Religia nu mai este obligatorie in scoala

[fallen]

În prealabil postat de Inorogul

Sunt convins ca avem foarte multe puncte comune. Si eu cred in respect, libertate, dragoste, altruism, democratie (sper :)) etc.. Din punctul meu de vedere acestea sunt cele mai importante, iar punctele care nu se intersecteaza nu sunt in masura sa ne transforme in dusmani.



Categoric!



Imi pare rau, dar aici simt nevoia sa va contrazic. Nu aveti cum sa credeti in Dumnezeu pentru ca ati considerat ca dovezile in sprijinul existentei acestuia sunt insuficiente. Asta doar daca va limitati la existenta/nonexistenta. Pentru alte valori, repere morale diferite, sunt de acord cu dumneavostra.



Nu am suficiente maini cu care sa ma scarpin in cap in semn de confuzie. Nu inteleg ce v-a facut sa credeti ca m-am luat de dumneavostra pentru ca emiteti presupuneri, ipoteze si toate celelalte pe care le-ati enumerat.

Nu dvs, desigur. E unul pe alt forum care mereu se ia de mine ca imi dau cu presupusul si cu alte cuvinte sa tac din gura daca nu stiu ceva cu certitudine. De asemeni sintagme precum cred, sper, presupun, banuiesc, parerea mea....iarasi nu sunt agreate.

Ce zic eu ca avem in comun?
Asa cum dvs nu ati reusit sa ajungeti sa iubiti pe Dumnezeu pentru ca nu v-a inspirat de cat frica si teroare, la fel am ajuns eu sa nu pot iubi oamenii...de fapt asta a fost factorul declansator; acum am milioane de alte motive sa nu-i iubesc ( unii inca ma mai terorizeaza, altii doar ma plictisesc, ma inoportuneaza, ma exaspereaza etc). Si dpdv al religiei crestine, nupoti iubi pe Dumnezeu daca nu iubei pe aproapele, nu? Tot El vrea de la noi sa ne ajutam, șa ne servim, sa ne multumim semenii. Nimic mai inaltator pt un tanar cu aspiratii, insa vine curand vremea cand realizezî ca nimeni si nimic nu-l poate ajuta pe om, daca nu poate sau nu vrea sa se ajute singur .Si daca nu se iubeste singur ( el insuși). Omul ajunge sa se complaca foarte mult in propria-i mizerie ai nefericire, ca ii e frica sau lehamite sa incerce sa mai iasa. Defapt cei care vin si-tî cer ajutorul vor defapt sa le oferi solutie de compromis pt a le face mai confortabila nefericirea pe crae aunt nevoiti sa o traiasca. Uneori poti, alteori nu.

Cand ne duc aceleasi idei in locuri diferite?
Pe unii pierderea credinteî ii duce la eliberare. Una chiar de invidiaț, as spune...pe care ajung sa o recomande cu caldura la toata lumea, desi....
Pe altii ii ingroapa definitiv in depresie. Fara nicio alternativa valabila de iesire
Spuneiț-mi va rog ce imi scapa, de nu inteleg filosofia din « adancul "acestei piese, induiosatoare de altfel, daca ne luam doar dupa note, cantata de o tanara frumoasa si cu voce de inger: " o sa beau pana le pied sirul, si o sa ma legan de candelabru, ca si cum maine nu ar exista"( Sia -" Chandelier")? Ori n-am inteles eu bine versurile?
Ma tem ca acolo voi ajunge daca nu mai cred in Dumnezeu, si sincer nu gasesc nimic de dorit in asta. Chiar nu vad in acest moment absolut nicio alternativa viabila.( poate ca totusi ma iubesc pe mine insumi indeajuns daca nu vreau sa ajung sa atarn de candelabru; ca nu sunt mandra sau multumita de mine, astâ poate e alta treaba). Pentru cei mai tneri ca mine, insa, asta e maxim: sa te comporti ( distrezi, " traiesti") ca si cum maine nu ar exista ...