![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
||||
|
||||
|
Citat:
Nu a condamnat Legea Veche, care a avut rolul său până la acel moment. Însă de la venirea Lui în lume, a rămâne la Legea Veche înseamnă a nu-L primi pe El și a respinge legea iubirii jertfelnice pe care a adus-o. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
Păcatul a acoperit și a deformat/sluțit. Domnul, ca Medic, a descoperit și a tratat. Descoperirea, Revelația, asta îmi și par. Dezvelirea unei comori puse de la început în firea omului și tratarea celor strâmbate prin tainițele noastre. Pentru că noi eram așa cum ni S-a arătat El pe Tabor. Dar păcatul ne-a întunecat și schimonosit. De aceea cred că și puneau mâna la ochi Apostolii: de rușine, de jena că vedeau cum ar fi trebuit să fim și cum suntem de fapt... Hristos ne descoperă ceea ce noi nu mai puteam să vedem: pe noi înșine, firea noastră croită de El dintru început. În acest sens și cred că Părintele Rafail zice "Ortodoxia este firea omului." Hristos nu aduce nimic nou. Nici o morală. Pusese El Însuși, din Facere, legea morală a firii noastre. Dar noi am făcut ce-am făcut și am avut nevoie, în ciuda tablei scrise în inima noastră, de atâtea și atâta scrisori și pogorăminte... Și nici de acestea nu am voit să ținem cont și am ajuns ce suntem, iată, azi. Obișnuim să adăugăm, să "învățăm" (că ni se pare, o, cuvânt netrebnic luciferic, "interesant") când de fapt ar trebui, poate, mai degrabă să descoperim, să curățăm, să ștergem adausuri murdare și meschine. Să (ne) dezvățăm. Pentru a ne recupera firea noastră cea dintâi. |
|
#3
|
||||
|
||||
|
Așa este. Când Hristos a spus „N-am venit să stric Legea, ci să o plinesc (desăvârșesc)”, avea în vedere lumea la care se raportau și în care trăiau cei cărora le vorbea: cea căzută, a păcatului. Nu mai era nimeni în stare să-și amintească ceea ce fusese odinioară, înainte de cădere. Și puțini s-au recunoscut în El, puțini L-au recunoscut ca fiind Chipul lor.
A înnoit omul restaurându-l, de fapt; l-a șters de praf, de murdăria care îl acoperise de atâta vreme, redându-i strălucirea cea dintâi, uitată de el. Așa încât sfinții nu sunt oameni ce au calități de excepție, care au urcat multe trepte în sensul adăugirii a ceva la ființa lor, ci oameni care s-au supus lucrării curățitoare și luminătoare a harului, care au ajuns să reflecte frumusețea cea dintâi a omului. Păcatul este vechi; harul este mereu nou. |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
Evolutia prin desavarsire nu presupune acest lucru. Desavarsirea vine sa adauge/completeze, nu sa aboleasca si sa trasnforme moralitatea de ieri in imoralitatea de astazi. Ramane intrebarea: ce era moral sau nu era considerat ca fiind imoral ieri poate fi imoral astazi si viceversa? Last edited by Inorogul; 26.11.2014 at 14:40:01. |
|
#6
|
||||
|
||||
|
Citat:
Citat:
Legea Veche a reprezentat o trecere de la o stare și mai rea, care o precedase. În raport cu barbaria nereglementată în niciun fel, Legea Veche este bună. În raport cu Legea lui Hristos este rea. Deci Legea Nouă nu a adăugat, ci a mers mai la adânc, în inima omului, acolo unde țintea, de altfel, și Legea Veche, însă nu într-un mod atât de direct și de evident pentru toți. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
Citat:
Spre exemplu, pe aceasta tema, a moralitatii, avem mai multe puncte de vedere: 1. Indiferent de ceea ce fac sau zic, ateii sunt profund imorali; 2. Indiferent de ceea ce fac sau zic, ateii nu pot fi morali; 3. Un ateu poate fi moral dar moralitatea nu este una desavarsita. Este usor de ghicit viziunea cu care nu am nicio problema, chiar daca nu subscriu acesteia. De cele mai multe ori reactionez fata de afirmatiile care clameaza perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universal etc., a tot ceea ce tine de credinta si imprefectiunea, cu aceleasi atribute sus-mentionate, a oamenilor si a sistemelor de valori care nu subscriu credintei respective. In definitiv, nu cer nimanui sa creada ca eu nu voi sfarsi in Iad, ci sa nu se comporte ca si cum eu as sfarsi in Iad. Numai bine! |
|
#8
|
||||
|
||||
|
În ce mă privește, mai curând eu sunt candidat al iadului pentru că, numindu-mă credincios, nu fac faptele iubirii, în timp ce unul care cu mintea Îl refuză pe Dumnezeu, dar cu inima Îl urmează, se aseamănă celui din pilda celor doi fii:
Citat:
|
|
#9
|
|||
|
|||
|
Citat:
Nu ma refer la cei care nu cred in El; e treaba lor. Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate. Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii. Afirm ca crestinismul(noua gandire) reprezinta o noua orientare morala fiindca defineste pacatul in profunzime(in cuget), nu doar la vedere(in fapta); de aceea tamaduirea Mantuitorului se facea prin Cuvantul adresat gandirii. P.S. In randurile pe care le scrii si pe care le-am citit cu atentie se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau. Minunea cea mai mare e ca si in minuni sunt ratiuni la care accesul este posibil doar prin credinta.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) Last edited by Demetrius; 26.11.2014 at 17:40:59. |
|
#10
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
Din pacate, in momentul in care introduci rationamentul in chestiunea minunilor, acestea isi pierd farmecul... |
|
|