Religia nu mai este obligatorie in scoala

În prealabil postat de fallen

In schimb mi-a fost si imi este in continuare foarte frica de oameni. Iar Dumnezeu nu poate sa nu vada si sa nu inteleaga ca daca nu fac ceea ce trebuie, sau fac ce nu trebuie, e de frica celorlalti si nu ca asa as vrea eu.

“Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul.
Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei.
Mai bine este a Te încrede în Domnul, decât a Te încrede în om.
Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii.” (Ps. 117,6-9)

“Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21,8)

Insa cand vine vorba de copil...mi-e frica rau de tot ca de credinta si educatia lui religioasa sunt direct responsabila. Pana acum am crezut ca daca il botez si il duc la biserica si il mpartasesc apoi face religie la scoala ( presupunand ca toti profii ar fi fost ca parintele nostru pe care-l iubesc toti copiii), va fi ok.

Cuviosul Paisie Aghioritul "Cea mai mare răspundere o au părinţii pentru că, potrivit cu educaţia ce o vor da copiilor lor, aceştia vor deveni clerici buni, dascăli buni, etc. şi vor ajuta şi ei la rândul lor atât pe copiii lor, cât şi pe ceilalţi. Iar dintre părinţi mama are răspundere mai mare pentru educaţia copiilor. Copiii trebuie să se sature de afecţiune şi dragoste în sânul familiei.

Dacă părinţii, în perioada în care copilul este încă în pântecele mamei lui, se roagă, trăiesc duhovniceşte, copilul se va naşte sfinţit. Iar în continuare, dacă îl vor ajuta duhovniceşte, va deveni un om sfinţit şi va ajuta societatea, fie că va sluji în biserică, fie că va ajunge într-un post de răspundere, etc." http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/...atia-copiilor/

Cu educatia religioasa insa am aflat ceva acum aici care m-a pus pe ganduri. Si anume ca unii si-au pierdut credinta de frica ...

Nimeni nu-si pierde credinta de frica. Daca am avea credinta cea adevarata si frica cea buna, frica de Dumnezeu, am lasa pacatul si am cadea la picioarele Lui. Dar noi ne indulcim cu pacatul, nu vrem sa renuntam la el si asa ajungem sa preferam minciuna in locul Adevarului, alegem intunericul in locul Luminii, moartea in locul Vietii.

“Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.” (Ioan 3, 19-21)

Pacatul este cel care aduce moartea sufletului si atrage pedeapsa iar nu frica de Dumnezeu. Frica despre care s-a vorbit aici este glasul constiintei. Ce este constiinta? Este glasul lui Dumnezeu in om. http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ala-80576.html

Vorbind despre constiinta ca despre un judecator drept, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Nu ti-a pus tie Dumnezeu judecator dinafara, sa-l poti momi cu parale, sa-i dai atata, ca sa te faca pe tine drept. Acest judecator este pus inauntru, nu-l putem momi cu nimic!"

Toti avem aceasta constiinta care ne avertizeaza cand gresim. Ea striga cu putere iar daca nu renuntam la pacatul pentru care aceasta ne someaza insistent, glasul constiintei devine cu timpul tot mai slab.
Constiinta nu dispare niciodata insa daca ne incapatanam sa nu o ascultam si staruim in pacat, glasul ei razbate mai rar si mai greu. Mai rabufneste din cand in cand, semn ca Dumnezeu inca doreste si asteapta intoarcerea noastra.
O constiinta patata ne va mustra negresit iar singura care aduce in suflet odihna si pace este spovedania. Marturisindu-ne, ne usuram si obtinem pace atat cu “parasul nostru”, asa cum o numea Parintele Cleopa, cat si cu Dumnezeu.

P.S. Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti ...