![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Interesant... Interesant și trist.
Cunosc femei care au acest păcat, sau care declară că l-ar face, pentru că li se pare greu că crească (prea mulți) copii. Sau cine știe din ce alte motive. Dar nu știu de unde vine atitudinea aceasta. Lipsa dragostei, împietrirea inimii și a conștiinței față de ce înseamnă un avort...? |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Consider ca avortul este egal cu crima, deoarece din momentul in care copilul a fost conceput, vorbim de o noua viata si de un suflet.
Bineinteles ca inainte de a concepe un copil trebuie sa fii sigur ca il faci cu cineva cu care vrei sa fii toata viata si reciproc, si ca poti a-i asigura toate conditiile morale, spirituale si materiale pentru cresterea si educarea sa. Daca totusi sunt cazuri in care o femeie ramane insarcinata, si constata ulterior ca nu-i poate asigura aceste conditii, atunci este solutia de a-l da in grija statului si a asistentilor maternali. Dar sub nici o forma nu trebuie sa faca avort. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
@ forever
Cunoști femei, dar ... nu cunoști bărbați. Poate dacă ai cunoaște și bărbații acestor femei, te-ai mai lămuri în privința motivației și "tăriei" lor de a se lepăda de copil ca de un furuncul. Dar ia vezi, ce zic mamele lor? Nu cumva majoritatea au avortat, la rândul lor, droaie de prunci pe vremea lui Ceaușescu? Și dacă atunci era cu risc mare, acum ce le-ar mai putea reține pe "mame" (așa se autointitulează făpturile astea) - când femeia e "liberă", "stăpână" pe "corpul ei" și pe "viața ei", pe "cariera ei" și pe nesfârșitele "drepturi"? Dar care e atmosfera în care conviețuim de fapt cu toții - femei, copii, bărbați? Ce atitudini, sentimente, convingeri sunt dominantele lumii noastre? Unde poate găsi omul răgazul să mediteze la viață, la bine și la rău, la iubire și la moarte, etc.? Când totul e grăbit, accelerat, petrecut pe negîndite - ca într-o ședință colectivă de hipnoză care a picat pe mâna unui nebun sângeros... Îți amintești, când ai intrat pe forum căutam la înfiriparea unui topic despre frumusețea din biserici - ca să nu privim mereu în golul negru care crește primprejur și pe dinăuntru, pretutindeni... |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Citat:
Dar mai știu că Dumnezeu stă la ușa inimii fiecăruia dintre noi și bate. Poate nu avem timpul, sau educația, de a merge la biserică. Poate că suntem cuprinși de vârtejul muncii, carierei, vânării succesului sau mai știu eu ce (filme, shopping, mall, țări străine, alcool, țigări, cluburi...?). Sau vrem numai doi copii, sau numai unul... Dar eu cred că Dumnezeu îi vorbește fiecăruia dintre noi, există un timp, o clipă, când conștiința adormită este trezită de un gând, un cuvânt al unui apropiat sau al unui necunoscut... Poate o carte, sau un film, sau un cântec ne pune pe gânduri... că viața e mai mult decât ceea ce enumeram mai sus. Sau pur și simplu ne plictism de toate cele de mai sus, și căutăm un sens. Atunci Domnul ne întâmpină în căutările noastre. Ne trebuie puțină sinceritate și memorie. Memorie a ajutorului primit și a promisiunilor făcute. Ai dreptate, nu e de mirare că - în contextul descris - inima noastră nu vede un suflet în pruncul avortat, ci doar o soluție pentru vreo încurcătură oarecare. Dar până când? |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Ar fi dragut sa avem legi care sa sprijine mame care vor sa faca avort voluntar cu nici un motiv intemeiat, adica sa le ajute cu bani, cu resurse, in asa fel incat sa nu se ajunga totusi la avort.
Am o intrebare, voi sunteti de acord cu avortul din motiv medical? |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Avortul ramane o crima, indiferent de motiv - fie el si medical! In incercari de genul acesta ni se vadeste adevarata credinta.
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
Exista multe cazuri medicale in care ar muri si mama si copilul daca nu s-ar face avort. Deci e mai bine sa moara si mama si copilul decat sa se faca avort?
|
|
#8
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ia raspunsul de mai sus ca fiind singurul pe care ti-l pot da la toate intrebarile legate de avort. Desi scurt, e complet. Dar sa te mai lamureasca si alti colegi.. |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Citat:
Astea sunt cazuri rarisime, mai ales în timpurile noastre. Or fi fost în istorie... Așa că nu poți argumenta o poziție apelînd la o excepție rarisimă. Nu e corect. * În ce privește posibilitatea reală ca mama și copilul să moară împreună, asta-i treabă grea, din canonul medicilor. Mie inima nu-mi îngăduie să contemplu perspectiva de a muri unul sau altul ori amândoi. Iar mintea îmi spune că aici e treabă de doctori, numai ei știu cel mai bine cum se rezolvă astfel de situații, unde sunt în joc multe variabile simultan. E foarte complex câmpul decizional, dă-ți seama te rog și nu simplifica grosolan; nu merge aici cu schematismul cugetării. Dar dacă vrei un răspuns la dilema nefericită pe care o ridici: în nici un caz nu lăsăm să moară mama ori copilul. Salvăm pe cine putem, pe cine este viabil, pe cine răspunde la tratament, pe cine avem semne clare că voiește să trăiască. Luptăm să îi salvăm pe amândoi, cu credință tare că Dumnezeu ne ajută și pe noi și îi ajută și pe ei. Iar dacă poate fi salvat numai unul, îl salvăm pe acela făcînd toate cele ale salvării - așa cum știu medicii. Punem accentul pe ceea ce putem face pentru viață, nu pe ceea ce nu putem face sau putem face pentru moarte. De restul Se ocupă Dumnezeu, întrucât El nu e străin de ale noastre ci e mereu cu noi, aici, acum - până la sfârșitul veacurilor. |
|
#10
|
||||
|
||||
|
Citat:
Eu personal zic da.
__________________
Every point of view is useful, even those that are wrong - if we can judge why a wrong view was accepted. |
|
|