaliste, a fost subminat de alegerea aripii protestante şi neoprotestante de a se seculariza masiv.

O prezentare accesibilă, dar bine structurată, a istoriei CMB din multiple puncte de vedere găsiţi în cartea lui Christos Yannaras, "Adevărul şi unitatea Bisericii":



Unitatea Bisericii este Har – harismă a lui Dumnezeu pentru oameni: i se dăruieşte omului, la fel cum i se dăruieşte viaţa în fiecare clipă, existenţa prin naşterea firească, aşa cum i se dăruieşte lumea în toată splendoarea ei; toate sunt daruri potenţiale. Unitatea Bisericii este har, harismă şi posibilitatea ca omul să participe la viaţa lui Dumnezeu, înfăptuind, în acest fel, adevărul şi autenticitatea lui existenţială.
Omul intră în realitatea comuniunii eclesiale prin intermediul marelui şi iniţiatorului dar al Botezului; participă la respiraţia trupului, care este rugăciunea Bisericii; se lasă condus de rugăciunea sfinţilor, se roagă cu rugăciunile lor... Se hrăneşte din potirul Cuminecăturii, din aceleaşi merinde cu care s-au hrănit mii de martiri şi mărturisitori: darul Trupului şi Sângelui lui Hristos, pâinea şi vinul care unesc cerul cu pământul.
Euharistia uneşte existenţa noastră dezbinată şi firea noastră fărâmiţată, viaţa noastră biologică şi viaţa noastră duhovnicească, pe cei vii şi pe cei adormiţi, pe păcătoşi şi pe sfinţi „într-o unitate dumnezeiască de cuget, într-o singură şi unică suflare”.

Analiza se opreşte la nivelul anilor 80', dar este extrem de utilă pentru o bună introducere în problematica CMB, mai ales că include şi argumente teologice profunde împotriva presupusei coerenţe dogmatice pancreştine pe fundamentul căreia CMB şi-a construit raţiunea de a fi.

Interesantă carte. Dar cum de analiza se opreste la anii '80? În ce an e apărută cartea?
Nu mai este si un "va urma" - despre anii tulburi care ne bântuie în prezent !? :)

În altă ordine de idei, Yannaras este pro CMB ? De pe ce pozitie face analiza?

[Mihailc]

În prealabil postat de mirela.t

Interesantă carte. Dar cum de analiza se opreste la anii '80? În ce an e apărută cartea?
Nu mai este si un "va urma" - despre anii tulburi care ne bântuie în prezent !? :)

În altă ordine de idei, Yannaras este pro CMB ? De pe ce pozitie face analiza?

Cartea a fost reeditată, într-o ediţie a doua cu adăugiri, la începutul anilor '80, prima ediţie fiind publicată în anul 1977. La vremea respectivă a fost un best seller în lumea ortodoxă, întrucât nimeni până atunci nu îndrăznise să critice, de pe poziţii ecleziologice ferme, ecumenismul instituţionalizat promovat de "internaţionala" CMB. Anii tulburi din prezent nu sunt nici pe departe mai cenuşii comparativ cu deceniile şapte şi opt ale secolului trecut. Fiecare epocă are tulburări specifice şi poate fi evaluată corect numai în contextul ei, iar din punct de vedere a mentalităţii dominante în lumea ortodoxă, perioada în care a apărut "Adevărul şi unitatea Bisericii" nu era sub nicio formă mai limpede decât epoca noastră, ba chiar dimpotrivă: ecumenismul politizat era la modă, ideile critice întâmpinau adversităţi pasionale din partea ierarhiei, identitatea ortodoxă ajunsese o ofertă printre altele la bursa religiilor, teologii "profesionişti" dormitau într-o inerţie a formalismelor academice...pe scurt, nu era deloc o perioadă la care să ne raportăm ca nişte decadenţi.
Poziţia lui Yannaras nu este favorabilă CMB, dar el preferă abordarea ecleziologică cu argumente solide apologeticii superficiale, arătând convingător că unitatea creştinilor nu se poate realiza sacrificând adevărul credinţei revelat de viaţa teandrică Bisericii lui Hristos. Fără să fie un apărător al ortodoxismului de ghetou specific antiecumenismului contemporan, el pledează pentru iconicitatea adevărului Bisericii şi nu pe argumentele raţionaliste rigide folosite de apologeţi în dezbateri interconfesionale, avertizând că ortodoxia nu este o ideologie printre altele, ci unicul mod de existenţă în măsură să ridice ontologic umanitatea la demnitatea împărătească instituită prin Întrupare. De-a lungul timpului, tezele profesorului grec au fost confirmate cu asupra măsură de convertiţi, în marea lor majoritate atraşi de experienţa Bisericii în toate formele ei şi nu de propaganda apologetică sau de expuneri savante în măsură să satisfacă logica veacului acestuia.

http://www.danionvasile.ro/blog/docu...rgiei-din-cmb/

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Cartea a fost reeditată, într-o ediţie a doua cu adăugiri, la începutul anilor '80, prima ediţie fiind publicată în anul 1977. La vremea respectivă a fost un best seller în lumea ortodoxă, întrucât nimeni până atunci nu îndrăznise să critice, de pe poziţii ecleziologice ferme, ecumenismul instituţionalizat promovat de "internaţionala" CMB. Anii tulburi din prezent nu sunt nici pe departe mai cenuşii comparativ cu deceniile şapte şi opt ale secolului trecut. Fiecare epocă are tulburări specifice şi poate fi evaluată corect numai în contextul ei, iar din punct de vedere a mentalităţii dominante în lumea ortodoxă, perioada în care a apărut "Adevărul şi unitatea Bisericii" nu era sub nicio formă mai limpede decât epoca noastră, ba chiar dimpotrivă: ecumenismul politizat era la modă, ideile critice întâmpinau adversităţi pasionale din partea ierarhiei, identitatea ortodoxă ajunsese o ofertă printre altele la bursa religiilor, teologii "profesionişti" dormitau într-o inerţie a formalismelor academice...pe scurt, nu era deloc o perioadă la care să ne raportăm ca nişte decadenţi.
Poziţia lui Yannaras nu este favorabilă CMB, dar el preferă abordarea ecleziologică cu argumente solide apologeticii superficiale, arătând convingător că unitatea creştinilor nu se poate realiza sacrificând adevărul credinţei revelat de viaţa teandrică Bisericii lui Hristos. Fără să fie un apărător al ortodoxismului de ghetou specific antiecumenismului contemporan, el pledează pentru iconicitatea adevărului Bisericii şi nu pe argumentele raţionaliste rigide folosite de apologeţi în dezbateri interconfesionale, avertizând că ortodoxia nu este o ideologie printre altele, ci unicul mod de existenţă în măsură să ridice ontologic umanitatea la demnitatea împărătească instituită prin Întrupare. De-a lungul timpului, tezele profesorului grec au fost confirmate cu asupra măsură de convertiţi, în marea lor majoritate atraşi de experienţa Bisericii în toate formele ei şi nu de propaganda apologetică sau de expuneri savante în măsură să satisfacă logica veacului acestuia.

Mult›umesc frumos de răspuns.
Mi-am mai completat imaginea si contextul -
în sperant›a că într-o bună zi poate ajunge s™i la noi cartea ..