Morala in afara bibliei!?

[CristianR]

În prealabil postat de Inorogul

Cu alte cuvinte, moralitatea noastra a evoluat. Aici e mare dilema. De ce a evoluat? Pot spune ca a devenit mai complexa datorita progresului tehnologic, spre exemplu. Dar de ce a evoluat? De ce astazi, pentru tine, nu numai ca nu este moral sa omori un om cu pietre, ci este chiar imoral. In unele cazuri preceptia asupra moralitatii s-a schimbat la 180 grade.

De la Hristos a evoluat, Care este desăvârșirea Legii Vechi și care a spus: „Cine este fără păcat să arunce primul piatra”.
Nu a condamnat Legea Veche, care a avut rolul său până la acel moment. Însă de la venirea Lui în lume, a rămâne la Legea Veche înseamnă a nu-L primi pe El și a respinge legea iubirii jertfelnice pe care a adus-o.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de CristianR

De la Hristos a evoluat, Care este desăvârșirea Legii Vechi și care a spus: „Cine este fără păcat să arunce primul piatra”.
Nu a condamnat Legea Veche, care a avut rolul său până la acel moment. Însă de la venirea Lui în lume, a rămâne la Legea Veche înseamnă a nu-L primi pe El și a respinge legea iubirii jertfelnice pe care a adus-o.

Uneori mă gândesc, nu ştiu dacă nu cu păcat, că Hristos nu a adus nimic nou. Zicem noi că El a plinit, a desăvârşit dar uneori îmi pare că vorbim vorbe. Nu, Hristos nu a adus nimic peste ceea ce pusese dintru început în firea omului.
Păcatul a acoperit şi a deformat/sluţit.
Domnul, ca Medic, a descoperit şi a tratat.
Descoperirea, Revelaţia, asta îmi şi par. Dezvelirea unei comori puse de la început în firea omului şi tratarea celor strâmbate prin tainiţele noastre. Pentru că noi eram aşa cum ni S-a arătat El pe Tabor. Dar păcatul ne-a întunecat şi schimonosit. De aceea cred că şi puneau mâna la ochi Apostolii: de ruşine, de jena că vedeau cum ar fi trebuit să fim şi cum suntem de fapt...
Hristos ne descoperă ceea ce noi nu mai puteam să vedem: pe noi înşine, firea noastră croită de El dintru început. În acest sens şi cred că Părintele Rafail zice "Ortodoxia este firea omului."
Hristos nu aduce nimic nou. Nici o morală. Pusese El Însuşi, din Facere, legea morală a firii noastre. Dar noi am făcut ce-am făcut şi am avut nevoie, în ciuda tablei scrise în inima noastră, de atâtea şi atâta scrisori şi pogorăminte... Şi nici de acestea nu am voit să ţinem cont şi am ajuns ce suntem, iată, azi.
Obişnuim să adăugăm, să "învăţăm" (că ni se pare, o, cuvânt netrebnic luciferic, "interesant") când de fapt ar trebui, poate, mai degrabă să descoperim, să curăţăm, să ştergem adausuri murdare şi meschine. Să (ne) dezvăţăm. Pentru a ne recupera firea noastră cea dintâi.

[CristianR]

Așa este. Când Hristos a spus „N-am venit să stric Legea, ci să o plinesc (desăvârșesc)”, avea în vedere lumea la care se raportau și în care trăiau cei cărora le vorbea: cea căzută, a păcatului. Nu mai era nimeni în stare să-și amintească ceea ce fusese odinioară, înainte de cădere. Și puțini s-au recunoscut în El, puțini L-au recunoscut ca fiind Chipul lor.

A înnoit omul restaurându-l, de fapt; l-a șters de praf, de murdăria care îl acoperise de atâta vreme, redându-i strălucirea cea dintâi, uitată de el.

Așa încât sfinții nu sunt oameni ce au calități de excepție, care au urcat multe trepte în sensul adăugirii a ceva la ființa lor, ci oameni care s-au supus lucrării curățitoare și luminătoare a harului, care au ajuns să reflecte frumusețea cea dintâi a omului.

Păcatul este vechi; harul este mereu nou.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de CristianR

Așa este. Când Hristos a spus „N-am venit să stric Legea, ci să o plinesc (desăvârșesc)”, avea în vedere lumea la care se raportau și în care trăiau cei cărora le vorbea: cea căzută, a păcatului. Nu mai era nimeni în stare să-și amintească ceea ce fusese odinioară, înainte de cădere. Și puțini s-au recunoscut în El, puțini L-au recunoscut ca fiind Chipul lor.

A înnoit omul restaurându-l, de fapt; l-a șters de praf, de murdăria care îl acoperise de atâta vreme, redându-i strălucirea cea dintâi, uitată de el.

Așa încât sfinții nu sunt oameni ce au calități de excepție, care au urcat multe trepte în sensul adăugirii a ceva la ființa lor, ci oameni care s-au supus lucrării curățitoare și luminătoare a harului, care au ajuns să reflecte frumusețea cea dintâi a omului.

Păcatul este vechi; harul este mereu nou.

Da frate, bine zis, mulţumesc pentru frumosul cuvânt!

În prealabil postat de CristianR

De la Hristos a evoluat, Care este desăvârșirea Legii Vechi și care a spus: „Cine este fără păcat să arunce primul piatra”.
Nu a condamnat Legea Veche, care a avut rolul său până la acel moment. Însă de la venirea Lui în lume, a rămâne la Legea Veche înseamnă a nu-L primi pe El și a respinge legea iubirii jertfelnice pe care a adus-o.

Evolutia despre care vorbesc eu presupune abolire si schimbare la 180 grade. Societatea a facut asta cu de la sine putere.
Evolutia prin desavarsire nu presupune acest lucru. Desavarsirea vine sa adauge/completeze, nu sa aboleasca si sa trasnforme moralitatea de ieri in imoralitatea de astazi.

Ramane intrebarea: ce era moral sau nu era considerat ca fiind imoral ieri poate fi imoral astazi si viceversa?

[CristianR]

În prealabil postat de Inorogul

Evolutia despre care vorbesc eu presupune abolire si schimbare la 180 grade. Societatea a facut asta cu de la sine putere.

Eu cred că a făcut-o cu putere de la Dumnezeu. În Europa, cel puțin, puterea aceasta vine din Evanghelie, care a difuzat în toată cultura, chiar dacă aceasta a devenit ulterior laică.

Evolutia prin desavarsire nu presupune acest lucru. Desavarsirea vine sa adauge/completeze, nu sa aboleasca si sa trasnforme moralitatea de ieri in imoralitatea de astazi.

Cam asta încercam să spun mai sus: Că de la Hristos încoace, a-L refuza pe El și legea Lui, cea desăvârșită, a iubirii, este un păcat. Deci a continua acum să trăiești după legea veche, să aplici regula ochi pentru ochi, este păcat.

Legea Veche a reprezentat o trecere de la o stare și mai rea, care o precedase. În raport cu barbaria nereglementată în niciun fel, Legea Veche este bună. În raport cu Legea lui Hristos este rea.

Deci Legea Nouă nu a adăugat, ci a mers mai la adânc, în inima omului, acolo unde țintea, de altfel, și Legea Veche, însă nu într-un mod atât de direct și de evident pentru toți.

În prealabil postat de CristianR

Legea Veche a reprezentat o trecere de la o stare și mai rea, care o precedase. În raport cu barbaria nereglementată în niciun fel, Legea Veche este bună. În raport cu Legea lui Hristos este rea.

OK. Cu greu smulg astfel de citate :). Acesta observatie intra, in cartea mea, la capitolul vizuni moderate. Indiferent daca sunt sa nu de acord cu aceasta, nu doresc sa merg mai departe. Scopul meu nu este de arata ca a fi ateu este pozitia corecta, ci a de a pondera perceptiile fata de atei, care sunt vazuti extrem de prost in societatea actuala (mai rau decat altii de religii diferite; pe principiul "aia macar au un Dumnezeu"). E totusi cale lunga de la citatul de mai sus pana la comparatia dintre moralitatea fara Biblie si viata fara Soare.

Spre exemplu, pe aceasta tema, a moralitatii, avem mai multe puncte de vedere:

1. Indiferent de ceea ce fac sau zic, ateii sunt profund imorali;
2. Indiferent de ceea ce fac sau zic, ateii nu pot fi morali;
3. Un ateu poate fi moral dar moralitatea nu este una desavarsita.

Este usor de ghicit viziunea cu care nu am nicio problema, chiar daca nu subscriu acesteia.

De cele mai multe ori reactionez fata de afirmatiile care clameaza perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universal etc., a tot ceea ce tine de credinta si imprefectiunea, cu aceleasi atribute sus-mentionate, a oamenilor si a sistemelor de valori care nu subscriu credintei respective.

In definitiv, nu cer nimanui sa creada ca eu nu voi sfarsi in Iad, ci sa nu se comporte ca si cum eu as sfarsi in Iad.

Numai bine!

[CristianR]

În ce mă privește, mai curând eu sunt candidat al iadului pentru că, numindu-mă credincios, nu fac faptele iubirii, în timp ce unul care cu mintea Îl refuză pe Dumnezeu, dar cu inima Îl urmează, se aseamănă celui din pilda celor doi fii:

28Dar ce părere aveţi?: Un om avea doi fii. Şi a mers la cel dintâi şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea.

Mt 20:1 Lc 15:1

29Iar el, răspunzând, a zis: Nu vreau! Dar pe urmă, căindu-se, s'a dus. 30Şi mergând la al doilea, i-a zis tot aşa. Iar acesta i-a răspuns: Mă duc, Doamne! Dar nu s'a dus.

Iz 33:31

31Care din aceştia doi a făcut voia tatălui?“ Ei i-au zis: „Cel dintâi“. Zisu-le-a Iisus: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.

[Demetrius]

În prealabil postat de Inorogul

...De cele mai multe ori reactionez fata de afirmatiile care clameaza perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universal etc., a tot ceea ce tine de credinta si imprefectiunea, cu aceleasi atribute sus-mentionate, a oamenilor si a sistemelor de valori care nu subscriu credintei respective.

In definitiv, nu cer nimanui sa creada ca eu nu voi sfarsi in Iad, ci sa nu se comporte ca si cum eu as sfarsi in Iad.

Numai bine!

Eu afirm(clamez) perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universala a tot ceea ce tine de Hristos si de credinta in El.
Nu ma refer la cei care nu cred in El; e treaba lor.
Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.
Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.

Afirm ca crestinismul(noua gandire) reprezinta o noua orientare morala fiindca defineste pacatul in profunzime(in cuget), nu doar la vedere(in fapta); de aceea tamaduirea Mantuitorului se facea prin Cuvantul adresat gandirii.



P.S. In randurile pe care le scrii si pe care le-am citit cu atentie se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.
Minunea cea mai mare e ca si in minuni sunt ratiuni la care accesul este posibil doar prin credinta.

În prealabil postat de Demetrius

Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.

Pai uite una din diferente:

În prealabil postat de Demetrius

Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.

În prealabil postat de Demetrius

se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.

Din pacate, in momentul in care introduci rationamentul in chestiunea minunilor, acestea isi pierd farmecul...