Parintele Arsenie Boca "interzis" ?? stie cineva ceva ?

[cristirg]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu observi că nu poți analaiza un text fără să te debalansezi de propriile prejudecăți?
Pictarea celor două biserici: cea Apuseană e într-o semiumbră, iar cea de la Răsărit în lumină, nu e clar?...și poate fi interpretată ca o profeție, ca o posibilă unire.
Poate că prin Sf Francisc mulți catolici vin sau vor veni la ortodoxie, făcând o analogie la minunea mai sus amintită cu convertirea unei catolice la ortodoxie.
Pictura din biserica de la Drăgănescu este atipică...mitraliere, tancuri, parabolice, telefoane etc..

-asa poti sa interpretezi orice erezie ca profetie
-tocmai am citat o gramada din Sf Ignatie,care arata ca Francisc era in inselare demonica si tu ii zici sfant ?

În prealabil postat de cristirg

-asa poti sa interpretezi orice erezie ca profetie
-tocmai am citat o gramada din Sf Ignatie,care arata ca Francisc era in inselare demonica si tu ii zici sfant ?

Și părintele Arsenie Boca a amintit foarte clar despre rătăcirile catolicilor și chiar a Sf Francisc, dar nu sunt eu în măsură să stabilesc sfințenia cuiva.

Pentru tine e un rătăcit, pentru catolici e un sfânt.
În cazul de față, pune-te pentru o clipă în postura unui catolic.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de cristirg

-tocmai am citat o gramada din Sf Ignatie,care arata ca Francisc era in inselare demonica si tu ii zici sfant ?

Am înţeles ce spune Sf. Igantie, nu este nevoie să repeţi de "n" ori. Alte păreri în afară de cea a Sfântului Ignatie nu mai ai în această privinţă?
Nici un Sfânt nu este infailibil, se spune aceasta clar în canoanele Sfintelor Sinoade.

În prealabil postat de cristirg

-si in "Cararea" apar destule elemente new-age-iste

Dacă ar fi să analizăm la virgulă, toate scrierile sfinţilor după criteriile domniei tale, nu ar mai rămâne nici unul!!

Spui că în "Cărarea" apar "destule elemente new-age-iste", deşi nu le numeşti care sunt acelea.
Atunci, ce ne poţi spune despre cartea Sfântului Luca al Crimeei canonizat de Biserica Rusă, unde se vorbeşte direct despre existenţa extratereştrilor, somnabulism, spiritism, practici energetice şi multe altele din ceea ce tu numeşti "elemente new-age-iste"...

Citeşte "Cărarea Împărăţiei" cap-coadă a Părintelui Arsenie Boca, apoi citeşte şi "Duh - Suflet " Trup (Puterea inimii)" cap-coadă a Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii, fă o comparaţie între acestea două cărţi, apoi vreau să-ţi aud părerea. Eu am rămas oarecum derutat când am citit pentru prima dată cartea Sfantului Luca, însă la scurt timp mi-am revenit.

Şi să spui apoi, de ce Părintele Arsenie Boca nu ar trebui canonizat spre deosebire de Sf. Luca al Crimeei, care este canonizat. Sincer eu nu te pot înţelege. Se simte o ură în postările tale faţă de persoana Părintelui Arsenie Boca pe care vrei să-l scoţi cu orice preţ ca eretic

[cristirg]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

Am înţeles ce spune Sf. Igantie, nu este nevoie să repeţi de "n" ori. Alte păreri în afară de cea a Sfântului Ignatie nu mai ai în această privinţă?
Nici un Sfânt nu este infailibil, se spune aceasta clar în canoanele Sfintelor Sinoade.


Dacă ar fi să analizăm la virgulă, toate scrierile sfinţilor după criteriile domniei tale, nu ar mai rămâne nici unul!!

Spui că în "Cărarea" apar "destule elemente new-age-iste", deşi nu le numeşti care sunt acelea.
Atunci, ce ne poţi spune despre cartea Sfântului Luca al Crimeei canonizat de Biserica Rusă, unde se vorbeşte direct despre existenţa extratereştrilor, somnabulism, spiritism, practici energetice şi multe altele din ceea ce tu numeşti "elemente new-age-iste"...

Citeşte "Cărarea Împărăţiei" cap-coadă a Părintelui Arsenie Boca, apoi citeşte şi "Duh - Suflet " Trup (Puterea inimii)" cap-coadă a Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii, fă o comparaţie între acestea două cărţi, apoi vreau să-ţi aud părerea. Eu am rămas oarecum derutat când am citit pentru prima dată cartea Sfantului Luca, însă la scurt timp mi-am revenit.

Şi să spui apoi, de ce Părintele Arsenie Boca nu ar trebui canonizat spre deosebire de Sf. Luca al Crimeei, care este canonizat. Sincer eu nu te pot înţelege. Se simte o ură în postările tale faţă de persoana Părintelui Arsenie Boca pe care vrei să-l scoţi cu orice preţ ca eretic

-te referi la idei de genul :

"Prin observaţiile asupra mediumilor, s-a constatat că de la mediumul aflat

în transă (astfel se numeşte starea asemănătoare celui mai profund somn hipnotic), dar uneori şi în stare normală, iese, se exteriorizează (adică se desprinde de el) o parte din puterea lui de acţiune. Prin această exteriorizare, se explică uluitoarele fenomene spiritiste de mişcare sau chiar de zbor al diverselor obiecte, bocăniturile, scrierea automată a unui stilou sau creion care se dirijează singur. Insuflarea în cadrul hipnozei sau aievea poate fi explicată exclusiv prin exteriorizarea gândului hipnotizatorului şi perceperea lui de către cel hipnotizat.

Când se termină o şedinţă de spiritism, în cadrul căreia a avut loc deplasarea unor obiecte grele, mediumul simte oboseală intensă, ca şi cum ar fi pierdut o mare parte din puterea musculară.

Domnul Iisus Hristos a simţit că din El a ieşit o putere care a vindecat-o pe femeia cu scurgere de sânge.

Toate acestea sunt fapte de aceeaşi categorie, care nu se încadrează în limitele fenomenelor fiziologice, ci sunt fenomene de ordin transcendental.

Sunt o mulţime de fapte minunate în care, probabil, drept agenţi motori trebuie să recunoaştem în acelaşi timp exteriorizarea gândului şi a puterii motoare şi transferul lor telepatic. "

-da cam ciudata explicatia Sfantului Luca al Crimeii

.................................................. .................................................. ...

1) Unele texte atribuite pr Arsenie contin invataturi neortodoxe, avand conotatii sincretiste (de tip New Age). Din Cararea imparatiei:

„Conflictul sau disonanţa dintre instinctul poligamic al bărbatului şi instinctul maternităţii femeii nu se poate înfrânge, nu se poate rezolva şi nu se poate converti, decât în cazul când ambele părţi trăiesc învăţătura creştină din toate puterile fiinţei.” – NU exista un „instinct poligamic al barbatului”, aceasta este o invatatura materialista si hulitoare. care pune desfranarea pe seama instinctului, adica a ceva ce, de altfel, ar fi fost sadit in noi de Dumnezeu.

„Vorbim aci cu toată înţelegerea şi cunoştinţa ce s-a nimerit la îndemână, că bărbaţii cu un sistem nervos rezistent sunt capabili de înfrânare. Pe când slabii, nervoşii, dezechilibraţii devin şi mai anormali în urma înfrânării poftelor lor genetice. Persoanele tari se fac mai tari, prin această formă de asceză. Asta o spune Carrel, un mare doctor al
Timpului”.- la fel ca mai sus, plus ca se pune capacitatea de a a face asceza nu pe seama lucrarii Duhului Sfant, ci a unei predispozitii constitutionale, biologice. Se poate comenta si mai mult.

„Naşterea de fii, deodată cu o vieţuire de acest fel, e ceva care contravine instinctului poligamie şi fară altă socoteală al bărbatului fără Hristos; deci nu e cu putinţă împlinirea intenţiei divine, decât cu un soţ în stare de aceeaşi credinţă şi vieţuire. Convingerea că se poate şi ceea ce ni s-ar părea că nu se poate, e o putere nebănuită; un fel de amplificare a voinţei omului cu voinţa lui Dumnezeu. Avem probe unde nici n-am bănui: în fizica modernă, despre puterile sufletului asupra lumii fizice, deci şi asupra trupului Prin simpla atingere a unui obiect structura acestuia s-a schimbat întrucâtva. Prin simpla îndreptare a energiei cunoscătoare a sufletului asupra unui lucru, acesta se influenţează şi se schimbă întrucâtva, încât nu e identic în mod absolut cu el însuşi de mai înainte de experienţă. Drept aceea, nu se poate vorbi de o determinare riguroasă a
configuraţiei materiei, ci cel mult de un indeterminism în fizică. Pachetele acestea de energie, care bombardează materia sau celula vie, dau acele mutaţii neprevăzute în structura obiectivului lor. S-a scris chiar despre biologia quantelor. Toate constatările astea sunt legate de nume proprii, recunoscute de lumea întreagă”.- conceptii New Age si pagane, amesteca pseudo-stiinta cu ezoterism.

„De aci reţinem faptul că organismul viu înregistrează cu atât mai uşor un bombardament al energiei sufletului şi-i pricinuieşte mutaţia infinitezimală, după dorinţă. Iar o mică schimbare în microbiologic dezlănţuie, prin amplificare, procese uriaşe în configuraţia persoanei, uneori chiar şi în macrobiologia societăţii. Deci, cum să nu fie în stare blestemul unei babe, aproape cojită de materie, zvârlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca voinţa ei să nu-1 ajungă şi să nu-i schimbe configuraţia fizică şi psihică? Gândirea îndreptată ca o săgeată poate pricinui la ţintă leziuni organice. Şi iarăşi: cum să nu fie în stare rugăciunea cu iubire să-l folosească şi să-l schimbe, din rău în bun? Cu ce să fie mai prejos rugăciunea unei mame pentru mugurele său, zisă cu tot focul fiinţei
sale, ca aceasta să nu-1 folosească în chipul pe care îl doreşte'.” - la fel ca mai sus.

Unii vor obiecta, poate, ca si sfintii au mai gresit. Sa trecem, asadar, mai departe:

2) a) Pictura de la Draganescu, despre care se considera in unanimitate ca ii apartine, este o proba evidentă de neortodoxie in credinta (nu putem sti, desigur, daca intemeiata pe ignoranta dogmatica, sau pe impotrivire voita- in orice caz, ca expresie se afla printre manifestarile de top ale ecumenismului). A pictat acolo, printre sfinti, eretici, persoane aflate in afara Bisericii: pe Ulfila (un cunoscut eretic arian ) şi pe Francisc de Assisi, cunoscutul pseudo-sfant catolic.

Ce urmari smintitoare are aceasta pictura incepe sa se vada, deja. Pe un site ,,ortodox" (http://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/27/), se poate descărca un document despre ,,Biserici cu moaşte în Bucureşti", unde autorul i-a pus si pe ,,sfintii" catolici, cu justificarea urmatoare: Notă: cu privire la sfinții catolici: atâta vreme cât Sf. Pr. Arsenie Boca l-a pictat pe Sf. Francisc cu aureolă de sfânt (și pe care scrie ”Sfântul Francisc de Assisi”; oricine poate verifica la fața locului) la Biserica Drăgănescu, este de dorit ca (măcar cei mari) să fie recunoscuți ca făcând parte din Ceata Sfinților și de aceea au fost cuprinși în aceste liste.

Unii susţin că pictura de la Drăgănescu a pr. Arsenie Boca ar fi nu necanonică şi eretică, ci profetică, prezicând unirea catolicilor cu Biserica. Această ipoteză tot nu are cum justifica, însă, prezenţa lui Ulfila, sau pe cea a lui Francisc de Assisi în rândul sfinţilor. Până una, alta, Francisc de Assisi a murit în erezie, în afara Bisericii. Şi dacă s-ar întoarce catolicii de astăzi sau de mâine la dreapta credinţă, aceasta nu ar avea efecte retroactive, de mântuire a celor morţi în erezie, de ridicare a lor în cetele sfinţilor. La fel în ceea ce-l priveşte pe Ulfila, eretic arian - şi dacă s-ar întoarce la dreapta credinţă urmaşii ideologici de astăzi ai arienilor (unii protestanţi şi neoprotestanţi, ba se pare că mai există, încă, nişte mici grupări care se consideră chiar ariene, „en titre”) aceasta nu l-ar mântui pe Ulfila. O „profeţie” zugrăvind mutarea între sfinţi a morţilor în erezie Ulfila şi Francisc ar fi, deci, în mod evident nu de la Duhul, ci de la duhuri - înscriindu-se în erezia origenistă a apocatastazei, care spune că până la urmă se vor mântui toţi oamenii (ortodocşi, eretici, păgâni, păcătoşi, drepţi, nu contează) ba chiar şi demonii. Aşadar, fanii pr. Boca au de ales între: - aceea că pr. Arsenie credea în erezia larg răspândită, în contemporaneitate, conform căreia există mai multe Biserici (şi de aceea a pictat pe eretici între sfinţi, deşi cu Ulfila a mers mai departe chiar şi decât orice ideologie ecumenistă de care am auzit) sau - aceea că făcea profeţii picturale cel puţin la fel de eretice, apocatastatice.

[cristirg]

b) Maniera artistica a picturii pr Arsenie Boca este necanonica. „hristos” si „sfintii” arata cu totul diferit de reprezentarea canonica, adica de cum sunt ei, de fapt, dupa cum a mostenit Biserica, prin regulile de reprezentare (erminie). Arata ca niste spectre cenusii, pe care unii le resimt ca ciudate si infricosatoare.

De asemenea, „hristosul” este eteric, uneori, ceea ce contravine cu invatatura ortodoxa, in maniera ereticului Origen, condamnat, printre altele, si pentru ideile sale privind pre-existenta sufletelor, respectiv necorporalitatea initiala a ceea ce aveau sa fie oamenii, rezultati din caderea din treapta de corporalitate in treapta de corporalitate a unor entitati initial imateriale. Biserica a sesizat ca asemenea idei lovesc si in Intruparea Domnului. Canonic, Hristos nu este niciodata reprezentat „eteric”. Si aici rog pe specialistii in arta bisericeasca sa ma corecteze, daca gresesc.

Tot de pictura se leaga un alt aspect, esential. Daca istorisirea despre cum a ripostat pr Boca ierarhului care ii reprosa ca nu respecta erminia, spunand ca el, pr Arsenie, picteaza personajele sfinte "asa cum i s-au aratat" este reala, pictura reprezinta, din pacate, si o proba de inselare demonica. Si, totodata, o performanta teribila, poate fara precedent in ortodoxie- aceea de a fi pictat demoni in biserici, in locul personajelor sfinte. Mantuitorul si sfintii nu se arata cu chipuri mincinoase, altfel decat sunt ei, in realitate. Un „hristos” blondiu, cu aspect eteric poate fi, asadar, nu doar un produs artistic necanonic, ci (daca pr Boca a vazut, realmente, asa ceva, dupa cum- se pare- a sustinut) imaginea unui duh rau care s-a aratat imitand pe Hristos. La fel, pentru „sfinti”.

3) Marturiile considerate autobiografice si cele a diversi despre pr Arsenie contin o serie de elemente care converg, la fel ca si cele legate de pictura, catre un portret de persoana cu conceptii neortodoxe si chiar catre un portret mai degraba de inselat decat de sfant.

Aceste relatari cuprind de la istoria cu „instruirea” sa in Athos pana la cum le "poruncea" duhurilor (cu replici absurde), cum vorbea cu animalele, dand animalele de exemplu de ascultare fata de el, de pr. A. Boca (semn de trufie), si cum chinuia oamenii, sau mai bine zis cum ii chinuiau duhurile, odata ce se uita la ei. Citez (unde nu se precizeaza alta sursa, este seria de marturii din Formula AS):

Din relatarea autobiografica: „Aveam problema voinţei în stăpânirea simţurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare [atentie vorbeste despre mistica in alte religii decat cea ortodoxa si le numeste „superioare”- era sincretist] ca să văd prin proprie experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe, şi asupra instinctelor, că anume sunt independente de voinţă şi controlul conştiinţei. Experienţa mea personală însă mi-a dovedit că acţiunea voinţei şi a conştiinţei se poate întinde şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea din Bucureşti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din Bucureşti, şi-mi parveneau pe această cale. (http://www.arsenieboca.ro/autobio/autobio.html)]

„Instruirea” din Athos, de catre insusi „sf serafim de sarov”, la porunca „maicii domnului”, intamplare care indica mai degraba inselarea de catre diavol a unui om trufas, care se credea demn de un atare regim special, nemaiauzit la vreun monah si semanand izbitor cu procedurile de initiere din religiile orientale: „Si dupa scurt timp, in 1939, mitropolitul l-a trimis pe calugarul de doar 29 de ani, monahul cu ochi de foc, precum ingerii, la Muntele Athos, sa se induhovniceasca. Si parintele Arsenie s-a dus la manastirea romaneasca "Prodromu", care-i veche manastire domneasca, foarte veche si nespus de frumoasa. Staret era pe atunci un parinte cu forta mare, Antipa Dinescu il chema. Ei, si acolo, pe muntele Athos, s-a petrecut cu parintele o minune: o iluminare puternica ce i-a schimbat toata viata. Din umilinta si din smerenie, parintele n-a vorbit foarte deslusit niciodata despre ce i s-a intamplat atunci, in 1939, la Sfantul Munte. Decat o data, si chiar si-atunci, putin. Tot ucenicii lui povestesc ca mergand el acolo, pe munte, prima data s-a dus intr-o padure deasa, sa se roage. Si s-a rugat mult la Iisus Hristos Mantuitorul nostru sa-i trimita un duhovnic, un povatuitor bun, sa-l indrume pe calea cea grea si fara de prihana a calugariei, spre mantuire. Insa Iisus nu l-a ascultat. Si atunci parintele Arsenie a inceput sa se roage mai cu osardie, singur, acolo, in padure, la Maica Domnului. Si dupa un timp, dupa cum a povestit chiar parintele, insasi Maica Fecioara i s-a aratat coborand dintre nouri, si venind la el, l-a luat de mana si l-a urcat pe un munte asa de inalt, ca nici nu puteai sa privesti in jos. Si acolo, pe creasta muntelui aceluia ametitor, l-a lasat Maica Domnului pe mana unui Sfant. Era Sfantul Serafim din Sarov, ce vietuise pe pamant cu vreo doua-trei veacuri in urma. Dupa care Sfanta Fecioara s-a topit in vazduh tot asa lin cum se intrupase. Si vreme de 40 de zile, parintele a primit pe acel munte invatatura de la Sfantul Serafim, urcand in fiecare zi, fara teama, creasta dintre abisuri. Si in tot acest rastimp de 40 de zile, parintele a postit incontinuu post negru, ca-l intarea Maica Domnului. Si dupa un an de zile, cand s-a intors la Manastirea "Sambata", era cu totul alt om: capatase darul acela al sau faimos, al proorociei, si puterea lui cea mare, ca daca se uita la tine, te cutremurai si te umileai pe loc. Si-ti stia pe data toate gandurile si numele, fara sa te cunoasca, si faptele toate, pacatoase sau bune, ca nu puteai sa le-ascunzi. Asa s-a schimbat viata parintelui Arsenie, si mai apoi, vietile noastre, pe langa a sa."

-Despre „poruncile” date duhurilor (a se observa ca ceea ce a spus este absurd si este o „porunca” data in numele sau, nu al lui Dumnezeu, ceea ce nu ar face decat un om trufas, inselat): „Parintele Dometie era din Voila si-l chema Danila, erau 12 frati acasa la mama lor. Si odata, cand trecea el pe aici, pe langa Breaza de Fagaras, ajunge la o rascruce si cineva ii spune: "Nu-i asa!". Se uita in stanga, se uita in dreapta, nimic! Da sa plece, "N-ai plecat bine!", ii spune vocea, da sa plece iar, vocea la fel: "N-ai plecat bine!". Si ajunge acasa tulburat foarte. "Ce-i ma, Danila?", ii zice maica-sa de cum il vede. Duminica, de cum s-o crapat de ziua, parintele era pe drumul manastirii, spre duhovnicul sau, parintele Arsenie. "Ce-i ma, Danila?", ii zice si parintele si fara sa mai astepte raspunsul, dupa cum ii era obiceiul, caci le stia pe toate dinainte, ii spune: "Tu o sa mai treci pe acolo si o sa-ti mai iasa in cale, da spune-le ca a zis parintele Arsenie ca "asa-i"!". Si Danila a facut intocmai si duhurile rele au amutit pe loc. Si-atunci, vedeti dvs., cat de mare a fost parintele Arsenie, daca duhurile necurate numai la auzul numelui sau s-or cutremurat si-or disparut. Ba vorbea si cu pasarile si cu animalele, cum vorbim noi acuma. Un mos din sat mi-a povestit o-ntamplare de necrezut. Cam inainte de cel de al doilea razboi, cand parintele era staret la "Sambata", s-a dus si el sa il vada si sa se planga de un necaz. Dar erau mii de oameni acolo si n-a apucat sa ajunga si sa vorbeasca, asa ca a ramas peste noapte in manastire, gazduit de calugari. Dar cum nu avea somn, a iesit sa se dezmorteasca. Si ce sa vezi: pe o luna mare si plina, care lumina ca la amiazi, in mijlocul unui lan plin de flori, parintele Arsenie Boca vorbea cu o dihanie mare de urs. Vorbea cu el si il mangaia. Vazandu-l e mos, parintele, care era imbracat cu o sutana lunga si alba, i-a spus: "Vezi! Fiarele astea m-asculta, numa voi nu ma ascultati!"

[cristirg]

Despre cum se chinuiau oamenii care il insultasera, odata ce ii privea. Asa ceva fac vrajitorii, nu sfintii- Dumnezeu ingaduie, uneori, minuni cu chinuri in trup ale unor oameni care au hulit, dar nu se uita sfantul la cineva si acela incepe sa se chinuie, ci lucrul se intampla, din voia lui Dumnezeu, fara ca sfantul sa fi facut ceva: "tata, care a fost si el detinut politic, mi-a zis ca a stat in celula cu parintele Arsenie si acolo un gardian il tot jignea: "Ba popa!". Atunci s-a intors parintele si s-a uitat la el si gardianul a inceput sa se chinuie, tinandu-se cu mainile de burta. Intr-un tarziu, vazand ca durerea nu inceteaza, a zis: "Parinte, iarta-ma"... "De Dumnezeu sa fii iertat", i-a raspuns parintele si pe loc omul si-a revenit."

-Aflam si cum nu se uda de ploaie. Care a fost folosul, pentru privitori, nu este clar. Pana una, alta, a arata in vazul lumii, pentru slava desarta, cum nu te ating fenomenele naturale "se face", printre vrajitorii traditionali: „Altadata, Parintele Arsenie mergea pe jos, insotit de un alt calugar, de un barbat si de o femeie care au venit sa-l cunoasca. Brusc, a inceput o ploaie mare si n-au avut unde sa se adaposteasca. Dupa ce ploaia s-a terminat, toti erau uzi pana la piele, numai Parintele avea hainele uscate si nici o picatura de ploaie nu se vedea pe straiele lui. Mergea linistit, inaintea lor, cu o geanta sub brat, o geanta in care ducea niste carti. Acesta a fost Parintele", mai spune cu voce domoala Ion Mihai, "a fost mai presus de oameni si eu simt ca sunt fericit ca l-am cunoscut."

-O alta relatare este despre cineva a fost foarte impresionat de cum o vrajitoare a confirmat "profetia" lui A. Boca . O profetie din cele care nu se fac, din perspectiva ortodoxa, anume a spune cuiva cat va trai. "Asa esti si tu, Ioane: la jumatatea vietii!>>. Asta mi-a spus. La numai cateva zile, treburile m-au dus in comuna Buciuis, unde trebuia sa schimb niste cartofi pe porumb. Si numa ce vad la o poarta o femeie urata si oarba, cu picioarele strambe, care tinea in mana un ghioc si vorbea c-o fata. Fata se uita la ea cu ochii cascati: femeia stia totul despre viata ei, numele, cand s-a nascut, cu cine s-a dragalit, tot. Si i-a zis c-o sa scape de-o operatie. De la oamenii din sat am aflat apoi ca si securistii din Bucuresti o lasa in pace pe femeia asta, fiindca le ghiceste si lor. I-am dat o caldare de cartofi si m-a primit. Mi-a cerut un fir de la sfeterul de lana cu care eram imbracat, l-a facut asa intre degete si mi-a spus: <<Te cheama Ion, ai 40 de ani si ai sa traiesti 80>>. Scurt. Am iesit de la ghicitoarea asta cam... zdruncinat."

4) "Minunile" legate de persoana pr Arsenie Boca nu constituie proba indubitabila, putand fi false. Si trebuie sa avem ferm in vedere ideea ortodoxa ca nu minunile atesta ortodoxia credintei, ci ortodoxia credintei atesta minunile drept autentice. La fel si faptul ca ar fi adus la credinta pe diversi- unii au venit a credinta vazand filmul „Iisus din Nazaret” al lui Zeffirelli, ceea ce nu-l face pe Zeffirelli sfant si nici macar ortodox (si se mai gasesc n exemple, Dumnezeu foloseste orice pentru a ne indrepta, pana si rautatea demonilor).

5) Mai exista si alte chestiuni, precum, d. ex.:
- „rugaciunea” despre care se pune ca ar fi lasat-o mostenire, sa fie spusa catre el insusi (Părinte monah Arsenie, ajută-mă cu harul tău, că ai Duh Sfânt). Daca este real, este si acesta un semn de trufie si de inselare (sa te vezi sfant si sa inveti oamenii sa se roage la tine);
- lucruri de natură nu ortodoxă, ci sectară, milenaristă, care i se atribuie, de asemenea, vezi http://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/459/ (respectiv cartea Parintele Arsenie Boca, darul lui Dumnezeu pentru poporul care striga):

„Cartea este axată indeosebi pe mărturia părintelui Pantelimon privind istoria a 3 dintre obiectele a căror realizare s-a făcut sub îndrumarea Părintelui Arsenie: clopotul, racla şi crucea. Acestea sunt legate de pregătirea românilor (prin jertfă şi pocăinţă) pentru a Doua Venire a Domnului. Părintele Arsenie a profeţit că dacă nu ne pregătim pentru Ziua Judecăţii, pentru a Doua Venire, ţara noastră o să fie ocupată, iar nepoţii şi copiii noştri vor fi robi.
- clopotul bisericii din Hurez (lângă Făgăras) - închinat jertfei celor 14000 de prunci ucişi de Irod (clopotul are încrustat e pe el 3 rânduri de prunci); când va sosi ceasul, acest clopot va chema pe toţi credincioşii, din toată lumea căci pe el Părintele Arsenie a pus să se scrie "Auziţi toate neamurile! Căci cu noi este Dumnezeu";
- racla - închinată jerfei Sfântului Ioan Botezătorul (aflată acum în biserica din Hurez); în această raclă vor fi aşezate, când va voi Dumnezeu, moaştele Sfântului Ioan Botezătorul;
- crucea - închinată jertfei Mântuitorului (ea a putut fi văzută pe cer, ziua şi noaptea, timp de 15 ani, dar numai de cei cărora le-a dat Dumnezeu să o vadă)”


6) Faptul ca facea parada cu „puterile” sale a fost observat si de catre pr. Dumitru Staniloae, dupa marturia fiicei parintelui, Lidia Staniloae, marturie mult contestata de catre fanii pr. Arsenie.

*
* *

Daca marturiile despre pr. Boca nu sunt autentice, sa se recuze, de catre autorii lor, iar memoria parintelui sa fie reabilitata. Daca paternitatea operei care i se atribuie poate fi contestata, sa fie contestata si dovedit ca nu ii apartin, de fapt, (conceptiile neortodoxe prezente in ele fiind incluse). In contextul actual, insa, in orice caz, nu putem risca sub nici o forma sa ii facem cult pr. Arsenie Boca, pe care elementele de tipul celor mentionate mai sus il arata mai degrabă a fi fost sincretist si inselat decât ortodox in gandire si sfant.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de cristirg

Despre cum se chinuiau oamenii care il insultasera, odata ce ii privea. Asa ceva fac vrajitorii, nu sfintii- Dumnezeu ingaduie, uneori, minuni cu chinuri in trup ale unor oameni care au hulit, dar nu se uita sfantul la cineva si acela incepe sa se chinuie, ci lucrul se intampla, din voia lui Dumnezeu, fara ca sfantul sa fi facut ceva: "tata, care a fost si el detinut politic, mi-a zis ca a stat in celula cu parintele Arsenie si acolo un gardian il tot jignea: "Ba popa!". Atunci s-a intors parintele si s-a uitat la el si gardianul a inceput sa se chinuie, tinandu-se cu mainile de burta. Intr-un tarziu, vazand ca durerea nu inceteaza, a zis: "Parinte, iarta-ma"... "De Dumnezeu sa fii iertat", i-a raspuns parintele si pe loc omul si-a revenit."

Se pare că nu eşti expert doar în dogmatică, ci domnia ta le ai şi cu mistica ortodoxă. Se vede că ai experimentat un înalt nivel duhovnicesc şi deja ştii cum stau treburile.

Când un om a atins una din treptele duhovniceşti cele mai înalte, deja nu mai trăieşte el, ci (prin har) Hristos trăieşte în el, după cum învaţă Sf. Apostol Pavel (Galateni 2, 20). De multe ori însuşi Hristos grăieşte prin Sfinţii care s-au făcut purtători de Dumnezeu (dupa har), fiindcă teolog nu este acela care a înmagazinat în creier cât mai multă informaţie din teologie, fără să-L trăiască pe Hristos în viaţa sa, fără să experieze nimic din informaţia acumulată, în viaţa sa. Stareţul Efrem Vatopedinul explică foarte clar: "Teolog nu este cel care ia diploma Facultatii de Teologie. Teolog este cel inlauntrul caruia vorbeste Dumnezeu-Cuvantul. ( [o theos logos] -Dumnezeu-Cuvantul)."

Aceasta fiindcă nu informaţia acumulată din teologie contează înaintea lui Dumnezeu, ci cât ai dovedit prin viaţa ta, cât ai experiat din ceea ce cunoşti la nivel teoretic din teologie.

Îţi pot da şi exemplu în legătură cu ce ai scris mai sus: "Odata au venit turcii sa-l prade pe Hagi efendi. Auzind ca merge multa lume la Parintele Arsenie, ei au crezut ca are multi bani. Parintele insa nici n-a pus vreodata mana pe bani. Talharii au mers intr-o miercuri, ca sa-l afle negresit in chilie, deoarece au aflat ca miercurea si vinerea sta inchis in chilia sa. Doi dintre ei au ramas afara, iar al treilea, dupa ce a intrat pe fereastra, a deschis usa chiliei Parintelui si a pasit cu un picior inauntru. Acea privire a Parintelui Arsenie ai fi spus ca a fost curent electric, caci l-a intepenit asa cum se afla, inarmat cu cutite si pistoale, cu un picior inauntru si cu celalalt afara. Parintele, dupa ce i-a aruncat privirea aceea, si-a continuat pravila sa netulburat. Insa ceilalti doi hoti, ce erau afara, au inceput sa se nelinisteasca, deoarece cel dinauntru intarzia si se lumina de ziua; asa ca au intrat si ei inauntru. Cand l-au vazut pe prietenul lor nemiscat, cu un picior inauntrul chiliei si cu celalalt afara in holul ingust, i-a cuprins frica. Atunci au inceput sa-l roage pe Parintele Arsenie sa-l ierte si sa-l dezlege pe prietenul lor de acea legatura nevazuta. Parintele, fara sa-si intrerupa pravila sa i-a facut semn sa plece si astfel a putut fi dezlegat si au plecat. Turcii au marturisit dupa aceea si celorlalti turci ce au patit si spuneau:
- Aman, aman! Sa nu mergeti sa-l furati pe Hagi efendi!"

În epistola (1 Timotei 1, 20) aflăm că Sf. Ap. Pavel i-a dat pe doi inşi satanei, ca să se înveţe să nu hulească.

În prealabil postat de catalin2

De exemplu bilocatia, e o aiureala imposibila in crestinism, doar Dumnezeu poate fi in mai multe locuri simultan (are chiar omniprezenta).
Sfintii au stari de revelatie, la catolici au stari de extaz, transa, nu foarte diferite de extazul provocat de droguri, de exemplu.

- Şi eu cred la fel, că numai Dumnezeu poate fi în mai multe locuri deodată, însă aceasta nu înseamnă că oamenii duhovniceşti, prin care lucrează harul lui Dumnezeu, nu pot, prin iconomia lui Dumnezeu, să lucreze de la distanţă sau să transmită ceva la nevoie chiar dacă nu se află într-un anumit loc în acel moment, fără ca aceasta să însemne automat bilocaţie. Şi îţi pot da exemplu:

"Un tânăr... din Atena, era om de distracţie, nu avea absolut nicio legătură cu Biserica şi cu religia, nici părinţii lui. O dată, deci, pe la ora 3 noaptea, gonea cu motocicleta lui cu viteză ameţitoare şi urca pe strada Kavala, îndreptându-se de la Atena spre Dafni. Pe când gonea ameţitor, dintr-o dată vede în faţa lui un bătrân monah! S-a zăpăcit şi luând piciorul de pe acceleraţie a redus viteza, apăsând şi frâna. Imediat bătrânul a dispărut din faţa ochilor lui în mod misterios, exact aşa cum apăruse. În aceeaşi clipă, însă, s-a întâmplat ceva care i-a tăiat respiraţia: în locul unde apăruse bătrânul monah, din dreapta, a trecut un camion de mare tonaj, nerespectând culoarea roşie a semaforului şi trecând cu viteză foarte mare. Dacă nu s-ar fi petrecut înainte apariţia bătrânului monah, tânărul ar fi fost deja mort, pentru că ar fi trecut peste el camionul! Tremurând, aşadar, şi-a continuat drumul, în vreme ce inima lui s-a umplut de gânduri de nedumerire şi de mirare pentru inexplicabila întâmplare.

După mult timp, nişte prieteni de-ai lui l-au obligat să meargă cu ei în Sfântul Munte, ca să vadă un stareţ care, după cum spuneau aceştia - a făcut minuni. Au venit, deci, în Sfântul Munte, iar când au ajuns la Panaguda (chilia părintelui Paisie), tânărul a rămas... mut de uimire! În faţa lui l-a văzut clar pe bătrânul monah care, cu apariţia lui misterioasă, îi salvase viaţa!"

- Extazul este întâlnit la o mulţime de părinţi ortodocşi (vezi Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Scărarul etc.) însă nu în înţeles filozofic sau de tranşă, asemănător celui provocat de droguri sau ştiu eu ce alte prostii. Are cu totul altă semnificaţie, în sensul de răpire prin harul lui Dumnezeu despre care vorbeşte Sf. Ap. Pavel (2 Cor. 12, 4).

Din păcate la noi există o mulţime de habarnişti care văd peste tot numai înşelaţi. Asta se poate explica prin faptul că în România au existat puţini părinţi de talia Sf. Arsenie Capadocianul, a Părintelui Paisie Aghioritul sau a Părintelui Arsenie Boca care erau într-o legătură foarte strânsă cu Dumnezeu şi vârsau lacrimi în rugăciunile lor pentru păcatele poporului. Aceşti habarnişti când citesc despre relatările din vieţile acestor cuvioşi, care sunt mai presus de fire şi de înţelegerea lor stricată, rămân şocaţi, luându-le pe acestea drept semne ale înşelării, de parcă numai dracul ar putea să facă minuni şi Dumnezeu nu ar mai lucra prin harul Său sau prin Sfinţii şi îngerii Săi! Ei caută doar moşneguţi sau bătrânei care să stea în chilia lor şi să-şi plângă toată ziua de milă, să nu îi incomodeze cu nimic, sa-şi vadă de-ale lor şi dacă se poate, să le valideze concepţiile de viaţă sau de ce nu, să le gâdile patimile şi să-i înfăşeze ca pe nişte prunci, că doar şi ei sunt la fel de păcătoşi, că doar şi dracul şade greceşte în inima "smeritului". În nici un caz să dea peste cineva de talia Sfântului Kosma Etolianul sau a Cuviosului Arsenie Boca, că nu-i de bine...

[catalin2]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

- Şi eu cred la fel, că numai Dumnezeu poate fi în mai multe locuri deodată, însă aceasta nu înseamnă că oamenii duhovniceşti, prin care lucrează harul lui Dumnezeu, nu pot, prin iconomia lui Dumnezeu, să lucreze de la distanţă sau să transmită ceva la nevoie chiar dacă nu se află într-un anumit loc în acel moment, fără ca aceasta să însemne automat bilocaţie. Şi îţi pot da exemplu:

Asa este, exista minuni care seamana cu bilocatia, de care am scris de fiecare data (translatia, invizibilitatea, viziunea, etc.). La sfintii crestini. Dar nu inteleg ce vrei sa-mi transmiti si ce legatura are cu bilocatia de la catolici. Eu am inteles pana acum ca tu nu consideri ca Francisc e sfant sau Bc este la fel ca cea ortodoxa, ci sunt alte intelesuri ale pictarii asa de catre Parintele Arsenie. Sa inteleg ca am crezut gresit?
Daca vrei sa imi spui ca bilocatia de la catolici nu e bilocatie, citeste te rog ce spun chiar ei, ca doar ei spun asta, nu eu. Bilocatia este prezenta fizica a cuiva in doua locuri, in mod simultan. Si subliniaza ca trebuie sa fie neaparat fizica, nu doar o viziune a celor de acolo. De asemenea, cei de acolo interactioneaza cu aparitia si in fiecare loc acel sfant are alta activitate, nu e o proiectie. Teologii catolcii chiar se intreaba unde e sufletul, ca ar trebui sa fie in doua locuri simultan. Despre asta am discutat aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...tie#post455734

În prealabil postat de tot-Laurentiu

- Extazul este întâlnit la o mulţime de părinţi ortodocşi (vezi Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Scărarul etc.) însă nu în înţeles filozofic sau de tranşă, asemănător celui provocat de droguri sau ştiu eu ce alte prostii. Are cu totul altă semnificaţie, în sensul de răpire prin harul lui Dumnezeu despre care vorbeşte Sf. Ap. Pavel (2 Cor. 12, 4).

Nici aici nu inteleg ce vrei sa spui, eu am scris despre extazul, transa in cazul sfintilor catolici, nu ortodocsi. Probabil nu am folosit cuvintele potrivite, in cazul sfintilor am scris de viziune, ca sa fac o diferenta. Dar am crezut ca se intelege la ce ma refer. Tu-mi scrii de parca acum am auzit de ortodoxie sau de sfinti.
Daca nu ai inteles la ce ma refer, poate ai vazut filmulete cu penticostali sau charismatici care intra in extaz, cum zic ei. Deci exista si alt fel de extaz. Exista articole ortodoxe care analizeaza starile de extaz ale sfintilor catolici (nu mai stau sa caut). Despre minunile d ela catolici am scris pe scurt aici: http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...locatia#p57096
Tot nu m-am dumirit, si tu crezi ca sfintii catolici sunt sfinti si de aceea Parintele Arsenie l-a pictat pe Francisc?

În prealabil postat de cristirg

Aşadar, fanii pr. Boca au de ales între: - aceea că pr. Arsenie credea în erezia larg răspândită, în contemporaneitate, conform căreia există mai multe Biserici (şi de aceea a pictat pe eretici între sfinţi, deşi cu Ulfila a mers mai departe chiar şi decât orice ideologie ecumenistă de care am auzit) sau - aceea că făcea profeţii picturale cel puţin la fel de eretice, apocatastatice.

Părintele Arsenie Papacioc:”Referitor la sfintii catolici, ei nu făceau dogmatică când trăiau. Dacă am face o comparatie între Sfântul Serafim de Sarov si Sfântul Francisc de Assisi, ei erau sfinti prin rugăciune, prin lipsuri extraordinare, nu vorbeau de rău. Ei rămân de valoare. Noi discutăm aspectul dogmatic.