Cum vi-l imaginati pe Dumnezeu

[Mosh-Neagu]

Nu stiu daca am sesizat bine, punctul de vedere a lui Cezar. Banuiesc ca se raporteaza la acel: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." (Ioan 3: 16) Deci, daca Fiul exista din vesnicie, e greu de perceput o imagine anume a Fiului de dinainte. Dar El nu si-a pierdut sub nicio forma calitatea de Fiu si Dumnezeu, ci doar S-a "coborat" la nivelul perceptiei noastre, cumva si Dumnezeu, dar si... palpabil.
Daca gresesc, imi cer iertare!

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Deci, daca Fiul exista din vesnicie, e greu de perceput o imagine anume a Fiului de dinainte. Dar El nu si-a pierdut sub nicio forma calitatea de Fiu si Dumnezeu, ci doar S-a "coborat" la nivelul perceptiei noastre, cumva si Dumnezeu, dar si... palpabil.
Daca gresesc, imi cer iertare!

E ciudat ce zic ,dar persoana e aceiasi si cea de dinainte de intrupare si cea de dupa intrupare . Deci persoana o cunoastem deja ,caci daca am vazut-o dupa intrupare ,e aceiasi cu cea dinainte de intrupare . Doar fiinta dumnezeiasca a Fiului nu o putem cunoaste prin vedere , caci omul nu poate cunoaste deplin pe Dumnezeu ,caci e fiinta limitata .Si daca am vrea sa o cunoastem,ar insemna ca vrem sa despartim firile in doua ,ceea ce ar fi o mandrie din partea noastra,ca si cum am putea cunoaste noi totul,pe Dumnezeu dinainte si de dupa.
Am face in mare , ceea ce s-a anatemizat la sinodul de care vrobrea Mihailc,am desparti firile .Acestea sunt pure speculatii,nu asta este ceea ce ni se cere . Nu ni se cere sa imaginam pe Fiul lui Dumnezeu doar in fiinta Lui eterna ,rupta de trup , ni se cere doar sa fim asemenea Fiului Sau , asa cum l-am cunoscut noi ,prin intrupare
La schimbarea la fata , cand uceniocii au vazut lumina s-au aruncat cu fata la pamant,ca s-au temut sa vada pe Dumnezeu.S-au multumit sa asculte glasul lui Dumnezeu,care a spus esentialul :" Äcesta este Fiul Meu , de El sa ascultati" .
Ce ne trebuie mai mult?
Deci sa ne intindem cat ne e plapuma de fiinte limitate , si sa multumim lui Dumnezeu ca a imbracat haina trupului nostru limitat ,pentru a il indumnezei . Nu vreau sa cunosc cu imaginatia mea pe Dumnezeu ,vreau sa ascult pe Fiul Sau , si ce imi va descoperi El despre dumnezeire .
Asa cum Fiul a ascultat pe Tatal si a adus mesajul Sau, noi trebuie sa ascultam de Fiul .
Daca gresesc,cer si eu iertare.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iustin10

La schimbarea la fata , cand ucenicii au vazut lumina s-au aruncat cu fata la pamant,ca s-au temut sa vada pe Dumnezeu.S-au multumit sa asculte glasul lui Dumnezeu,care a spus esentialul :" Äcesta este Fiul Meu , de El sa ascultati" .

De multe ori ma gandesc la acel moment! Iar acolo a fost doar "o farama din dumnezeire". Cat despre "De El sa ascultati!" uneori suntem pusi intr-o situatie foarte confuza privind imaginea lui Iisus (ca despre imagine, vorbim, nu?) Cei ce au stat atat de mult in preajma Lui... nu-L recunosc. Maria Magdalena vorbeste cu El, dar Il confunda cu gradinarul. Apostolii merg mult pe cale cu El pe drumul spre Emaos, dar... nu-L recunosc... Ce sa intelegem din asta? I-a orbit Dumnezeu, ori nu trebuie sa ne fixam pe o imagine anume, intrucat El poate fi ORICINE, adica aproapele nostru ("binecuvantat cel ce vine intru numele Domnului!")?

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

De multe ori ma gandesc la acel moment! Iar acolo a fost doar "o farama din dumnezeire". Cat despre "De El sa ascultati!" uneori suntem pusi intr-o situatie foarte confuza privind imaginea lui Iisus (ca despre imagine, vorbim, nu?) Cei ce au stat atat de mult in preajma Lui... nu-L recunosc. Maria Magdalena vorbeste cu El, dar Il confunda cu gradinarul. Apostolii merg mult pe cale cu El pe drumul spre Emaos, dar... nu-L recunosc... Ce sa intelegem din asta? I-a orbit Dumnezeu, ori nu trebuie sa ne fixam pe o imagine anume, intrucat El poate fi ORICINE, adica aproapele nostru ("binecuvantat cel ce vine intru numele Domnului!")?

Ar mai fi un episod in care Toma nu credea ca Hristos a vizitat pe apostoli dupa inviere. Iar cand Domnul apare din nou,si ii spune sa isi puna mana in ranile sale, apostolul nu o mai face,si cade in genunchi, pentru ca crede .
De aici se vede ca credinta e mai mare decat vederea si atingerea,ceea ce subliniaza si Domnul: "Fericiti cei ce nu au vazut si au crezut"
Credinta e o vedere interioara ,care poate vedea cele ce ochiului si imaginatiei nu ii sunt accesibile .