Religia nu mai este obligatorie in scoala

[Mihailc]

În prealabil postat de Inorogul

Stiu ce fac dar nu inteleg de ce s-ar potrivi in contextul dat o astfel de comparatie.

Ar trebui sa-mi fie rusine pt. ca m-am mastrubat la viata mea? Dimpotriva, ar trebui sa fiu mandru si sa oganizez o parada a mastrubatorilor? Sunt un pacatos?
Serios, nu inteleg unde bati.

Se potriveşte, cu condiţia să fii cinstit cu tine însuţi. Şi să vezi că siguranţa ta este tot atât de validă logic precum a struţului care se simte cu toată făptura adăpostită de o ameninţare iminentă doar pentru că şi-a ascuns capul în ţărână.

Nu trebuie să-ţi fie ruşine în faţa noastră, nici măcar în faţa lui Dumnezeu (dacă nu crezi în El), însă când îţi priveşti copilul în ochi, da, trebuie să ruşine, o ruşine infinită!

În prealabil postat de Mihailc

Se potriveşte, cu condiţia să fii cinstit cu tine însuţi. Şi să vezi că siguranţa ta este tot atât de validă logic precum a struţului care se simte cu toată făptura adăpostită de o ameninţare iminentă doar pentru că şi-a ascuns capul în ţărână.

Siguranta mea? Hahaha! Eu sunt cel care este sigur de ceva sau cei care fac mii de afirmatii extraordinare fara sa aduca dovezi la fel de extraordinare precum afirmatiile pe care le fac? Nu e putin lucru sa fii sigur ca animalele pot vorbi, mortii pot invia, marile se pot desparti, vinul se transforma in apa, milioane de animale incap pe o arca etc.. Abia acolo putem vorbi despre siguranta si validari logice. Cred ca incepem cu cine nu trebuie :)).

Dimpotriva, eu nu am nicio certitudine. Doar actionez ca si cum as avea, pentru ca in caz contrar as avea de suferit in viata de zi-cu-zi.

Nu inteleg, in continuare comparatia cu strutul. Am lasat impresia ca nu vreau sa aud anumite lucruri si ca fug, de teama de afla cruntul sau eliberatorul adevar? Eu sunt aici, pe baricade. Si daca dispar, nu o fac din teama, ci pentru ca, foarte posibil, am alte lucruri prioritare de facut.

În prealabil postat de Mihailc

Nu trebuie să-ţi fie ruşine în faţa noastră, nici măcar în faţa lui Dumnezeu (dacă nu crezi în El), însă când îţi priveşti copilul în ochi, da, trebuie să ruşine, o ruşine infinită!

De ce sa imi fie rusine? Rusinea nu isi are sensul decat in contextul interactiunii cu semeni (nu poate sa-ti fie rusine fata de un animal), nu fata de mine insumi. Nu are cum sa imi fie rusine de mine insumi, chiar daca folosesc si eu uneori acest termen. In realitate, nu sunt multumit cu propriile actiuni si caut sa le schimb pe viitor cu altele care sa imi aduca multumire de sine.
Niciodata... dar retine, absolut niciodata nu imi este rusine de sentimentele si gandurile interioare resimtite, indiferent care sunt acestea.

Pot, in cel mai bun/rau caz, sa ma rusinez doar fata de formele de manifestare a acestor ganduri si sentimente, constrans de membrii societatii. Rusinea nu este de sine statatoare.

LE: acum am vazut ca imi spui sa-mi fie rusine fata de propriul copil; mai bine nu vedeam, ca la asta sunt sensibil si cred ca-ti ofeream un raspuns nedemn, ca sa nu zic mai mult :).