Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[iustin10]

Cand nu intelegi care e pacatul tau,il arunci la celalalt.
Celalat e pacatos ca sta la birt si bea(poate nu peste masura), ca sta la taclalale prea mult,ca e adventist, ca e hindus , ca merge in cluburi ,poate ca mai ia si o tigara .
Iata o lume plina de pacatosi ,in care ce face eu, 'credinciosul' ? Slalom printre ei,ca nu cumva sa ma atinga sa imi pateze haina mea curata. Eu tin bine de talantul meu ,il ingrop cat mai adanc,ca sa ajung cu el la capatul cursei . Unde voi preda fericit acest talant Stapinului,si voi constata uimit ca nu a fost de ajuns.Chiar nu intelegeti ca daca nu porti inca 10 talanti dupa tine ,nu ai facut mare lucru in viata asta? Daca nu ti se descopera in CV ca ai sprijinit un betiv, ca ai ascultat un hindus si i-ai zis 2 vorbe despre Hristos, ca nu ai alungat un drogat, ca nu ai facut un adventist sa vada ca ortodoxia nu echiar asa neagra cum ii e prezentata lui ,inseamna ca nu ai facut asa multe in viata . Ai fost corect,ai respectat tot ce trebuia sa respecti,dar nu ai stiut sa iubesti omul,asa cum Hristos l-a iubit.
Nu dogmele ratacite trebuie sa le iubim, caci noi avem un singur Domn si acela e Hrsitos. In fiecare clipa a vietii noastre nu trebuie sa uitam de Hristos .Si bineinteles ca nu il vom da pe El, pentru hinduism , sau pentru alte erezii . Si nu vom renunta la dorinta noastra de a ne curati in Domnul,pentru diversele pacate ale lumii : droguri,lacomie,curvie,betie sau alte rataciri. Chiar asa slabi va simtiti in credinta,incat sa credeti ca asa usor veti renunta la Domnul pentru diferitele tentatii ale lumii?
Dar oamenii rataciti trebuie sa ii iubim,oricat de striviti ar fi de pacate sau de necunoasterea lui Hristos.
Nu stiti oare ca Stapanul nostru a lasat 99 de oi sanatoase ,si a alergat pe munti pentru a gasi o singura oaie ratacita ?Si mai mare bucurie a avut pentru aceea oaie gasita,decat pentru cele 99 care nu se ratacisera.
Eu nu zic ca noi vom intoarce vreodata pe cineva din drumul sau. Pentru aceasta ar trebui sa fim desavarsiti noi insine . Dar putem face niste lucruri :
- Sa imprastiem picaturi de dragoste ,atat cat putem,catre acesti oameni napastuiti si robiti,ca ei sa se intrebe : oare de unde stiu acestia sa se jertfeasca pe sine si sa ne inteleaga ? oare cine este Dumnezeul lor care ii face sa se aplece spre singurateta noastra?
-Sa ne modelam noi insine . Sa invingem repulsia care o avem fata de oameni . Sa ne corecatm egoismul de a ne vedea doar de drumul nostru . Sa invatam sa ne deschidem sufletele catre ceilalti.Sa invatam sa fim combativi si astfel sa ducem mesajul lui Hristos,acolo unde nu ar putea ajunge.
-Sa respectam astfel eforturile Domnului nostru ,care vrea sa secere de unde nu a semanat,si care asteapta pe toti oamenii sa vina la El.

Viata de zi cu zi,printre oameni, e doar o continuare a vietii in Hristos ,si trebuie sa facem cu oamenii ceea ce si Hristos a facut : a ajutat pe cel cazut , a mangaiat pe cel disperat, a dat hrana celui flamand de cuvintele adevarului .
Avem de ales: ori sa stam in manastiri si candela sufletului nostru sa lumineze lui Dumnezeu prin asceza si iubire cu fratii in credinta ,ori sa stam in lume ,si sa luminam intre oameni,pentru ca oameni sa vada lumina lui Hrisots in noi ,si sa laude pe Domnul. Nu e de ajuns sa ne purtam corect,trebuie sa si aducem roada in plus Domnului . Si toate acestea sa nu le facem singuri,dupa mintea noastra ,ci cerand in permananta ajutorul Domnului,sa ne invingem patimile meschine care ne opresc sa ne deschidem catre ceialalti ,si sa ne ajute sa daruim dragoste in jur,nu dupa mintea noastra ,ci dupa harul nestiut al Sau.

Ce mi se reproseaza sunt doar atitudini extreme,care eu nu le-am sustinut: sa adopti credinta celuilalt , sau sa faci pacate impreuna cu celalalt,ca sa ii arati cat de mult tii la el.
Chiar daca faci pacate,caci uneori mai gresesti,trebuie sa te ridici impreuna cu acela care te-a facut sa cazi , si sa vada si acela ca doar Hristos este salvarea noastra , nu eu ,ca prieten neputincios al lui, si nici el, ca obiect al unei dragoste individualiste ce i-o port ,lipsite de Hristos.

[Mosh-Neagu]

Iustin, am zis ca nu mai intervin, fiindca acolo unde omul se incapataneaza sa dea nuante personale unor principii clare pentru toata lumea, e inutil si chiar riscant sa insisti. Cu tine cred ca am facut doua incercari. Aceasta este ultima, si sa ma ierti ca indraznesc sa ma amestec.
E adevarat, tu pretinzi ca esti dispus sa accepti, sfaturi si idei, dar realitatea este alta, din pacate.
Cine te roaga sa cauti tu, prin proprie alegere, sa indrumi pe calea cea buna pe altii mai slabi decat tine? Nu stim noi cum lucreaza Dumnezeu! Cand cineva are nevoie de sfatul nostru, va aparea in viata noastra pur si simplu. Sectarii bat pe la usi sa faca prozeliti, dar cine-i roaga sa faca asta, Dumnezeu? Unde? Dragoste cu de-a sila, nu se poate. Care vor sa fie printre "cei alesi", trebuie sa decida ei insisi, nu sa-i convingem noi, slabi si ignoranti, total lipsiti de harul acela prin care Cuvantul sa plece din inima si sa se aseze unde trebuie, cum trebuie si sa dea rod bun. Drumul meu este oranduit cumva, iar eu trebuie sa pastrez cararea, nu sa ma abat prin locuri "otravite" pentru a sfida propriile limite, considerandu-ma... vaccinat. Pe langa ca diavolul se amuza de naivitatea noastra, este cu totul penibil sa credem ca l-am putea provoca si sa-l mai si invingem. Ispita vine singura spre noi, nici nu e nevoie s-o cautam. E greu sa-i facem fata, dar e altceva cand vine, nu cand o zgandaram noi, ca si cum am avea putere mai mare si mai ales vre-un merit special...
In mesajul anterior in care ti-am spus ca "le ametesti", nu am putut spune mai mult, fiindca nu sunt eu in masura s-o fac. Diferenta intre noi nu e foarte mare. Suntem amandoi "elevi" la aceeasi "scoala", doar ca eu am inceput-o ceva mai devreme. Totusi, asta nu inseamna ca pot eu subtitui pe "Profesor", ci cel mult imi pot da cu parerea, dar nu la modul... oficial. De aceea m-as fi asteptat sa gasesti o modalitate potrivita pentru a reusi sa pui cap la cap, acele lucruri extrem de importante, pentru a merge mai departe.
Dar, daca progresezi sau dimpotriva, asta nu mai depinde de nimeni de-aici, ci numai si numai de relatia cu propria ta constiinta. Si nu vei avea niciodata pace, daca nu o cauti si nu o accepti. Deocamdata tu - din cate mi-am dat eu seama - i-ai declarat razboi diavolului, si-l tot tachinezi si-l tragi de coada! Ia seama, frate, sa nu-si intoarca Dumnezeu privirea de la tine, iar celui provocat sa-i fie ingaduit sa-si arate puterile!
Mantuire sa ne dea Dumnezeu!

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

In mesajul anterior in care ti-am spus ca "le ametesti", nu am putut spune mai mult, fiindca nu sunt eu in masura s-o fac. Diferenta intre noi nu e foarte mare. Suntem amandoi "elevi" la aceeasi "scoala", doar ca eu am inceput-o ceva mai devreme. Totusi, asta nu inseamna ca pot eu subtitui pe "Profesor", ci cel mult imi pot da cu parerea, dar nu la modul... oficial. De aceea m-as fi asteptat sa gasesti o modalitate potrivita pentru a reusi sa pui cap la cap, acele lucruri extrem de importante, pentru a merge mai departe.
Dar, daca progresezi sau dimpotriva, asta nu mai depinde de nimeni de-aici, ci numai si numai de relatia cu propria ta constiinta. Si nu vei avea niciodata pace, daca nu o cauti si nu o accepti. Deocamdata tu - din cate mi-am dat eu seama - i-ai declarat razboi diavolului, si-l tot tachinezi si-l tragi de coada! Ia seama, frate, sa nu-si intoarca Dumnezeu privirea de la tine, iar celui provocat sa-i fie ingaduit sa-si arate puterile!
Mantuire sa ne dea Dumnezeu!

Nu inteleg de ce nu spui mai clar ,daca ai vreo observatie ? Tot ce inteleg din mesajul tau,in afara de niste reprosuri vagi,nedetaliate ,e ca nu merita sa le spun altora ce sa faca , sa fac prozelitism cum fac sectanti,si ca as avea prea mult curaj sa trag diavolul de coada.
Dar repet ce am mai scris : Nimeni nu poate schimba pe altul , si nici nu e bine sa pacatuim pentru altcineva . Nu am indemnat nici la schimbarea cuiva ,nici la pacatuire .Ci impotriva izolarii,sa nu refuzam sa intram in contact cu oamenii,sa nu ii judecam dinainte. Sa ne aratam virtutile intre oameni,nu prin citate . Daca vorbesc cu cineva pacatos sau necredincios ,ma murdaresc cumva prin asta? Iisus s-a considerat murdarit de desfranata care ii atingea picioarele ? I-a fost rusine sa stea la masa cu vamesii ? S-a simtit osandit ca a fost pus impreuna cu talharii? A refuzat sa ia un fariseu intre ucenicii lui?
Doar atat am spus. In ce consta curajul meu nechibzuit ? E mai intelept sa te feresti de ceilalti ? Sa crezi ca eviti pacatele vazute,dar de fapt sa risti sa te umpli de alte pacate,mai greu sesizabile :mandria , ignorarea celorlalti , respingerea lor,judecarea nedreapta. E foarte util sa vorbesti cu tot soiul de oameni,sa nu refuzi dialogul, ca doar asa te umanizezi, si constati ca esti de fapt un munte de prejudecati , cu o parere extraordinara si nejustificata despre sine , si cu o gramada de repulsie sau dispret fata de ceialalti . Daca mai imbraci aceasta parere personala si in dogme grabit intelese ,si te mai crezi si credincios, atunci dispretul pe care il avem fata de ceialti se autoprotejeaza ,tu crezi ca te feresti de pacat ,dar de fapt te feresti de oameni,pentru ca nu ai avea ce sa le spui . Si eviti contactul cu propria goliciune, prin izolare.
As vrea sa inteleg mai bine atitudinea ortodoxa in mijlocul oamenilor,in situatii ca cele ridicate de voi. Caci acolo cam e un teren gri , nu se spune ce sa facem sau ce sa nu facem. Se enumera niste virtuti sau pacate, dar ni se lasa libertaeta sa hotaram daca o anume situatie e buna sau rea
Ortodoxia e de fapt foarte creativa,caci permite lucrarea vointei noastre alaturi de har,iar cei care se asteapta sa gaseasca peste tot reguli, ce trebuie sa faca sau nu,vor fi dezamagiti . Singura regula e sa iubesti cu adevarat , sa nu te dezlipesti de Hristos, si vei constata uimit o alta lume decat o stiai .

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Nu am indemnat nici la schimbarea cuiva ,nici la pacatuire .Ci impotriva izolarii,sa nu refuzam sa intram in contact cu oamenii,sa nu ii judecam dinainte. Sa ne aratam virtutile intre oameni,nu prin citate . Daca vorbesc cu cineva pacatos sau necredincios ,ma murdaresc cumva prin asta? Iisus s-a considerat murdarit de desfranata care ii atingea picioarele ? I-a fost rusine sa stea la masa cu vamesii ? S-a simtit osandit ca a fost pus impreuna cu talharii? A refuzat sa ia un fariseu intre ucenicii lui?
Doar atat am spus. In ce consta curajul meu nechibzuit ? E mai intelept sa te feresti de ceilalti ? Sa crezi ca eviti pacatele vazute,dar de fapt sa risti sa te umpli de alte pacate,mai greu sesizabile :mandria , ignorarea celorlalti , respingerea lor,judecarea nedreapta. E foarte util sa vorbesti cu tot soiul de oameni,sa nu refuzi dialogul, ca doar asa te umanizezi, si constati ca esti de fapt un munte de prejudecati , cu o parere extraordinara si nejustificata despre sine , si cu o gramada de repulsie sau dispret fata de ceialalti . Daca mai imbraci aceasta parere personala si in dogme grabit intelese ,si te mai crezi si credincios, atunci dispretul pe care il avem fata de ceialti se autoprotejeaza ,tu crezi ca te feresti de pacat ,dar de fapt te feresti de oameni,pentru ca nu ai avea ce sa le spui . Si eviti contactul cu propria goliciune, prin izolare.
.

In aceste cuvinte, pe cine ati pus la zid judecandu-l cu asprime si raceala? Pe cineva imaginar? Ma indoiesc.

Exista 3 cai ale vietii duhovnicesti pe care nu trebuie sa ni le insusim fara o chemare deosebita: calea sihastriei, calea nebuniei pentru Hristos si calea calauzirii celorlalti.

Noi nu umanizarea trebuie sa o dobandim, ci sfintenia. Sa nu fim ca orbul care calauzeste pe orb.

Noi nu suntem Hristos. Cine se crede Hristos acela este un inselat.

[dobrin7m]

Cand stam de vorba cu cei necredinciosi ne vatamam, nu pentru ca ei sunt necredinciosi ci pentru ca noi suntem inca necopti si vulnerabili. Am vazut oameni care au ratacit pentru ca, increzand-se in cunostiintele si sinele lor au purces la discutii cu ateii, sperand ca ii pot schimba.
De altfel, indemnul de a cauta sa avem prietenii doar cu cei credinciosi este porunca dumnezeiasca inca din perioada vechi testamentara, pe care sfintii apoi au intarit-o ca invatatura absolut necesara daca vrem sa ne pastram pe calea mantuirii. Aceasta nu trebuie confundat cu ajutorul oferit oricarei persoane care ti-l solicita indiferent cine este el.
Trebuie fugit de obiceiurile pacatoase, nu de oameni. este acelasi lucru cu a iubi pacatosul si a uri pacatul.

cine se crede infailibil in mare inselare se afla.

1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Cand stam de vorba cu cei necredinciosi ne vatamam, nu pentru ca ei sunt necredinciosi ci pentru ca noi suntem inca necopti si vulnerabili. Am vazut oameni care au ratacit pentru ca, increzand-se in cunostiintele si sinele lor au purces la discutii cu ateii, sperand ca ii pot schimba.
..... Aceasta nu trebuie confundat cu ajutorul oferit oricarei persoane care ti-l solicita indiferent cine este el.
Trebuie fugit de obiceiurile pacatoase, nu de oameni. este acelasi lucru cu a iubi pacatosul si a uri pacatul.

cine se crede infailibil in mare inselare se afla.

Da,e bine sa eviti discutiile care aduc cearta de idei.
Dar poti vorbi o multime de alte lucruri,chiar si despre credinta ,si despre atitudinea acelui om in viata si despre cum se poarta cu ceilalti ,fara a forta sa ajungi pe terenul minat al dogmelor. Daca ajungi acolo ,sigur ,prapastia s-a sapat deja .
Multi dintre noi sunt nevoiti sa intre in contact cu cei de alte confesiuni/religii sau atei.
Daca ne apucam sa facem prozelitism, si opozitie fatisa,ne pierdem si pe noi si pierdem si contactul cu ceilalti
Mai bine sa ii luam cu binisorul , si ,cand e momentul, sa spunem si ce credem noi,in lumina invataturii care am primit-o. Simplu ,fara contraziceri ,fara incercare de convingere.
Convingerea noastra va ramane undeva sapata in mintea celuilalt,si impreuna cu atitudinea noastra prietenoasa ,mai ales cu aceasta , odata,nu se stie cand, va aduce roada.
Ce depaseste aceasta ,incercarea brutala de a il converti pe celalalt, e fie mandrie ,fie har .
Dar si atitudinea de ferire , de a refuza dialogul cu acel om,de a pelca cu idei preconcepute in relatia cu el , este la fel de nefasta . Inseamna ca acel om a ratat poate una din putinele sale sanse,ca Hristos sa ii vorbeasca prin noi,cu blandete ,si in indelunga asteptare,daca noi sustinem ca credinta noastra este cea dreapta
Daca facem si bine unui astfel de om , atunci cu adevarat i l-am aratat pe Hristos ,nu numai in vorbe,ci si in fapte,chiar daca teoretic,este dusmanul dogmei noastre

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Da,e bine sa eviti discutiile care aduc cearta de idei.
Dar poti vorbi o multime de alte lucruri,chiar si despre credinta ,si despre atitudinea acelui om in viata si despre cum se poarta cu ceilalti ,fara a forta sa ajungi pe terenul minat al dogmelor. Daca ajungi acolo ,sigur ,prapastia s-a sapat deja .
Multi dintre noi sunt nevoiti sa intre in contact cu cei de alte confesiuni/religii sau atei.
Daca ne apucam sa facem prozelitism, si opozitie fatisa,ne pierdem si pe noi si pierdem si contactul cu ceilalti
Mai bine sa ii luam cu binisorul , si ,cand e momentul, sa spunem si ce credem noi,in lumina invataturii care am primit-o. Simplu ,fara contraziceri ,fara incercare de convingere.
Convingerea noastra va ramane undeva sapata in mintea celuilalt,si impreuna cu atitudinea noastra prietenoasa ,mai ales cu aceasta , odata,nu se stie cand, va aduce roada.
Ce depaseste aceasta ,incercarea brutala de a il converti pe celalalt, e fie mandrie ,fie har .
Dar si atitudinea de ferire , de a refuza dialogul cu acel om,de a pelca cu idei preconcepute in relatia cu el , este la fel de nefasta . Inseamna ca acel om a ratat poate una din putinele sale sanse,ca Hristos sa ii vorbeasca prin noi,cu blandete ,si in indelunga asteptare,daca noi sustinem ca credinta noastra este cea dreapta
Daca facem si bine unui astfel de om , atunci cu adevarat i l-am aratat pe Hristos ,nu numai in vorbe,ci si in fapte,chiar daca teoretic,este dusmanul dogmei noastre

Daca totul s-ar rezuma doar la un nevinovat dialog ce bine ar fi.
Duhul lumii te invaluie, usor, la inceput sub masca nevinovatiei, a umanitatii.

Daca voiesti sa faci bine oricarui om, faci acest bine si gata. Fara prozeletism, insotiri vatamatoare, discutii inutile, lucruri desarte, etc.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

In aceste cuvinte, pe cine ati pus la zid judecandu-l cu asprime si raceala? Pe cineva imaginar? Ma indoiesc.

Exista 3 cai ale vietii duhovnicesti pe care nu trebuie sa ni le insusim fara o chemare deosebita: calea sihastriei, calea nebuniei pentru Hristos si calea calauzirii celorlalti.

Noi nu umanizarea trebuie sa o dobandim, ci sfintenia. Sa nu fim ca orbul care calauzeste pe orb.

Noi nu suntem Hristos. Cine se crede Hristos acela este un inselat.

Pina la sfintenie ,eu zic sa incepem cu bazele,sa urmarim deocamdata sa fim oameni,pentru ca la acest capitol chiar putem face ceva . Si ulterior , cu ajutorul harului , putem fi si sfinti,dar asta depinde de Hristos ,si de harul care il va varsa peste noi.Daca harul ne va gasi lucrand in folosul oamenilor,sigur se va simti ca acasa.
Judecata mea, daca asa pare, este impotriva izolarii de ceilalti. Impotriva conceptiei ca ne putem mantui singuri doar in relatie cu Dumnezeu , fara a ne inconjura prin mii de fire si de ceilalti . Impotriva respectarii a jumatate de porunca , aceea de a iubi pe Dumenzeu, dar sa avem o atiutdine de ferire si de judecare fata de ceialalti ,sa nu ii iubim din tot sufletul ,si sa trecem nepasatori mai departe cand ii vedem neputinciosi . Daca judec ceva, judec insasi respingerea si judecarea celorlalti . Iar daca nu fac bine ,dovediti-mi unde gresesc.
Ca judec pe altii ? Dar in primul rand ma judec pe mine .
Eu judec o atitudine,nu o persoana , o atitudine opusa a ceea ce am primit de la Domnul , anume sa avem grija unii de altii si sa ne purtam sarcinile .
Doar cand aud aceasta atitudine exprimata explicit , ma mai linistesc. Cand o aud contrazisa,iau foc.
Si ingaduiti mi sa am si eu mica mea revolta ,caci peste tot acolo unde nu am stiut sau am gasit o parere mai buna ca a mea , am acceptat-o,si am incercat sa ma schimb.
Si cine este orbul ? Oare nu de aceea a venit Hristos, sa nu mai umblam ca orbii,ci sa ne tinem de El ,si sa ne calauzim la lumina ?

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Pina la sfintenie ,eu zic sa incepem cu bazele,sa urmarim deocamdata sa fim oameni,pentru ca la acest capitol chiar putem face ceva . Si ulterior , cu ajutorul harului , putem fi si sfinti,dar asta depinde de Hristos ,si de harul care il va varsa peste noi.Daca harul ne va gasi lucrand in folosul oamenilor,sigur se va simti ca acasa.
Judecata mea, daca asa pare, este impotriva izolarii de ceilalti. Impotriva conceptiei ca ne putem mantui singuri doar in relatie cu Dumnezeu , fara a ne inconjura prin mii de fire si de ceilalti . Impotriva respectarii a jumatate de porunca , aceea de a iubi pe Dumenzeu, dar sa avem o atiutdine de ferire si de judecare fata de ceialalti ,sa nu ii iubim din tot sufletul ,si sa trecem nepasatori mai departe cand ii vedem neputinciosi . Daca judec ceva, judec insasi respingerea si judecarea celorlalti . Iar daca nu fac bine ,dovediti-mi unde gresesc.
Ca judec pe altii ? Dar in primul rand ma judec pe mine .
Eu judec o atitudine,nu o persoana , o atitudine opusa a ceea ce am primit de la Domnul , anume sa avem grija unii de altii si sa ne purtam sarcinile .
Doar cand aud aceasta atitudine exprimata explicit , ma mai linistesc. Cand o aud contrazisa,iau foc.
Si ingaduiti mi sa am si eu mica mea revolta ,caci peste tot acolo unde nu am stiut sau am gasit o parere mai buna ca a mea , am acceptat-o,si am incercat sa ma schimb.
Si cine este orbul ? Oare nu de aceea a venit Hristos, sa nu mai umblam ca orbii,ci sa ne tinem de El ,si sa ne calauzim la lumina ?

daca ati citit si ultima mea postare poate ati inteles un pic mai mult din ceea ce am vrut sa spun.

daca dvs vreti sa va tineti de Hristos si celalalt de Mamona, oare ale cui sarcini le purtati?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iustin10

Chiar nu intelegeti ca daca nu porti inca 10 talanti dupa tine ,nu ai facut mare lucru in viata asta?

Copile, nu te juca cu vorbele. Fiecaruia dintre noi ni s-a incredintat "un talant". La final, va fi de-ajuns sa avem doar doi, pentru ca Dumnezeu vede straduinta fiecaruia. Dar tu... Tu nici macar nu ai inteles care e talantul tau. Cei drept nici eu nu prea stiu, in ce ma priveste, fiindca de nimic bun nu sunt in stare si tare ma tem ca nu voi avea deloc ce sa arat.
Lumea suntem noi, aparent la fel, dr atat de diferiti. Unul e zidar, altul fochist, altul medic, altul inginer si tot asa. Daca stii sa faci case, fa case, Omule (nu ma refer la tine ci la toti care suntem zidire a lui Dumnezeu). Daca ai ajuns medic, fii bun si fa-ti meseria fara sa pretinzi avantaje de la deznadajduiti si chinuiti deja de propriile lor neputinte. Daca esti primar, nu te substitui lui Dumnezeu pe de o parte, iar pe de alta facand tot felul de nedreptarti. Daca esti politist, daca esti ce ti-a oranduit Dumnezeu sa fii, fa cu talantul tau, bucurie Stapanului, pentru ca in mod concret, acel talant nu ti-a apartinut niciodata si nu ai niciun merit asupra lui. Deci, toate foloasele de pe el sa-ti fie curate, nu udate de lacrimile si durerea celorlalti.
Cei ce aduc mai multi talanti, sunt cu adevarat "alesi". Pentru ca ei nu pastreaza nimic pentru ei si nu e zi sa nu osteneasca din greu, desi... nu-i roaga nimeni si ... nu le ofera nimeni din lumea asta vreo recompensa!

N-am timp pe cât aş vrea să am,
Suflet sărman!
M-am risipit tot căutând
În van
Potcoave de cai morţi !…
Sute de cărţi…
Pierdute printre rafturi şi coperţi
De autori celebri şi… experţi !…
Ce-a mai rămas din ele-acum ?
Povara unei Cruci în drum,
Sub soarele dogoritor,
Urcând Golgota faptelor!…
Câtă risipă ? Câte nopţi
Pierdeam mereu
Închis în mine, fără Dumnezeu?...
Mă frământam, din zori în miezul nopţii,
Ca să descopăr, astfel, taina vieţii.
Şi rămâneam supus în umbra morţii,
Printre filozofii întortocheate,
Cu fraze-alese, sau alambicate…
Mă complăceam în fals şi slăbiciune,
Fără esenţă, fără adâncime,
Că nu găseam nicicum "Cuvinte vii" !...
Doar vorbe goale !... Simple fantezii !...

Te-am chinuit mereu, suflet sărman
Şi te-am ţinut închis între zăbrele,
Înghesuit de gânduri efemere,
În loc să te apropii de liman !
Ai fi putut avea "Comoară-n cer"
De ţi-aş fi dat la vreme, cele bune,
Dar ai rămas dator în căi străine
Iar ca să te salvez, e greu să sper !...
Talantul care ni s-a dat
Şi-a risipit în van, menirea.
Naiv, mi-am compromis zidirea,
Că la vrăjmaş a fost amanetat!...
O viaţă a trecut pe lângă noi !
Orgoliu, slăbiciune şi noroi…
Ţinut pustiu şi dezolant…
Aveam talent, dar… nu aveam Talant !...